KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...177 178 179 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

erau gata să izbucnească În lacrimi. Nu puteau să se dezlipească unul de altul, de parcă se făcuse și mai frig. În loc să-l culce În patul său, Fima ridică pe umeri copilul Îmbrăcat În pijamaua verde de flanelă, Îl duse În dormitorul părinților săi și se culcă lângă el În patul dublu, Îi scoase cu atenție ochelarii cu lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre șopârle, despre abisurile evoluției, despre eșecul revoltei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de cancer Își ucisese soția și cei doi copii, pentru că nu putuse accepta ca soția sa să devină religioasă. Patru adolescenți din familii bune din Hod Hașaron ținuseră ostatică Într-o pivniță o retardată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind Îmbrăcat sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nu plâng. Tatăl tău și cu mine ne-am ocupat de toate pregătirile pentru nuntă, În timp ce tu bombăneai că viața ta se scufundă În lumânări și În tigăi. Odată te-ai Înfuriat și ai țipat la mine că nu suporți dormitoare fără perdele, până și Într-un bordel sunt perdele. Ai bătut din picior ca un copil răzgâiat. Nu că mi-ar fi păsat: ce-aș avea eu contra perdelelor? Dar clipa aceea a fost sfârșitul Greciei. A Început meschinăria ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
E un clișeu. Știam că vei spune asta. După ce voi pleca vei fi liber să te Îndrăgostești. Sau vei putea continua să fii Îndrăgostit de mine, fără să fii nevoit să suporți lucrurile Întinse iarna la uscat În fața caloriferului din dormitor. Și Încă ceva: Încearcă să te concentrezi. Să nu mai flecărești toată ziua, să te cerți cu toți și să corectezi pe toată lumea. Nu te transforma Într-o voce acră. Oricum lumea nu ascultă. Poate ar fi bine s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-mă să-ți Închei cămașa. Spune, când ai schimbat-o ultima oară? Fima zise: Noi doi avem ceva de vorbit. Yael răspunse: Iar să vorbim. O urmă În bucătărie. Se opri o clipă În drum și aruncă o privire prin dormitor: spera irațional să se vadă dormind acolo, printre așternuturi, Încă de alaltăieri seară. Dar patul era făcut, acoperit cu o cuvertură din lână bleumarin, de fiecare parte avea veioze și noptiere identice, pe care odihnea câte o carte și, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe pat În dormitor și, la fel cum Îl mângâiase pe Dimi, dezmierdă acum obrajii ei. Dar nu Încercă să dea cuvertura la o parte sau să o dezbrace, ci doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și comercializarea cosmeticelor. Însă fiindcă limba ebraică nu tolerează asemenea construcții, se corectă: fabricarea cosmeticelor și comercializarea lor. Și deodată Își spuse În gând: „Nu tolerează. Atunci să nu tolereze!“. La zece seara, după ce Îl culcă pe Dimi Într-un dormitor și Îi spuse o poveste scurtă și captivantă despre argonauți și lâna de aur, Își trimise toți prietenii acasă. Respinse toate rugămințile și protestele lor. Nu, mulțumesc foarte mult, nu e nevoie să rămână nimeni peste noapte. Nu, mulțumesc foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
foarte vechi, cu dungă la spate, de genul celor pe care Îi uitase de mult, iar vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei cu pâine, apoi se Întoarse În dormitor și amușină lenjeria care era și ea făcută din mătase și Împăturită la dungă pe rafturi. Pentru o clipă Fima se imagină În rolul unui detectiv meticulos și neobosit, care cercetează locul crimei centimetru cu centimetru, căutând un singur indiciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

ce se rostogolea peste margine în fața unui vârf de trei mii de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
de locuit, prin camere de baie sau sufragerii, se plimbau fără pic de jenă printr-o intimitate străină, de parcă pereții ar fi fost transparenți și puteai să vezi, pur și simplu, cum se instalaseră alții, puteai chiar să intri în dormitoare, să te uiți prin șifoniere și în oglinzi. Oamenii erau transportați în fiecare săptămână cu autobuzele firmei, ca niște excursioniști care erau conduși să traverseze strada de la locul nou de parcare unde fusese cândva „Luthihof“: adevărate trupe de curioși. Tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
prin fața ferestrelor cu vedere spre sud, ne-am oprit, am privit în depărtare fără să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite de o liniște cu atât mai apăsătoare, cu cât vocea mamei picura de la etajul de sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se putea ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în care dormitorul părinților fusese supraîncărcat cu închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark nu m-a văzut sau auzit nici măcar o dată plângând. Îmi țineam toate cosmeticele în dormitor ca să pot acoperi urmele pe care fiecare noapte mi le lăsa pe față. După ce se va termina toată povestea, va trebui să mă duc la oftalmolog pentru că cred că am plâns atât de mult încât trebuie să-mi dea altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
asta va compensa pentru nasul meu lung și fruntea înaltă. Lisa și-a dat jos haina căutând un loc unde s-o pună. Înainte să aibă timp să mărșăluiască până-n camera de oaspeți, i-am înșfăcat haina, am deschis ușa dormitorului meu numai câțiva centimetri, am aruncat-o și am închis ușa repede. Lisa mi-a aruncat o privire furioasă. Haina aia e din cașmir și mă îndoiesc că ai aspirat acolo în ultimul an, așa că sper că a aterizat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
acolo. Plecase de-adevăratelea. Chiar și pe vremea când avea în mod oficial propriul apartament, cele mai multe lucruri ale lui erau la mine. Pe lângă haine, își ținea la mine albumele și jocurile pe calculator preferate. Toate posesiunile comune se aflau în dormitor, pe care-l numeam „dormitorul nostru“. Pentru prima dată în viață, nu mai aveam nici o legătură cu Mark și nu știam ce să fac. Nu puteam să mă uit la o casetă. Nu fără Mark. Chiar dacă ar fi fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
și pe vremea când avea în mod oficial propriul apartament, cele mai multe lucruri ale lui erau la mine. Pe lângă haine, își ținea la mine albumele și jocurile pe calculator preferate. Toate posesiunile comune se aflau în dormitor, pe care-l numeam „dormitorul nostru“. Pentru prima dată în viață, nu mai aveam nici o legătură cu Mark și nu știam ce să fac. Nu puteam să mă uit la o casetă. Nu fără Mark. Chiar dacă ar fi fost un film care nu-i plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
va cere scuze și-mi va spune despre ce secret era vorba. Așa mă gândeam și eu. Nu aveam altă soluție. Trebuia să vorbesc cu Mark și să-l pun să rezolve problema. Am luat telefonul mobil de cameră în dormitor și am format numărul lui Harry. —Jenny! S-a întâmplat ceva cu Lynn? A căzut? —Harry, Harry! Nu s-a întâmplat nimic cu mătușa Lynn. Nimic care nu poate fi îndreptat dacă-ți dai seama că ai greșit și stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
simți mai încrezător în viitor, aș putea să aduc din nou vorba despre copii. În douăzeci și patru de ore, ne-am putea împăca. Totul ar fi din nou perfect. Neschimbat. — Nu pot să port nimic de-aici. Lisa se foia prin dormitorul meu, pipăindu-mi cele mai bune haine cu dispreț. — Am o întâlnire cu redactorii în 45 de minute și echipa mea are anumite așteptări de la mine. M-am abținut să-i spun că știu exact care sunt așteptările lor: ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
lucru e familiarul care nu-mi cere să gândesc, unde pot să fiu și să fac pur și simplu, așa cum am fost și am făcut dintotdeauna. Așa că l-am luat de mână pe Mark, soțul meu, și am mers în dormitorul meu, adică, dormitorul nostru, adică... în fine... nu mai știu cum e corect. Capitolul 10tc Capitolul 10" Nu mi-am dat seama că beculețul de la robot clipea decât câteva ore mai târziu când m-am trezit. Uitasem complet că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
care nu-mi cere să gândesc, unde pot să fiu și să fac pur și simplu, așa cum am fost și am făcut dintotdeauna. Așa că l-am luat de mână pe Mark, soțul meu, și am mers în dormitorul meu, adică, dormitorul nostru, adică... în fine... nu mai știu cum e corect. Capitolul 10tc Capitolul 10" Nu mi-am dat seama că beculețul de la robot clipea decât câteva ore mai târziu când m-am trezit. Uitasem complet că-i promisesem lui Ed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nici nu era asta intenția, și asta a stricat cumva efectul pentru mine. Nu aș fi ghicit niciodată că peste ani și ani voi trăi propria farsă. Dacă știam că vin Harry și Lynn, mutam toate lucrurile lui Mark în dormitorul mare (așa îi spun acum ca să evit dilema camera mea/noastră) în caz că ar fi aruncat o privire în dormitor. Dacă știam că ne vin prietenii, puneam la punct un sistem eficient de a muta toate lucrurile lui Mark din baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
peste ani și ani voi trăi propria farsă. Dacă știam că vin Harry și Lynn, mutam toate lucrurile lui Mark în dormitorul mare (așa îi spun acum ca să evit dilema camera mea/noastră) în caz că ar fi aruncat o privire în dormitor. Dacă știam că ne vin prietenii, puneam la punct un sistem eficient de a muta toate lucrurile lui Mark din baie într-o cutie de sub patul din camera de oaspeți. Mesajul de pe robot consta acum într-o înregistrare cu vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
o să te superi dacă rămâne și Kieran la noi! Lisa e puțin indispusă. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, am răspuns încruntată. S-a reunit vechea gașcă! au strigat cu toții. Cei trei muschetari! M-am dus direct în dormitor și am închis ușa. Minunat. Chiar acum când se presupunea că vom face cu toții progrese, regresam cu toții, unii mai mult ca alții. Nu am fost prima care s-a trezit a doua zi la ora 7. Phil era deja îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
în normal, cu o excepție: a doua zi eu urma să mă întâlnesc cu fostul meu amant, la prânz. Asta nu mi se întâmpla la 18 ani. Noua mea viață începuse într-o miercuri. Mark s-a mutat înapoi în dormitorul mare imediat după ce ne-am întors de la spital. Am făcut dragoste și am vorbit despre sinceritate și sentimente. El a dormit bine. Eu nu. M-am tot gândit la afacere, începu el în timp ce luam micul dejun. Conform angajamentului nostru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]