5,695 matches
-
De la ei(Sfinții Părinți) se poate afla nu că lumea aceasta întreagă înaintează spre neființă, ci că precum se vor preface trupurile noastre, așase va desface și se va realcătui și ea din puterea Duhului dumnezeiesc într-o formă mai dumnezeiască, spre a fi pe măsura noastră”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., pp. 424-425. footnote>. Încercând să răspundă la întrebarea: când se va termina istoria,deci, implicit, când va fi sfârșitul lumii?, Părintele D. Stăniloae, tâlcuitor și întregitor în limba română
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având cu îmbelșugare totul în mâinile mele, sunt mereu sărac, deși am unit cu puținul, în mod neîndoielnic, totul”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, imnul 23 (Z. 41), traducere de Preot Prof.Acad.Dr. Dumitru Stăniloae, în vol. Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 471. footnote>. O altă influență majoră a Sfântului Grigorie de Nyssa poate fi regăsită în lucrările Sfântului
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Nyssa poate fi regăsită în lucrările Sfântului Grigorie Palama (1296-1359), care, uneori, îl citează pe episcopul de Nyssa, căruia îi datorează distincția clară pe care autorul o realizează între natura și energiile divine<footnote Sfântul Grigorie vorbește de inaccesibilitatea ființei dumnezeiești când menționează: „Căci Cel ce este nevăzut în fire, devine văzut în lucrările, în cele din jurul Său”. Vorbind de lucrările, energiile (ἐνéργειαι) dumnezeiești, de cele din jurul ființei divine (περί αὐτόν) ca obiect al cunoașterii noastre (Cuvântarea a VI-a la
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
pe care autorul o realizează între natura și energiile divine<footnote Sfântul Grigorie vorbește de inaccesibilitatea ființei dumnezeiești când menționează: „Căci Cel ce este nevăzut în fire, devine văzut în lucrările, în cele din jurul Său”. Vorbind de lucrările, energiile (ἐνéργειαι) dumnezeiești, de cele din jurul ființei divine (περί αὐτόν) ca obiect al cunoașterii noastre (Cuvântarea a VI-a la Fericiri, P.G., XLIV, col. 1269A), pe bună dreptate, îl putem considera ca unul dintre promotorii învățăturii despre energiile necreate, care va forma miezul
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
îl obișnuiește să vadă pe Cel ascuns. Iar sufletul, înaintând prin acestea spre cele de sus, cât e cu putință firii omenești, părăsind cele de jos, ajunge în lăuntrul ascunsurilor cunoștinței de Dumnezeu, fiind înconjurat din toate părțile de întunericul dumnezeiesc. Și astfel, fiind lăsat afară tot ce se vede și se cuprinde, nu mai rămâne pentru contemplarea sufletului decât nevăzutul și necuprinsul, în care e Dumnezeu, precum zice Scriptura despre legiuitor: „A intrat Moise în întunericul unde e Dumnezeu”<footnote
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
în lumină. Și precum atunci profetul a trebuit să-și scoată încălțămintea, tot astfel cei ce vor să ajungă sub razele adevărului trebuie să-și descalțe picioarele sufletului de veșmântul pieilor moarte cu care au fost îmbrăcați în urma călcării poruncii dumnezeiești<footnote P.G., XLIV, col. 332 D-333 A. footnote>. Este vorba de purificarea de patimi, „ale căror consecințe sunt totdeauna părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu”<footnote Magistrand N.V. Stănescu, „Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mirosul, ci și gustul. Pe o treaptă și mai înaltă, Cel dorit „se aseamănă cu o căprioară și se compară cu un pui de cerb”; cf. Magistrand N.V. Stănescu, op. cit., p. 31. footnote>, „fiind înconjurat din toate părțile de întunericul dumnezeiesc”<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova, 1999, p. 223. footnote>. În legătură cu vederea sau cunoașterea directă a lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie arată că aceasta este rodul exclusiv al lucrării harului, după
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ce ardea fără să se mistuie, și marchează începutul vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii, cât și prin sesizarea bunurilor duhovnicești către care sufletul este îndemnat. Norul din deșert exprimă îndepărtarea de lucrurile deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Teofania, Sibiu, 2002, pp. 227-228. footnote>. Odată ce
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Cel infinit”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nn. 51, 51b, 52 în: De vita Moysis ..., col. PSB, vol. 29, pp. 74 75. footnote>. De asemenea, El nu poate fi prins de nici o margine sau vreo imagine, căci „cunoașterea ființei dumnezeiești rămâne neapropiată nu numai oamenilor, ci și întregii firi gândite cu mintea (inteligibile)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis ..., pp. 72-73 s.q. footnote> și e propriu firii lui Dumnezeu să fie mai presus de orice cunoaștere și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
de Dumnezeu (ἐντός τῶν ἀδύτων τῆς ϑεογνωσίας)”<footnote P.G., XLIV, col. 1000 CD. footnote>. Moise vede Cortul de sus. Dacă a văzut cortul, înseamnă că era lumină sau în lumină. Cunoașterea nu e în întuneric, ci în lumina taborică, lumina dumnezeiască. Întunericul în sine, atât la Sfântul Grigorie, cât și la Sfântul Dionisie, nu e γνόφος ce se opune luminii, ci descoperă adevăr. Dar Ființa divină nu se poate descoperi omului. Căci dacă Ființa nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
promisiunea unei aventuri. Purtându-ne spre intențiile sale către trăiri subtile, către cunoaștere, cu țelul final al senzației de împlinire existențială, de revărsare de haruri către conștient și către sufletul pe care îl înalță. Frumusețea adevărată, în urma căreia exclamăm: "este dumnezeiesc, divin, perfect etc." vine întotdeauna din sănătate spirituală. Este completă, vitală, dă senzația că nimic nu trebuie scos sau adăugat. La ea, cea adevărată, nu lipsește nici unul din cele cinci elemente: armonie, naturalețe, rafinament și eleganță, dar mai ales unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
nemâncată de lupi și mai ales unde-i haita de lupi... Dar ce importanță mai aveau toate astea, din moment ce femeia era în afara oricărei primejdii. Acasă la pădurar, a fost primită de bătrânul Toma, tatăl lui Anton, ca pe o binecuvântare dumnezeiască... ca pe o lumină cerească; nu mai știa ce să facă de bucurie.. Gheorghe TESCU 58 Se uita la ea ca la Sf. Icoană. Anton se simțea în al nouălea cer, când se priveau, și ea simțea la fel. Dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul încă era senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-a știut... A privit roată cerul de deasupra, și, deodată ochii iuți ai pădurarului alunecară asupra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o prismă și nici un soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele și din reveriile și din visele mele. Era un păianjen de lumină orbitoare, ghemuit cu picioarele strânse sub bolta mea craniană. La acest gând am simțit cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele din ele, fierea și otrava din ea, creierul și nebunia din el, boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
recitesc, După cum știi, dragul meu Theo, așa i se-adresează părintele Varava, mănăstirea noastră este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu alese daruri, dar omul e dator nu numai să le păstreze în bună orânduială, ci uneori să ajute lucrarea dumnezeiască să vină desăvârșită în întâmpinarea credincioșilor, scrie părintele, și el nemișcat în fotoliu, a adormit oare? Nu-ți ascund, Theo, ție, care cunoști atât de bine mănăstirea, ca unul de-al nostru, că am unele planuri de modernizare și lărgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plecat de acolo din cauza unei întâmplări ciudate, știi, destinul meu e să fiu luat drept altcineva, și urmează o scurtă parte intraductibilă în limba rusă, Era toamnă, și aerul devenea mai limpede, vezi până departe peste pomii mărunți, o liniște dumnezeiască acoperea pământul, culegeam struguri, monahii care mai erau cu mine se grăbeau să prindă slujba de vecernie, eu am mai zăbovit în calmul acela al înserării, venisem pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmă zei, ei, nemuritorii, cei ce vor rămâne până la sfârșit, o stea și luna, în doi, nu se privesc unul pe altul, depărtarea dintre ei n-are măsură omenească, ei stau acolo la masă, ultimii oaspeți, pentru mine, făcând sforțări dumnezeiești să nu se ridice de la masa praznicului lor, Copleșitoare pentru mine această lecție! Și parcă toate luminile s-au aprins dintr-o dată în întunericul nemărginit al sufletului meu în urma acestei tulburătoare dezvăluiri, Da, mă pot întoarce astăzi la mănăstire! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în sinea mea că și acele neștiute lucruri tot Dumnezeu le rânduise pentru oameni, și dintr-o dată, ceea ce făcea Theo părea să scape brațului divin și puterii sale atotcuprinzătoare, deși pictarea bisericii trebuia să servească în primul rând înaltelor interese dumnezeiești, Pe la șapte, imediat după cină, Theo s-a dus la culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să uite cât de incredibil poate fi? Sărutările au început să coboare din ce în ce mai mult. A pupat-o ușor pe stomac, atât de fragil, încât abia a ridicat firele subțiri de păr de pe pielea ei, dar i-a provocat Lisei senzații dumnezeiești. —Oliver, cred că o să... — Stai! Prezervativul era elementul negativ, singurul lucru care le amintea că lucrurile nu stau cum ar trebui. Dar a refuzat să își permită să se gândească la asta. Și probabil că făcea sex cu altele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corpului de lângă tine, ce numai atunci, exprimat complet În act, este al tău, ți se abandonează total numai ție; e ceva pervers și demonic aici: a te Înfrâna, a te amâna pe tine, pentru a face să se manifeste plinul (dumnezeiescul) În celălalt. (azi) Mi se pare foarte modern Platon În Banchetul, când vorbește despre „explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărțită de Întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcând două dintr-una; și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ruby pentru ofertă, spuse că nici nu vrea să audă că ei și-ar putea pune casa În pericol. Fi și Chanel tot insistau că ceva avea să apară mai devreme sau mai târziu, dar dacă nu era vreo minune dumnezeiască, Ruby nu-și putea imagina ce-avea s-o salveze. De-atunci Încolo, Chanel Îl aducea pe Alfie la muncă câteva ore În fiecare zi. Dormea În majoritatea timpului, dar, când era treaz, Chanel nu prididea să fie atentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]