4,537 matches
-
să fie plasați ca preoți, beneficiind și de veniturile aferente, militarii ieșiți din serviciu. Aceștia sunt oameni cu o cultură teologică modestă, dar sunt legați direct de favorurile regelui. În această epocă nu lipsește nici munca de sistematizare a panteonului egiptean, care tinde să plaseze toți zeii Într-un sistem În care Raxe "Ra" și Osirisxe "Osiris", În multitudinea de funcții și de aspecte ce le revin, sunt cei doi poli. „Cât despre ceea ce spuneți, voi sunteți o singură gură”, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său Horus, Într-un moment de furie (la acesta va face aluzie mult mai târziu și Plutarh 2, fără a Îndrăzni să-l numească): dar a citi acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții egiptene a literaturii de amuzament și ar scoate-o dintr-un mediu În care se inserează firesc. În aceeași arie se găsește și povestea În care se narează despre viclenia lui Isis, cea care reușește să afle numele secret al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Unele au valențe particulare, dar cel mai răspândit dintre toate, ochiul uðat, acoperă toate nevoile omului și amintește de mitul ochiului lui Horusxe "Horus", care a fost scos de Sethxe "Seth" și apoi redat ca „vindecat” (aceasta este semnificația cuvântului egiptean) de către zeul Thotxe "Thot"; este deci paradigma cea mai sigură a oricărei salvări. Odată cu polarizarea care Însoțește adesea experiența trăirii religioase, chiar În timp ce se Înmulțesc posibilitățile de a interveni asupra vieții procio, făcându-i, prin rugăciuni și descântece, pe zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va face ca, În epoca greacă, Psoisxe "Psois" (pe numele pe care Îl va avea atunci) să fie redată cu agathòs daimon; nu este Însă lipsit de semnificație nici faptul că, de-a lungul timpului, notarea cuvântului (care În grafia egipteană definește clasa În care este Înscrisă) va trece de la semnul pentru divin la cel pentru negativ. În practica mentalitate egipteană, există căi prin care acest viitor deja potențialmente real poate fi cunoscut și, Într-un fel sau altul, chiar dominat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agathòs daimon; nu este Însă lipsit de semnificație nici faptul că, de-a lungul timpului, notarea cuvântului (care În grafia egipteană definește clasa În care este Înscrisă) va trece de la semnul pentru divin la cel pentru negativ. În practica mentalitate egipteană, există căi prin care acest viitor deja potențialmente real poate fi cunoscut și, Într-un fel sau altul, chiar dominat de cel care Îl cunoaște: există Cărțile Viselor 5 extrem de metodice (care vor deveni Oneirocritici) și Calendarele Zilelor Faste și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Adoratoarei o prințesă din casa sa. La rândul său, Egiptul nordic este - cel puțin la Începutul acestei perioade - sub o stăpânire unitară, dar condiționată de puterea căpeteniilor militare ale fortificațiilor importante, care, de la o vreme, sunt mercenari libieni, ajunși astfel egipteni, dar care și-au păstrat vie originea etnică a numelor și unele caracteristici ale obiceiurilor lor. Concret, aceștia se constituie Într-o aristocrație militară care Își Împarte puterea, controlând-o prin alianțe matrimoniale și strategii inteligente. Faptul că aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degrabă În concepția politică. Deși idealurile faraonice par a fi evocate În onomastica oficială care o imită Într-un mod evident programatic pe cea a vechilor suverani, considerați modele, și chiar dacă nu au lipsit Încercări de a reconstitui un imperiu egiptean În Siria și Palestina, ceea ce a lipsit a fost tocmai nucleul consubstanțialității Între rege și divinitate, fenomen care a caracterizat Întreaga istorie faraonică și care, acum, a fost distrus; după cum am spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mereu noi care Îi oferă zeului posibilitatea de a trăi În conștiința celor care se Îndreaptă spre el. 22. EXPERIENȚA NUBIANA: REINSTITUIREA ORTODOXIEITC "22. EXPERIENȚA NUBIANA \: REINSTITUIREA ORTODOXIEI" Epoca acestor stăpâni și regi libieni aduce, odată cu inserarea lor În tradiția egipteană, pătrunderea unui alt element străin, și acesta doritor să fie recunoscut ca egiptean: regii nubieni, care, de la hotarele vechiului imperiu al lui Tutmes situate la a patra cataractă vin din Napata să cucerească Egiptul și să realizeze o ultimă unire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se Îndreaptă spre el. 22. EXPERIENȚA NUBIANA: REINSTITUIREA ORTODOXIEITC "22. EXPERIENȚA NUBIANA \: REINSTITUIREA ORTODOXIEI" Epoca acestor stăpâni și regi libieni aduce, odată cu inserarea lor În tradiția egipteană, pătrunderea unui alt element străin, și acesta doritor să fie recunoscut ca egiptean: regii nubieni, care, de la hotarele vechiului imperiu al lui Tutmes situate la a patra cataractă vin din Napata să cucerească Egiptul și să realizeze o ultimă unire a Văii Nilului Începândcu regiunea de miazăzi. Și În acest caz cucerirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principii tebani din Regatul de Mijloc, la fel și principii din Teba care Îi alungaseră pe hicșoși În numele unei respectabile restitutio a ordinii antice. În același mod, principele nubian care coboară În Egipt afirmă - În limbajul propagandei sale - valorile religioase egiptene și se prezintă drept garant al unei ortodoxii puțin arhaizante, de la care s-au Îndepărtat principii libieni, „care sunt necircumciși și mănâncă pește”. Acestor regi le este foarte ușor să se prezinte astfel, pentru că, din momentul În care egiptenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
independența și autoritatea. Astfel, cu puțin Înainte de jumătatea secolului al VII-lea Î.Hr., Egiptul este din nou unificat sub stăpânirea autoritară a Tebei și are o Adoratoare din noua dinastie. Începe acum o perioadă extrem de interesantă În istoria culturii egiptene, care moștenise din perioada nubiană un interes puternic pentru perioadele mai vechi din istoria Egiptului, perioade privite ca paradigmatice și admirate cu o mentalitate neoclasică ce colorează toate aspectele societății. Viața religioasă Își găsește un loc al său În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferit de ceilalți, au alte reguli de viață, cunosc o limbă și o scriere de neînțeles pentru ceilalți (scrierea hieroglifică, hieratică - nu degeaba i se spunea acestei scrieri hierai - diferită de cea populară). În lumea greacă se naște mitul „preotului egiptean”, maestru al Înțelepciunii, În timp ce religia populară dobândește aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naționali, putem concluziona că această situație, aparent similară, diferă de fapt În profunzime. Chiar și grecii prezenți În Egipt - deși Într-o poziție de autoritate, ca soldați și generali prețioși - sunt considerați impuri, fiind străini (Herodot povestește că nici o femeie egipteană nu ar săruta un grec pe gură)1. Totuși, chiar În această epocă Începe identificarea metodică a divinităților egiptene cu divinități grecești, identificare ce trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deși Într-o poziție de autoritate, ca soldați și generali prețioși - sunt considerați impuri, fiind străini (Herodot povestește că nici o femeie egipteană nu ar săruta un grec pe gură)1. Totuși, chiar În această epocă Începe identificarea metodică a divinităților egiptene cu divinități grecești, identificare ce trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În Valea Nilului, se deschide ultimul capitol al istoriei religiei egiptene. Egipteni, Ptolemeii s-au transformat În relațiile lor cu supușii; dar grecii și macedonenii au rămas În relații cu lumea elenistă Înconjurătoare. Religia oficială a resimțit această situație care a durat, oarecum până În epoca ocupației romane. Regele (apoi Împăratul) este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai convențională și mai criptică. Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene sunt folosite ca izvor primar chiar și pentru studierea concepțiilor dintr-o perioadă mai veche, pentru că o mare parte din materialul folosit aparține tradiției clasice, revalorificată cu atâta ardoare după modelul experienței pe care am semnalat-o pentru perioada saitică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
taurul Apisxe "Apis", care, odată mort, devine - asemenea regilor și oamenilor - un „Osirisxe "Osiris"”. Tot el este și zeul salvator prin care se prevestește, iar Împreună cu Osiris și familia acestuia, Isisxe "Isis" și Horusxe "Horus"-copil (Harpocratexe "Harpocrate") constituie panteonul egiptean tipic, În care oamenii se Încred și care face inimile să bată. Și nu este vorba despre o limitare la Egipt: Într-adevăr, din Valea Nilului apare un cult care se maturizează și se transformă la contactul cu restul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
complex - misterele zeiței Isis - care a dat pace și speranță (dar și câteva scandaluri și câțiva martiri) unui număr de credincioși mult mai mare decât al celor din Îngusta Vale a Nilului. În acest fel, cel mai simplu dintre miturile egiptene a cunoscut un orizont de civilizație mult mai amplu și a avut rezonanțe ecumenice. S-a cercetat Îndelung dacă de la speculația teologică s-a mers la alte experiențe (cum ar fi cea gnostică) și s-a ajuns la unele concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice și repetitive), importante pentru elementele teofore prezente În antroponimie. Autorii clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale lui Baalxe "Baal", dispărut În infern și apoi reîntors. La Biblos, cetate marcată de legătura politică și culturală tradițională cu Egiptul, figura lui Astartexe "Astarte" (numită aici Baalatxe "Baalat" Gubal „Stăpână a Biblosului”) tinde să se identifice cu zeița egipteană Hathorxe "Hathor" și, mai târziu, cu Isisxe "Isis". Elementul masculin al perechii poliade se numește aici Adonisxe "Adonis", În izvoarele clasice, din fenicianul ’ad½n, denumire care acoperă o figură tipică de Baalxe "Baal" local. Acesta este protagonistul unei istorisiri tragice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zilnice. O astfel de devoțiune populară se afirma În contexte simple, În mici sanctuare rurale sau În capele domestice modeste. Religia feniciano-punică a fost deschisă și cultelor străine, care s-au integrat fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alofon și străin. Bine organizați din punct de vedere militar, abili lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din care au ieșit Învingători mai des decât povestesc tradițiile (Shamgar, Samson etc.). După o perioadă de influență egipteană, filistenii au suportat parțial dominația aramaică, sfârșind apoi sub influența asiriană ca stat-tampon Între Asiria și Egipt. După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale cărui legături cu religia filisteană par destul de Îndoielnice. Filistenii nu practicau circumcizia (Judecători, 14,3; 15,18; 1, Samuel, 17, 26; 18,25) și aveau propriile tradiții rituale și funerare, evidențiate de folosirea unor sarcofage antropoide tipice, de origine egipteană, găsite În acest loc. Absența aproape totală a izvoarelor scrise poate fi suplinită Într-un mod profitabil de ultimele descoperiri arheologice care pot fi legate de cult. Astfel, s-a subliniat În mod deosebit că diverse unelte și obiecte filistene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict de succesiune dinastică, În care oponentul Sethxe "Seth", interpretat de greci ca Typhon (Herodot, II, 144, 2; Plutarh, Despre Isisxe "Isis" și Osiris, 41, 367 D), Îl ucide, Îl masacrează și Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]