4,600 matches
-
alegerile din 2000, în barca PSD-ului pentru a avea majoritatea în Consiliul Local, fiind apoi exilat de Ioan Solcanu la Havana pentru a-i face loc, cu șase luni înainte de alegeri și cu un buget consistent, potrivit pentru "convins" electoratul, lui Gheorghe Nichita la Primărie. Revenit de la post, a descoperit că e cam singur și izolat, că prieteni i-au mai rămas doar niște scriitori și că oamenii care se rupeau de șale mai an să-l salute lingușitor acum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
uneori chiar adevărate; oricare nouă proclamație poate fi astfel, chiar dacă contrazice vreo declarație precedentă. Speranța ne ajută să trăim. În viața politică există norme specifice pentru campaniile electorale. Cînd au loc alegeri, fiecare partid le acuză pe celelalte că induc electoratul în eroare. Alegătorul, sufocat de valuri de propagandă care îl asaltează din toate părțile, nu mai poate face deosebirea între promisiuni sincere și minciuni seducătoare. Politicienii sînt conștienți de acest lucru. De exemplu, alegerile din 1990 în Australia au fost
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt conștienți de acest lucru. De exemplu, alegerile din 1990 în Australia au fost pline de afirmații considerate a fi mincinoase. După alegeri, John Howard, un politician cunoscut, și-a rugat colegii ca în eforturile lor de a cîștiga sprijinul electoratului, să se bazeze mai puțin pe ceea ce el a numit în mod diplomatic "gimnastica semanticii". Două afirmații făcute de către liderul Partidului Liberal în timpul campaniei electorale australiene din 1993 confirmă presupunerea că în astfel de situații se spun minciuni. La începutul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
securitate națională. Acesta este un proces care poate provoca tensiuni, dezbateri sau neînțelegeri dintre liderii politici și cei militari. Într-o democrație liberală, politica de securitate este transparentă și amplu dezbătută, iar judecarea unei politici de securitate se face de către electorat, În timp ce viabilitatea unei strategii poate fi supusă atât scrutinului politicienilor, cât și scrutinului public. În timp ce Executivul unei țări este obligat să creeze cadrul politic, economic și instituțional, să stabilească obiective strategice și să aloce resurse, militarii au obligația de a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sunt adesea realizate în mod dezarticulat, după o logică care e mai puțin economică și mai degrabă politică sau populistă. Anumite reforme necesare sunt amânate datorită impactului lor asupra populației, mișcărilor de protest, sau din motive ce țin de atragerea electoratului (Blanchard, Dornbusch, Krugman, Layard și Summers, 1991, Tanzi, 1993). Este ceea ce s-a întâmplat și în România, unde tranziția a fost mai degrabă un proces dezorganizat și haotic 10 (Poznanski, 1999). Obstacolele reformei pot fi așadar de natură politică, socială
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
se bazează pe informații provenite din activitatea partidelor. Utilizarea etichetelor plasează candidații pe anumite axe și prezic atitudinea lor față de multe dintre potențialele chestiuni aflate în discuție. Utilizarea scurtăturilor poate fi un mijloc extrem de eficient de transmitere a informațiilor către electorat. Totuși, există riscul de a apărea asimetria informațională, politicienii transmițând doar acele informații care-i pun într-o lumina favorabilă. Incertitudinea în cea mai simplă formă a ei se manifestă sub forma imposibilității de a identifica diferențele dintre potențialele beneficii
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
altul, este rațional ca el să accepte acel beneficiu și să-l sprijine pe cel care i l-a oferit. În schimb, partidele au stimulentul rațional de a apela la o asemenea strategie pentru că astfel minimizează costurile necesare pentru mobilizarea electoratului. Partidele nu mai trebuie să caute informații și să facă analize menite să determine tipurile de politici care pot atrage un număr ridicat de voturi. Ele pot oferi o serie de stimulente selective/bunuri private care să asigure participarea la
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
coaliția de guvernare (partidul principal al guvernării). </footnote> celor două partide în ceea ce privește setul de politici care va fi implementat au fost alterate în urma modificărilor apărute după negocieri. Accesul la putere presupune, pe de o parte, o serie de promisiuni făcute electoratului, iar pe de altă parte, negocierile cu potențialii parteneri de coaliție (compromisul), ceea ce va avea ca efect schimbarea politicilor ideale spre a le face acceptabile pentru anumite grupuri (Laver și Shepsle, 1996). Facțiunile partidelor pot influența decisiv distribuția puterii necesare
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
perspective care pentru unele cercuri radicale ale opoziției par a veni de pe altă planetă ar cere încă o analiză, cel puțin la fel de dezvoltată. Deocamdată, autoarea constată (obiectiv? științific? resemnată? decepționată? sentimentală mai ales?) realitatea indiscutabilă a celor două Românii: Pentru electoratul românesc din 1990 vechea Românie era o țară străină. Pe de altă parte, cei ce au trăit toată viața activă în regimul comunist cu care se identifică în bună măsură percep contestarea globală a regimului ca o contestare a sensului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
viitor, dacă ar apărea, vreodată, atari condiții. Se poate așadar susține, în mod corect, că: a) regimul democratic este cel care permite cea mai mare incertitudine în relație cu conținutul concret al deciziilor pe care organele alese sau responsabile în fața electoratului și le pot asuma; incertitudinea este mereu relativă și nu poate depăși anumite limite definite de protecția proprietății private; b) aceste limite sunt, între altele, fixate de faptul că, la baza unui sistem democratic, se află un acord-compromis care recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de asociere și organizare; b) libertatea de gândire (și de expresie); c) dreptul la vot; d) dreptul liderilor politici de a concura pentru susținerea electorală; e) surse alternative de informare; f) posibilitatea cetățenilor de a fi aleși în funcții publice (electorat pasiv); g) alegerile libere și corecte; h) existența unor instituții care să asigure dependența politicilor guvernamentale de procesul electoral și de alte expresii ale preferințelor politice. La aceste instrumente instituționale, însă, trebuie adăugată referința esențială la legalitate, sau la rule
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
partide dintre care unul rămâne dominant-hegemon în alegerile semi-competitive și în cadrul căruia se poate observa un anumit grad de competiție reală între candidații din interiorul partidului. Celelalte partide sunt slab organizate, cu o apariție sau reapariție recentă și cu un electorat restrâns. Se conturează un grad minim de participare reală, dar foarte limitat, și, de obicei, caracteristic perioadei electorale. De multe ori, o lege electorală, puternic distorsionată, contribuie la menținerea unui avantaj enorm în distribuția mandatelor partidului dominant-hegemon, în multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
forme de protest). Polarizarea în sine, fără radicalizare, nu e (în mod necesar) o expresie a crizei: poate fi, de fapt, rezultatul unui anumit sistem electoral, cu o capacitate ridicată de manipulare - de exemplu, sistemul majoritar simplu, care condiționează comportamentul electoratului. De asemenea, polarizarea cea mai relevantă este "bi-polarizarea", cu alte cuvinte creșterea tendinței de agregare către cei doi poli. Dacă acțiunile expuse mai sus se accentuează și devin foarte evidente, apar alte consecințe. Este mult mai dificil, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de asociere, de gândire, de exprimare, implicit libertatea presei. Este necesar a evidenția drepturile civile, și, în consecință, posibilitatea existența dezacordului, a opoziției și a competiției. A doua dimensiune se referă la participare, și, mai ales, la extinderea drepturilor politice (electorat activ și pasiv). Aceste două dimensiuni configurează un spațiu în interiorul căruia este posibil să situam toate regimurile politice. Trecerea de la politica elitelor la politica de masă, care caracterizează lumea modernă, este marcată de organizarea societății prin intermediul partidelor/partidului, a sindicatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de justiție și a procedurilor în procesele civile, penale și administrative permit apărarea și garanția reală a drepturilor "cetățeanului" în condiții de egalitate. Elementul politic privește obținerea vreptului de veto sau de participare la exercițiul de instaurare a puterii politice (electorat pasiv și activ). Instituțiile care se dezvoltă în mod corespunzător sunt toate instituțiile reprezentative, locale și naționale. Elementul social privește "toată gama de elemente, de la un minim de bunăstare și de siguranță economică, până la dreptul cetățeanului de a participa deplin
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
europene termină prin a accepta trecerea la sisteme proporționale, deși există o rezistență (uneori câștigătoare) în mai multe țări. Rokkan [ibidem, 155-156] concluzionează: 1) pentru sistemul proporțional presiunea va crește odată cu heterogenitatea etnică și/sau religioasă a cetățenilor, și, în electoratele omogene din punct de vedere etic/religios, aceasta va crește odată cu schimbările economice cauzate de urbanizarea și monetizarea tranzacțiilor; 2) sistemul proporțional va apărea ca un clivaj cu rezistență mică (în democrațiile articulate, dar cu resurse guvernamentale scăzute), în timp ce sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Astfel: • formulele de consolidare "izvorăsc" din: propriile negări din timpul petrecut în guvern, absența alternanței, dominarea guvernului de către un singur partid, puternica centralizare statală, hiperdezvoltarea organizațiilor de partid, existența unor legături strânse între grupurile de interese și partide, prezența unui electorat "înghețat" în absența îndelungată a manifestării nemulțumirii grupurilor; • criza depinde de formula precedentă de consolidare, fiind rezultatul interacțiunilor dintre elitele politice și cetățeni, fapt ce influențează puternic "ancorele" existente; • în ceea ce privește atitudinea maselor, sesizarea ineficacității și reacțiile negative față de regim sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
creștere. Insatisfacția zonelor moderate nu a condus la manifestări evidente, rămânând, în mare măsură, latente. A existat, totodată, o integrare democratică treptată a partidelor extremiste de dreapta și de stânga. Legitimarea inclusivă, exclusivă anterior, a creat condiții pentru "dezghețarea" unui electorat moderat capabil să-și exprime nemulțumirea. Au urmat sciziuni și criza democrației creștine, precum și dispariția socialiștilor și a altor parteneri tradiționali mai mici, cum ar fi republicanii, liberalii sau social-democrații. Dar acest lucru s-a datorat contextului favorabil dezancorarii, marcat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Putnam, 1993) că performanța institutională a unui regim democratic este determinată de tradițiile civice, instituțiile schimbându-se extrem de lent. Responsabilitatea (accountability) politică este obligativitatea fiecărui lider ales de a răspunde pentru deciziile luate ca urmare a solicitărilor formulate de cetățeni (electorat) sau de alte organisme constituționale. Schedler (1999:17) subliniază că responsabilitatea (accountability) politică cuprinde trei aspecte cheie: informarea, justificarea, pedeapsa (recompensa). Primul element (informarea cu privire la un act sau activitate desfășurată de un politician sau chiar de un organ politic - guvern
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau prim-ministrul (într-un context "bipolar" este ales, ca prim-ministru, liderul partidului sau al coaliției învingătoare). Un vot mai "amplu" ar putea avea loc dacă cetățeanul s-ar afla în situația de a influența candidaturile în alegerile primare (electorat "pasiv"). Se pune, apoi, problema cetățeniei politice a rezidenților dintr-un anumit teritoriu (pentru a se evita excluderea noilor imigranți). Drepturile civile esențiale sunt cele legate de: libertatea personală, apărare, viața privată, libertatea de ședere, libertatea de circulație și de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tranziție". Prin modalități de tranziție se înțelege modul în care, prin tranziția de la un guvern autoritar, s-au acordat privilegii actorilor de la putere, s-au modificat sau nu reguli și proceduri instituționale autoritare, s-au influențat raporturile elitelor politice cu electoratul lor [Munck și Skalnik Leff, 1997, Linz și Stepan, 1996, Karl și Schmitter, 1991]. Există legături importante între "inovație" și modul de tranziție. Dacă tranziția este discontinuă, "inovația" instituțională este mai puțin relevantă, deoarece noua clasă politică transformă instituțiile autoritare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și a anumitor aspecte ale justiției penale, mai precis cele legate de încarcerare și pedeapsa cu moartea. Indicatorii pentru aprecierea responsabilității (accountability) sunt reprezentați de competiția electorală mai precis, de procentul celor ce își exercită dreptul la vot în raport cu întregul electorat. Receptivitatea (responsiveness) este dată de gradul de satisfacție față de democrație, de raportul dintre guvern și alegător (evidențiat în sondaje), de nivelul suportului electoral acordat guvernului (măsurat prin "dimensiunile" majorității parlamentare care-l susține). Gradul de respectare a libertății e evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regionale, iar originalitatea noilor instituții nu a fost la fel de izbitoare cum ar fi trebuit să fie. În al doilea rând, folosirea departamentele pe rol de circumscripții electorale, a diminuat caracterul regional al alegerilor și a reîntărit imaginea departamentului în ochii electoratului în detrimentul regiunii. În al treilea rând, sistemul reprezentării proporționale adoptat și pragul redus necesar pentru obținerea locurilor a însemnat că era greu pentru partide să formeze o majoritate de conducere, care ar alege președintele regional care prezida executivul regiunii. Acest
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Acest lucru confirmă ceea ce s-a argumentat mai sus și anume că există un spirit partizan crescând la nivel local. Mai mult, alegerile locale pot fi utilizate pentru a pedepsi un guvern aflat la putere care a ieșit din grațiile electoratului. Acest fapt s-a întâmplat în 1983 când coaliția partidelor de stânga a început să se dezintegreze, iar guvernul socialist aflat sub conducerea prim ministrului Laurent Fabius a început să adopte politici neoliberale, o schimbare care i-a costat susținerea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la comunicarea electorală și la marketingul politic, definindu-se prin strategii de persuasiune particulare, în funcție de finalitățile emitentului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]