13,637 matches
-
contribuția lor la păstrarea „necorcită“ a credinței și pentru construirea de biserici. Începe astfel: „Domnii Țărâi Moldovei pus-au nevoință / De-au învățatu-ș țara direaptă-n credință, / Pravoslavnica lege ferind necorcită, / Și-n ceri Hristos le cruță viața fericită“. Tema elitelor în spațiul românesc comportă unele dificultăți de abordare, întrucât nu se poate vorbi de o diferențiere clară a acestora. Vorbim de o elită politică la nivelul aparatului de stat, întruchipat de domn și de sfetnicii săi, dar, în multe situații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țara direaptă-n credință, / Pravoslavnica lege ferind necorcită, / Și-n ceri Hristos le cruță viața fericită“. Tema elitelor în spațiul românesc comportă unele dificultăți de abordare, întrucât nu se poate vorbi de o diferențiere clară a acestora. Vorbim de o elită politică la nivelul aparatului de stat, întruchipat de domn și de sfetnicii săi, dar, în multe situații, această categorie cuprinde și componenți ai celei intelectuale, în cadrul căreia aflăm mai mult o cărturărime reprezentată de simpli dieci, de boieri sau prelați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dregători mai mari sau mai mici, participând, deci, la treburile politice ale statului. Firesc, ei sunt stăpâni de pământ. Și înalții clerici proveneau dintre boieri, având, în același timp, preocupări intelectuale remarcabile. Cu alte cuvinte, a existat o suprapunere a elitelor. Este, în opinia noastră, consecința faptului că apartenența la pătura boierească a determinat afirmarea celui înzestrat cu talent să se exprime liber, într-un climat politic propice manifestărilor de natură culturală. N. Iorga a sesizat un aspect revelator pentru condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în epocă, atunci când scria despre operele mitropolitului-învățat din a doua jumătate a veacului: „Dacă Dosoftei n-ar fi ajuns episcop și apoi mitropolit al Moldovei, desigur că aceste cărți ar fi rămas în manuscript...“35. În legătură cu criteriile de definire a elitei cunoscute direct din sursele epocii și pe care ochiul atent al istoricului le-a sintetizat, ni s-a părut ilustrativ pentru cercetarea noastră portretul pe care Varlaam mitropolitul îl face lui Udriște al doilea logofăt: „... cel mai de frunte și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Centre de cultură sunt, la rândul lor, cancelarii princiare, tipografii, școli slavo-române. O chestiune susținută deja de istoricii literari, a cărei reluare de către noi se impune dată fiind problematica în discuție este aceea a similitudinii preocupărilor în plan cultural a elitei din țările române. Un Varlaam, de pildă, tipărea în Moldova anului 1643 prima carte religioasă în limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
carieră până atunci, și care, la jumătatea veacului XVII, au trecut din planul conștiinței în cel al conduitei, prin redarea efectivă a conținuturilor lor. Factorul coagulant al acestor eforturi l-a constituit acțiunea comună și sprijinul permanent și reciproc al elitelor românești din toate cele trei țări. Iar faptul că s-au tipărit doar scrieri cu conținut și destinație religioasă s-ar putea explica prin efervescența spiritului de înnoire pe tărâm religios. Nimic nu se poate să fi fost mai firesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu se poate să fi fost mai firesc decât participarea la obișnuita slujbă religioasă cu înțelegerea deplină a ritualului în limba românilor, „întâia urgență a culturii noastre“45. Ne-am oprit aici doar asupra unor minime aspecte legate de problematica elitelor. Fără îndoială, studiul asupra elitelor din orice palier al istoriei, mai cu seamă asupra culturii românești, presupune o cercetare temeinică și riguroasă, îndelungată și pe baza unor multiple surse. Se impune, cu prisosință, înainte de toate, investigarea realităților interne și externe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost mai firesc decât participarea la obișnuita slujbă religioasă cu înțelegerea deplină a ritualului în limba românilor, „întâia urgență a culturii noastre“45. Ne-am oprit aici doar asupra unor minime aspecte legate de problematica elitelor. Fără îndoială, studiul asupra elitelor din orice palier al istoriei, mai cu seamă asupra culturii românești, presupune o cercetare temeinică și riguroasă, îndelungată și pe baza unor multiple surse. Se impune, cu prisosință, înainte de toate, investigarea realităților interne și externe ce au creat cadrul desfășurării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
medii grecești sau filogrecești, traduc din operele cărturarilor greci și mențin o relație permanentă cu elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești concepute de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cărturarii români reproduceau lupta din spațiul culturii grecești, dintre „purișiti“ (cei care doreau menținerea nealterată a formelor limbii vechi, culte) și „dimoticiști“ (care considerau limba vie, populară, drept vehiculul potrivit pentru propășirea culturii grecești). Soluțiile neogrecești la această problemă interesează elita culturală română 29, care le aplică uneori în propria limbă 30. Traducerile din limba greacă 31, mult mai reduse numeric decât în perioada turco-fanariotă32, aceasta și datorită contactului direct al cărturarilor români cu producția de carte occidentală, sunt realizate de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe cei care doreau a-și împlini studiile în arealul ortodox. I. Heliade-Rădulescu admira modelul învățământului elen unde, spunea el pe la 1840, „fără mijloacele noastre, au făcut universități, academii, licee, școale de arte și meșteșuguri“79. O mică parte a elitei din Principate își trimitea copiii la școală în spațiul grecesc, unde căpătau o riguroasă instrucție clasică și deprindeau foarte bine limba, devenind, la întoarcerea acasă, prezumtivi cititori ai gazetelor grecești, sprijinitori și admiratori ai culturii elene. Acesta este cazul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-l oferea. Cea mai înaltă răsplată pe care o puteau primi era, paradoxal, tocmai îndepărtarea vremelnică de centrul puterii, atunci când erau delegați să guverneze două provincii autonome la granița Imperiului, unde intrau într-un raport de colaborare și competiție cu elitele locale. Ei făceau parte simultan din două ierarhii birocratice, a centrului și a periferiei. Diplomația, pe care o cultivau ca armă defensivă de o eficacitate mult încercată, acționa în primul rând în interesul Porții. Știință și, totodată, practică a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
6% • Bela Borsi-Kalman, Hungarian Exiles and the Romanian National Movement, Colorado, Boulder, 1991, p. 9-29. • Documente din sec. XVI-XIX privitoare la familia Mano, București, 1907. • Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984. 6 Cf. Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, București, 1998. 7 K. W. Swart, Sale of Offices in the Seventeenth Century, The Hague, 1949. • Ion Ionașcu, Concluzii greșite în istoriografia burgheză despre domnia lui Nicolae Mavrogheni, în „Studii“, 15, 1, 1962, p. 69-109. în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multe interpretări, dar toate acestea au derivat din perspectiva eurocentrică 3 prin care procesul dezvoltat în Occidentul european, implicând progresul, a fost văzut ca mijloc și model totodată pentru restul lumii. • Facem precizarea că articolul este o reluare a studiului Elita economică în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rolul și poziția industriașilor evrei, publicat în D. Vitcu, D. Ivănescu, C. Turliuc, Modernizare și construcție națională în România, Junimea, 2002, p. 163-175. • David E.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aibă efecte din cele mai puternice și marcante asupra hranei, confortului, speranței de viață a întregii populații din Occident. Ea a început să aibă o poziție centrală, a devenit o marfă extrem de căutată de toată lumea, apreciată deopotrivă de mase și elite. Țările care o posedau au devenit „avansate“, „civilizate“, cele care nu o aveau au devenit „înapoiate“, „primitive“ sau „necivilizate“. Această etichetare a fost rezultatul căutării unui principiu justificator potrivit căruia beneficiarii noii civilizații tehnologice și-au echivalat succesul cu virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
industriași și fabricanți. Din rândul ambelor categorii, circa 45% reprezentau evrei, așa cum ne demonstrează „Rolurile de contribuțiune ale casieriei generale de Covurluiu pe anul 1889“. Analize și date recente publicate de Avram Rosen și Liviu Rotman 16 atestă conturarea unei elite economice, industriale, evreiești și în alte centre ale Moldovei, precum și reorientarea unei părți a minoritarilor evrei spre activități eminamente industriale, între care și născânda industrie petrolieră. Publicația evreiască „Fraternitatea“, menționa în 1882 existența unei rafinării la Valea Arinului, în județul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tăbăcari, Șelari etc. În ceea ce privește ponderea meseriașilor evrei în totalul meseriașilor din țară aceasta era de 19,6%. Din numărul total de 97.755 de meseriași (53.587 patroni • Ancheta industrială, Partea I, Industria Mare, Desiderate..., passim; vezi și Cătălin Turliuc, Elita economică în România la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Rolul industriașilor evrei, în „Xenopoliana“, IV, 1-4, 1996, p. 121-131. • Traian Bratu, Politica națională față de minorități. Note și observațiuni, București, f.a., p. 21. • Ancheta industrială din 1901-1902, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu avea alt „dor mai fierbinte decât să vadă pe Regele României încoronat ca Rege al Ungariei“12. Nu credem că asemenea acțiuni ar putea fi caracterizate drept duplicitare, ci, mai curând, erau semne ale unei disperări ajunsă la paroxism. Elita politică maghiară, frustrată în cel mai înalt grad din pricina marasmului în care se zbătea Ungaria, acționa haotic, încercând iluzoriu să nu piardă nici o oportunitate de a scăpa de comuniștii de la Budapesta și de a găsi soluții de recuperare a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la românii și rutenii din Bucovina. Sate întregi, mai ales din apropierea Cernăuțului, Storojinețului și Siretului, care încă la 1869 erau considerate ca fiind populate în majoritate de români, în 1880 au fost apreciate drept sate ucrainene. În preajma recensământului din 1910, elitele politice și culturale românești au efectuat o amplă campanie de iluminare în zona rurală, pentru a-i convinge pe țăranii români din satele cu populație mixtă să se înscrie drept vorbitori de • Hauptbericht der Handels - und Gewerbekammer des Herzogthums Bukowina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unde zvonurile unei posibile diminuări a numărului de mandate sau a menținerii lor la același nivel cu cel anterior au determinat o puternică agitație politică în provincie, mai ales că acum, la începutul secolului XX, în rândul grupării „tinerilor“ din elita politică bucovineană, fie că erau români, ucraineni sau germani, predomina ideea necesității reformării sistemului electoral. Numeroase telegrame trimise pe adresa primului ministru, dr. Paul Gautsch, cuprinzând rezoluțiile diferitor adunări populare cu caracter politic, ținute în orașele reședință de district, cereau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dietei, menită să elaboreze proiectul noii legi electorale pentru ducatul Bucovinei 25. Comisia și-a început activitatea spre sfârșitul lunii iulie 1909, membrii săi fiind în strânsă legătură cu președintele Bucovinei, contele Bleyleben și cu Ministerul de Interne din Viena. Elita politică conducătoare bucovineană, ce avea un nivel de instrucție ridicat și stăpânea bine arta compromisului, după o serie de discuții constructive, a ajuns să realizeze o înțelegere (Ausgleich) politică între cele patru mari grupe naționale (români, ucraineni, germani și evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu procesul gradual de democratizare a vieții politice din Monarhia de Habsburg și, mai ales, cu eforturile făcute la nivel central sau local de eliminare a tensiunilor și agitațiilor naționale explozive. Rezultat al voinței și al toleranței politice exprimate de elitele diverselor grupuri etnice, înțelegerea dintre naționalitățile bucovinene a avut drept rezultat nașterea unuia dintre cele mai complicate sisteme electorale din monarhie și chiar din Europa acelui timp, ce a ființat până la începutul primului război mondial, dovedind că, prin compromis și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a schimbat, realizându-se mai întâi unirea Basarabiei și, la scurt timp, unirea Bucovinei, a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. • Al. Boldur, Istoria Basarabiei, București, 1992, p. 506-507. • Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 142-143. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA DESTINUL ELITEI POLITICE, CULTURALE ȘI ȘTIINȚIFICE BASARABENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ Lilia Crudu Până la 1918, din pricina situației periferice a Basarabiei, un segment important al elitei culturale și politice a provinciei din extremitatea sud-vestică a Imperiului țarist era tentată de a se stabili în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România. • Al. Boldur, Istoria Basarabiei, București, 1992, p. 506-507. • Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 142-143. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA DESTINUL ELITEI POLITICE, CULTURALE ȘI ȘTIINȚIFICE BASARABENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ Lilia Crudu Până la 1918, din pricina situației periferice a Basarabiei, un segment important al elitei culturale și politice a provinciei din extremitatea sud-vestică a Imperiului țarist era tentată de a se stabili în alte părți ale Rusiei, dar și în România, fiind atrasă de mediul intelectual din aceste țări sau de dorința de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]