4,693 matches
-
incontestabilă; lui i se datorează, în parte, transformarea gimnaziului în liceu, construirea internatului pentru fiii de țărani, a liceului de fete, crearea sălii de teatru, a societății literare "Gheorghe Asachi", dar și transmiterea creațiilor folclorice prin intermediul revistei menționate. O frumoasă evocare îi va face ani mai târziu unul din foștii elevi, scriitorul Sașa Pană: "...mai totdeauna cu o geantă plină de hârțoage în mâna stângă (cu dreapta binecuvânta; sătenii i-o sărutau). De unde era să știm, noi elevii, că aveam în fața
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sămănătoristă. Analizând opera lui Dauș, Călinescu remarcă, la rândul său, originalitatea documentelor înscrise într-un roman cu "mult adevăr istoric nuanțat"15. Călinescu se oprește și asupra operei scriitorului bucovinean Eusebiu Camilar, amintind de creațiile publicate în presa literară, "de evocare a unei copilării moldovene chinuite"16. În schimb, poetul Ion Sângiorgiu, plasat în categoria poeților sămănătoriști, este criticat de Lovinescu pentru lipsa de originalitate, deși i se remarcă tentativele unor volume spre modernism 17. Poetul bucovinean Ion Dragoslav - singurul autor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Eudoxiu Hurmuzachi", 1872-2008, Editura Septentrion, Rădăuți, 2008. ***, Din Botoșanii de odinioară. Scene și personaje dintr-o lume care a fost, C.S.I.E.R., Botoșani, 2001 ***, L-au cunoscut pe Dumitru Furtună. Antologie, Editura Geea, Botoșani, 1996. Amarandei, Gheorghe, Dorohoiul istoric și cultural. Evocări, Editura Quadrat, Botoșani, 1999. Amarandei, Gheorghe, Periodice dorohoiene, vol. II, 1919-1944, Editura Axa, Botoșani, 2001. Capră, D., Liceul "Grigore Ghica V. V." din Dorohoiu. Istoricul în scurt și darea de seamă pe anii școlari 1921-1922 și 1922-1923 cu prilejul transformării gimnaziului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Suceava, s.n., 2000, 80 p. 10 Emil Satco, Ioan Pânzar, Personalități bucovinene. Dicționar, Suceava, Biblioteca Bucovinei, 1997, 222 p.; Petru Țăranu, Memoria Dornelor. Oameni de seamă, Suceava, Editura Țara Fagilor, 1998, 432 p.; Aurel-George Stino, Fălticeneni care au fost. Amintiri, evocări, însemnări, Editura Omnia, Iași, 2004, 168 p.; Cătălin Ciolca, Cartea Fălticenilor de la A la Z: amintiri, evocări, însemnări, Editura Omnia, Iași, 2005, 231 p. 11 Ioan Cocuz, Presa românească în Bucovina. 1890-1944, Suceava, Muzeul județean, 1991; Ionel Bejenaru, "Din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
222 p.; Petru Țăranu, Memoria Dornelor. Oameni de seamă, Suceava, Editura Țara Fagilor, 1998, 432 p.; Aurel-George Stino, Fălticeneni care au fost. Amintiri, evocări, însemnări, Editura Omnia, Iași, 2004, 168 p.; Cătălin Ciolca, Cartea Fălticenilor de la A la Z: amintiri, evocări, însemnări, Editura Omnia, Iași, 2005, 231 p. 11 Ioan Cocuz, Presa românească în Bucovina. 1890-1944, Suceava, Muzeul județean, 1991; Ionel Bejenaru, "Din istoria presei botoșănene: Săptămâna (1932-1937)", în Hierasus, 1994, nr. 9, pp. 457-461, Ioan N. Oprea, Bucovina în presa
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
24 A. D. Xenopol, "Orașul Dorohoi cu prilejul conferinței mele", în Noua revistă română, nr. 4, 1910, p. 44. 25 Ion Simionescu, Orașe din România. Cu 62 figuri, Editura Cartea Românească, București, p. 125. 26 Gheorghe Amarandei, Dorohoiul istoric și cultural. Evocări, Editura Quadrat, Botoșani, 1999, p. 190. 27 Vasile Coțofrei (et. al.), Dorohoi 600. File de monografie, Editura Tipo-And, Dorohoi, 2007, p. 428. 28 În Gazeta Dorohoiului, VII, nr. 24, 1924. 29 Ș. Ciubotaru, Pagini culturale botoșănene..., p. 168. 30 În
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Amintiri din viața de școlari, Botoșani, Tip. B. Saidman, 1923, p. 8. Pentru Iorga, experiențele de pe băncile Laurianului, de unde a fost eliminat în urma unui incident cu un profesor, au lăsat urme destul de neplăcute, redate și în autobiografia sa, unde, după evocări ale profesorilor și colegilor, conchide: "Și iată catastrofa vieții mele școlare la Botoșani", în Nicolae Iorga, O viață de om așa cum a fost, Editura Minerva, București, 1984, p. 64. 97 Ion I. Ipăteanu, Din cele mai vechi amintiri. 1884-1920, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Apoi, în tihna oarecum sisifică a evaluării, pune lucrurile cap la cap, le compară, observă inadvertențe și alte neclarități. La jubileul celor 150 de ani ai Universității „Al. I. Cuza” din Iași, profesorul Andone Cumpătescu a realizat o astfel de evocare a personalităților care i-au dat ființă și prestigiu. Prezenta lucrare, ediție cuprinzând îmbunătățiri și adăugiri, se alătură firescului laudatio la centenarul învățământului agronomic universitar și la bicentenarul învățământului tehnic universitar ieșean. Autorul succintelor referiri de aici - absolvent la rându
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
romanul istoric sunt edificatoare Nemuritorul albastru și Vămile nopții, care pun în ecuație mai cu seamă tema puterii. Arhipelagul (1987), subintitulat „roman”, este în aceeași măsură un „jurnal de scriitor”. De fapt, romanul autobiografic este interferat de un jurnal, planul evocării fiind dublat de un plan al confesiunii și reflecției. SCRIERI: După-amiaza bătrânului domn, București, 1970; Crepuscul, București, 1971; Zilele, București, 1972; Treptele Diotimei, București, 1973; Dreptul de a începe, București, 1974; Povești pentru trei seri, Timișoara, 1975; Nemuritorul albastru, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
vremii”, „Cuget moldovenesc”, „Minerva”, „Peninsula Balcanică”, „Săgetătorul”, „Porunca vremii”, „Vremea”, „Vremea școlii”. Începând din 1935 D. tipărește o serie de cărți în care probează calități incontestabile de analist politic și de portretist. Galeria oamenilor politici (1935) este o culegere de evocări de tip superior, bazate pe o documentare remarcabilă, în care faptul istoric își clarifică semnificațiile prin raportarea la acțiunile unor mari personalități. Personajele acestei diorame sui-generis, Take Ionescu, I. I. C. Brătianu, C. Stere, N. Iorga, Iuliu Maniu sau Regele Ferdinand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
copil „un eu deghizat―. O găsim adeseori reprezentată În mod antropomorfic; această casă simbolizează În desenul copilului și căminul familial, ostil sau primitor; de aceea desenul casei este văzut ca un test al personalității copilului, care se bazează pe bogăția evocărilor simbolice provocate de această temă. Din acest test s-au dedus două tipuri de reprezentări grafice (1) tipul rațional, În care desenul este caracterizat prin rigiditate, imobilitate, precizia formei, absența lumii Înconjurătoare și (2) tipul senzorial, În care casa, fără
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
preponderentă. Faptele sunt folosite ca argumente în demonstrația clar antisovietică a autorului, oamenii sunt definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe delațiune, abuz, corupție, declarativism calp. Este etalată o paradă a principalilor plenipotenți, de la Lenin și Troțki
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
cuvânt de fondator al României moderne, ca și aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură, pe care Z. îi readuce în actualitate deopotrivă prin evocare, analiză și editare. Cartea Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), un portret spiritual relevant mai ales prin acuratețea detaliilor, este urmat de o densă „viață” în stil tradițional, Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Ciura (Scrisoarea din urmă), Mihail Gașpar (Pastel, Singur), Emil Isac (La cârciuma lui Moș Pătru), dar și câțiva condeieri rămași necunoscuți (I. Furtună, Marioara Văleanu, Tomiță Ciprian, Toma Cocișiu). Se publică două lucrări cu caracter memorialistic: Horia Petra-Petrescu, „Domnul Moldovănuț”, evocare a lui Ioan Micu Moldovanu, și O rectificare și o propunere, închinată lui Jan Urban Jarník și împrejurărilor în care acesta a dat curs cunoașterii culturii române. Colaborează cu poezie socială, în spiritul ideilor din program, Andrei Bârseanu, Teodor Murășanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
impresiilor pe care, fără îndoială, persoana care scrie, se definește. Ca în vremurile bune și ceva mai tihnite, când încă Parisul era orașul-lumină prin excelență, recomandându-se de la sine ca unica posibilă capitală culturală a lumii, judecățile critice își asociază evocări, impresii și intuiții, fără de care produsul ar rămâne un exercițiu livresc ușor devitalizat, cerebral în totalitate și rațional cât se poate. Este, probabil, și o dimensiune feminină a scrisului, dar cu siguranță nu doar atât, căci modelul acesta frecventat odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
astă dată. O ucronie vertiginoasă, densă (circa 500 pagini), adevărată oglindă a nevrozelor ecologice și nu numai contemporane. Tot război ne aduce și o altă editură de prim plan, Flammarion, prin noul roman al lui Matthieu Belezi, Bătrînii nebuni, o evocare a războiului cu Algeria, prezent ca fundal și în textul lui Michel Schneider, Ca o umbră (Grasset). Ca de obicei, e practic imposibil să te apleci asupra coșului cu romane de toamnă fără să dai peste reminiscențe ale celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor și în perspectiva unui copil, pe care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine Pera consideră că, dincolo de unele elemente interesante sau tragice ale poveștii, aceasta păcătuiește prin dezlînare, dialoguri inepte și evocări interminabile... Iată că un mare "premiant" nu face neapărat unanimitate în privința originalității narative, drept e însă că majoritatea opiniilor, inclusiv de pe numeroasele bloguri literare pe care francezii de cultivă cu asiduitate, converg spre ideea că tînărul scriitor cu nume ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acoperă și descifrează în filigran peste șaizeci de ani de istorie literară, politică și intelectuală cam aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a-i domoli dezmățul afectiv cu biciul spiritului. Reușita "publică" a fost totală o înțelegem, poate, și mai bine acum, la 100 de ani de la nașterea sa, cînd febra evocărilor, reeditărilor și licitațiilor cioraniene e de o intensitate remarcabilă, nu doar în spațiul românesc, ci poate în primul rînd în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în Minutul îndumnezeit: „Acum suflet iau/ Acum al vieții beau/Nespus ceresc nectar;/ Când rodii c-un miros/Sfânt, dulce, prea frumos/ În buze mi-l dau dar”. În Hartomandia ghicitul în cărți devine pretextul, de o anume originalitate, al evocării iubitei. Dominantele eroticii lui V. se recunosc în Primăvara Amorului, cea mai cunoscută piesă lirică a sa, lungă și heteroclită poemă în care fiorul trăirii directe, senine, a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
care schimbă eurile noastre și modelele noastre de acțiune, fără a ajunge vreodată să exprime credințe sau dorințe”. (Rorty, 2000:294-295). Prin urmare, accentul cade pe „efectele pe care le au metaforele asupra noastră”, pe faptul că ele sunt „simple evocări”, enunțul metaforic fiind un „simplu stimul”. Noi folosim „o nouă propoziție (metafora n.n.) pentru a stimula organele de simț ale interlocutorului nostru - sperând să obținem astfel acordul cu privire la o propoziție”.(idem: 302,305). Distincția dintre „sensul natural și sensul non-natural
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toți pe atunci, înduioșîndu-se pentru văduva săracă, cerșetor, orb, muncitor, salahor, clăcaș, osândit la ocnă, fără a fi însă comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsailă. Boliac izbutește în evocarea feericului arhitectonic, dar și a grandiosului tehnic. Descrierea unei furtuni haotice pe munți de cremene e remarcabilă: Îmi place s-ascult vântul tunând din mal în mal, Îmi place să văz capra sărind din piatră-n piatră, Îmi place s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]