4,546 matches
-
greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii care domină acest teritoriu, spirit cultivat, dar iconoclast și insurgent (un elf civilizat-insurgent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș încheia optimist delicata excursiune, dacă nu aș menționa existența totuși a unor personaje situate în zona amintită, de-a dreptul fascinante, mai cu seamă (pentru mine) prin forța cu care își urmăresc strategiile, forță pe care, trebuie să recunosc, am încercat a o decela, dar nu am reușit: e o enigmă în această diferență de fire, cea a omului exact și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de pildă, imagini în care drăgălașii copii deprind, sub supravegherea drăgălașelor educatoare, cunoștințe destul de complicate, jucîndu-se. Pur și simplu jucîndu-se. Așezați ca-n jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi, sîntem siguri, la imaginea aflată deocamdată pe ecran. Mimetismul la români. Aud compatrioți care, în cel mai neaoș naționalism ceaușist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al omului, de la naștere în veci. Se practică și în umbra imenselor bogății, se practică și la New York și la Paris, doar că acolo pare un ornament de neocolit al strălucitorului edificiu. A propos de Paris. În amurg, ieșind în fascinanta flanare pe străzi, regăseam, de fiecare dată, pe treptele unei străvechi și superbe fîntîni ornamentale, același tandem de cloșarzi, făcîndu-și monetarul zilei. Nedezmințit consistent. Număratul banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie găsită explicația: cum să-i atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai tîrziu, a reginei Maria, pentru un la fel de mult venerat Enescu, ce făcea din înserări momente atît de agreabile. Și, tot așa, nu departe de Peleș, în "Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care, rugat de fascinanta lui soție să încînte invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție retroactiv-fascistoidă.) A căror fotografie de grup de pe coperta supărătoarei cărți -, departe de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștilor bătălii, se așeza la masa de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în chapeau numele a trei stele orbitoare: Jude Law, Nicole Kidman, Renée Zellweger. Roman nedeschis (din motive de preferință narativă). Aflu însă din emisiune ce nu reținusem la vremea respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare, nu puteau împiedica galantul apetit întreținut, constant, de triumviratul Ursachi-Andoni-Gheorghiu în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Tate Modern îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a fost supraapreciat", chiar cu aceste mici pișcături (pe care gorjanul le-ar fi simțit ca mici gîdilituri la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu!!!) În spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum)-Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...). De ce Brâncuși și nu Paciurea? De ce iubim femeile. Cu un titlu ca ăsta (precum Cocoșul) ai dat lovitura marțială. 28 iunie E de-a dreptul năucitor cum acte grave ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care modernitatea a căpătat statut de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate în chiar infatuata lor provocare, nu însă și mai puțin supuse circumstanțelor, nu neapărat meschine. De luat în calcul sumar și comod calcul doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gândul îmi zbura la puiul de căprioară care trebuia să se despartă de mama sa, din lecția de la Citire intitulată Căprioara, de Emil Gârleanu. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană catifelată, prietenoasă și jucăușă își ascundea durerea doar pentru fericirea mea.O inimă de aur mă făcea să citesc în ochii ca două mărgăritare o prietenie veșnică, triumfală și o fericire durabilă. Visam de bucurie și-
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sufletul și mintea nu ar putea supraviețui dacă nu ar avea hrană spirituală ? Cartea este un sfetnic înțelept care ne conduce spre paradisul cunoașterii. Câte lucruri se pot afla dintr-o carte ? Cum o deschizi, încep să curgă minunate și fascinante povești, poezii pline de har, dar tot din cărți poți cunoaște frumusețea patriei noastre, bogățiile acesteia, poți învăța să fii un om civilizat, să știi să iubești acest prieten statornic de care nu trebuie să te desparți niciodată. În sala
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și Gretel, de Cenușăreasa ori de Motanul Încălțat ?... O lume mirifică, o lume a vrăjilor și misterelor te însoțește permanent, aducându-ți mereu aminte cât de frumoasă este vârsta de aur a copilăriei!.. Cu inima veșnic pătrunsă de amintirile ei fascinante, călătoresc mereu în Împărăția Basmelor pentru a nu uita că vremea lui .. A fost odată...e vremea noastră, a celor care iubim copilăria plină de mister.... CĂLĂTOR ÎN LUMEA DE VIS A BASMULUI Este seară. Plouă.Maria se gândește ce
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
muncă). Odată cu secolul al XIX-lea, călătoria a devenit, În mod surprinzător, chiar o formă de distracție. Un englez Întreprinzător, Thomas Cook, a Început să organizeze călătorii cu trenul și mai apoi cu vaporul, pentru ca oamenii să poată vizita locuri fascinante și interesante. El a numit aventurile sale excursii. Reorganizarea spațiului și a timpului În era modernă timpurie a distrus instituțiile Europei medievale. Biserica, economia feudală și regatul războinic s-au dovedit prea provinciale și incapabile să se acomodeze la dramaticele
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]