6,379 matches
-
și eu că e un blestem a toate cuprinzător, fiule! O așa înaltă față bisericească... nu putea să nu se ridice la nivelul cerut de scaunul pe care îl ocupa. ― Drept să-ți spun, sfințite, pe mine m-au trecut fiorii citind aceste elucubrații. Cer iertare, dar nu mi-am putut închipui cât de jos poate să coboare cel mai de sus în ierarhia bisericească! ― Această atitudine era dictată de faptul că toți drept credincioșii, în frunte cu vodă, trebuia să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
zid să te scape/ ...de zidul habitatului clădit pe Ostrov. Fiecare poem este o sinteză a unui timp îndelungat, poate o viață de om, de aceea viul se metamorfozează rapid, într-o singură pagină, pentru a-ți lăsa în suflet fiorii ciudați ai incertitudinii, dar și satisfacția unei călătorii metafizice, cu un fin observator al năruirii, într-o interpretare poetică de surprinzătoare inspirație. Omul, stranie vietate, încotro curge? Filozofia ce se desprinde din paginile Ostrovului, nu încearcă nici o inovație, nici o precizare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Erasm că a fost nebun... Când am terminat, s-a lăsat o tăcere grea. Nici unul n-a comentat în vreun fel vorbele mele. Rând pe rând, invocând diverse pretexte, au plecat toți. După ce-am închis ușa, am simțit un fior rece pe șira spinării. Știam că acum rămăsesem absolut singur. Puteam ă mor liniștit. N-avea să mă mai deranjeze nimeni. Și, într-adevăr, așa a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi trăi vreodată?" Ce naivitate! Iată, îl trăisem, și acum mă simțeam copleșit de tristețe. Așadar, asta fusese totul? De ce se topise așa de repede rezistența Mihaelei? De ce nu mă înfruntase mai mult? De ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trase capul spre ea. Sărutarea aceea nu mai avu sfârșit. Plângeam amândoi și ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire! ― Dor, dragul meu, cât te-am dorit!... Când auzii cum mă chema ea pentru întîia oară, m-au trecut fiori de voluptate. ― Aimée, draga mea Aimée! Și din nou ne îmbrățișam strîngîndu-ne pierduți, ca în fața unei primejdii iminente. O sărutam pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capul spre ea cu mâna, îmi mușcă buzele așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea mea: ― Vreau să-ți intru în sânge, pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin șira spinării. Cert, Mihaela avea o sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ora aceea. Inima îmi bătea năvalnic, cuprinsă de emoție că, poate, voi da cu ochii de Mihaela. Dar timpul nu sade pe loc, schimbă multe lucruri. Pe ușa odăii unde locuia, apăruse o carte de vizită cu nume străin. Un fior rece mă spintecă de sus până jos. Va să zică se mutase Mihaela? Unde s-o fi mutat, cerule? Și mai cu seamă pentru care pricină? Am bătut pe la ușile colegilor. Nu răspundea nici unul. Numai Charlot era acasă, dormea încă la vremea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind acești fiori. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Viața... Viața e cuvântul care ... Exprimă o picătură de ploaie, Viața e minunea care Exprimă un curcubeu plin de culoare. Viața e poemul care... Exprimă și cea mai mică mișcare, Viața e cuvântul
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
tinerilor cu pricina, dacă ele n-ar fi coincis cu nefericitele rezultate ale sondajului realizat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, analizat și de Mircea Vasilescu în editorialul său din numărul trecut al Dilemei, cu (între alte cifre dătătoare de fiori) cele 44 de procente care consideră comunismul „o idee bună, dar aplicată greșit“ și cei 83% care consideră nu au avut de suferit în ceaușism! Păi, după cum merg lucrurile, cred că la anul pe timpul ăsta trecem de 90%. Adevărul este
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre viață a ajuns la regrete. Bărbatul îi explică diferența dintre "a vrea" și "a putea", în vreme ce pe mine mă încearcă senzația ciudată că nu mai am destin. Păcat că mi-au rămas puține
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
veche cu două turnuri străpunse de orificii. Evident, pentru țevile tunurilor. De acolo, vasele care treceau prin Bosfor erau ținute, cândva, la respect. Acum, steagul cu semilună flutură doar peste amintirea gloriei, de fum, a unui imperiu care a dat fiori creștinătății. Zăresc și niște blocuri urâte, de tip cazarmă. Și cam atât. S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
raporturile cu vasalii. A doua legendă a Senei A doua legendă a fluviului Sena are aceleași rădăcini: creația populară. Este și aceasta plină de farmec, imaginația omului simplu încântând și astăzi pe cei interesați să cunoască istoria și cultura franceză. Fiorul narativ, simbolistica faptelor narate au un farmec specific creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Vino... Vino azi, sau mâine, apari de nicăieri, Totul va fi bine când trec negrele seri, Apari că o lumină, arată-mi-te-n zori Și-adu din nou cu tine, petale de fiori. Vino, înotând în Marea Cerului divină, Atunci când e brăzdata de raze de lumină. Apropie-te-ncet , găsește un motiv Și fă te rog din mine-o culoare-n ROGVAIV! Apari că o lumină, arată-mi-te-n zori, Găsește-mi frumusețea în mii
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93430]
-
-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau seama de ce. Îi aud glasul gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu-i chip. Matale calci soldățește, iar pentru mine amărâta îi o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să vorbească: Parcă spuneai că ai ceva anume să-mi povestești. Pentru o clipă, își ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
însemnate! Vom face întocmai după porunca măriei tale - au răspuns boierii într-un glas... E pentru prima oară când mă găsesc în sala tronului voievodal. Peste câteva clipe va intra însuși vodă! Doamne! Mă voi afla în fața lui! Mă trec fiorii numai când mă gândesc la asta...Boierii se adună. Un murmur - ca un zumzet la urdinișul unui stup - însoțește sosirea lor...Divanul este adunat. A venit și mitropolitul. Toți privesc spre ușa mare, care chiar în acea clipă se deschide
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voi ați fost martori la fapta noastră. Așa că, după ce diacul va scrie și vă va citi cele înscrise, aștept părerea domniilor voastre... Îl văd pe vodă îndreptându-și privirera către locul unde mă aflu eu, ghemuit la măsuța de scris. Simt fiori pe șira spinării... Diac! se aude vocea puternică a domnului. În clipa aceea am simțit că sala tronului a devenit prea mică și nu am aer deajuns. Îmi încordez totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
coridorului...Cât oi fi stând așa nu știu. Ceea ce știu este că din umbrele sălii tronului s-a auzit din nou vocea femeii: „Ei, cum ți s-a părut vodă?” „Ce pot să spun eu, cel care simte și acum fiorul din clipa în care l-a privit vodă? Am simțit săgeata ochilor lui tocmai în străfundul inimii. Nici nu știu cum am scris și apoi am citit cele spuse de măria sa.” „Dacă a cătat la matale, conașule, cu ochii limpezi și fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
scurt dialog cu bătrânul călugăr, încep să răscolesc și mai cu sârg hârțoagele prăfuite de pe rafuri... Printre ele găsesc un act din 13 mai 1629 (7137), în care este vorba de un diac domnesc. Citesc și simt că mă trec fiorii la cele spuse de Miron Barnovschi voievod: „Adecă domniia mea m-am milostivit și am miluit pre besereca ungurească,...să hie beserecii ungurești date acele case, din Ieși iar nime nici o treabă să n-aibă cu casele lui Mihaiu diiac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aici. Bătrânul nu a plecat pentru multă vreme...” - s-au auzit vorbele țigăncii. Fără să vreau, am căutat cu privirea locul de unde veneau vorbele, în speranța că aș putea s-o văd pe țigancă și odată cu asta să scap de fiorii singurătății. Aș fi vrut totuși să-i răspund, dar liniștea așternută mi-a tăiat pornirea, la gândul că aș putea vorbi singur. „Dar ce-o fi cu țiganca de a dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-mă: „Ce crezi despre asta, sfințite părinte?” Uite așa am stat și te-am vegheat toată noaptea. Ți-am pus comprese reci pe fruntea care ardea și era toată numai broboane de sudoare. Bătrânul vorbea mereu, mângâindu-mi fruntea...Simțeam fiorii recunoștinței străbătându mi trupul. Am încercat să mă ridic, dar mâna de pe frunte nu m-a lăsat. Mai stai în pat până am să-ți aduc puțin lapte călduț. Pe urmă ne-om mai tălmăci noi... În scurtă vreme, bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ar fi fost temperatura. Pendula - un mapamond nobil ținut de o statuă înaripată de bronz - ocupa mijlocul bibliotecei ce cuprindea aproape tot peretele. Se apropia unsprezece și el începea să simtă acum apropierea unei mici crize. Toate semnalele erau date: fiorii cunoscuți pornise din mâini, din picioare, din coaste spre piept și acum Maxențiu aștepta să vadă pe unde vor apuca, cum se vor strecura, ce vor dărâma în drum. își făcea calculul pentru a da fiorilor o direcție cât mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Toate semnalele erau date: fiorii cunoscuți pornise din mâini, din picioare, din coaste spre piept și acum Maxențiu aștepta să vadă pe unde vor apuca, cum se vor strecura, ce vor dărâma în drum. își făcea calculul pentru a da fiorilor o direcție cât mai blajină, și, iacă, Ada trebuia din minut în minut să vie! ... O ura! ... Ce vrea vrăjitoar.ea aceea, al cărei filtru amoros îi grăbise ruina sănătății și al cărei filtru amoros nu-i mai putea da
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]