272,843 matches
-
pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se iese în alte zări și tot tacîmul. Din cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase, tunse și nefrezate. Oamenii viitorului, ce mai! Pe alt canal, unui bărbat îi moare fiul, din neglijența doctorilor, care nu știu ce e cu febra care-l cuprinsese. Înnebunit, tatăl îi ucide pe vinovați
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
și mai răsunătoare decît a noastră. Dintre prozele lui Ioan Groșan, foarte mult prizate au fost cele considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ci de mașină sau tipărite. Scriitorii apelează tot mai des la scrisul direct pe mașină și pe calculator. Ceea ce înseamnă că manuscrisul - aflat în limbul dintre proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța care începe să se acorde, în secolele XIV-XVII, autorului. Manuscrisul
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
recunoașterea doar de fațadă a trebuinței revizuirilor în raport cu blocarea lor de facto, cu respingerea lor punctuală, sistematică, printr-o arguție avocățească în care se întrevede imaginea greoaie a inerției, în esență spaima de critică. Un anume gen de critică e folosit spre a jugula critica. Pseudolovinescienii nu sînt decît adversari nedeclarați ai criticii, plasați sub scutul unor principii instrumentate demagogic, care nu sînt în măsură a le ascunde oportunismul. Desigur că pe acest drum al derivei postideologice se produce și o
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
beneficiază de o prezență scenică plăcută și vocea ei acidulată se potrivește personajului. Dacă n-ar fi avut scăpări de intonație și stridențe în acut mai ales în ansambluri, totul ar fi fost bine; iar Lucia Cicoară Drăgan și-a folosit priceperea și experiența într-un rol mic din care a reușit să facă un moment ce se remarcă. Excelent Ștefan Ignat în Taddeo, cu simțul stilului, fără îngroșări, el a construit un personaj contradictoriu: jalnic dar și sincer nefericit, latură
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
nu are numai accente comice ci și melancolice din cauza iubirii sale respinse. Vocea îi sună bine și mai ales rostește textul muzical cu naturalețe, ca și Sever Barnea de altfel; acesta apasă pedala comicului cu măsură și culoarea vocală aspră folosită cu muzicalitate se potrivește personajului care convinge prin vitalitatea frazării. În fine, Horia Sandu cu antren neobosit proiectează monoton o voce mare, bine timbrată, dar nu destul de controlată. În contrast evident cu indiferența cu care orchestra trece peste frumusețile de
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
Petru, înconjurat de prieteni, în primul rînd de favoritul corupt Mencikov, întreprinse o călătorie în Europa, dintre care nouă luni petrecu în Olanda și trei în Anglia. A fost, această călătorie, una de instruire, chiar de studiu practic. Aceasta va folosi eficient la întemeierea industriei ruse, la reorganizarea armatei și la consolidarea Petersburgului, ca port fortificat la Marea Baltică. Setea țarului de cunoaștere, la cei 25 de ani ai săi, era imensă și atotfolositoare. Se instruia pe sine pentru a putea, apoi
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
la nici o manifestare publică. Și prințesa Bibescu, meditînd, își spune că "excesul de naționalism e totdeauna dovada unei profunde nemulțumiri de sine. Inșii respectivi se afirmă în numele națiunii lor și cînd își dau seama că nu și-au făcut prieteni, folosindu-se de subterfugii, de cel mai mărunt german, se înfurie și afirmă că sunt cel mai mare popor din univers". Curînd acest exces de naționalism și de convingere că germanii sînt poporul arian hipersuperior va însîngera Europa, copleșind-o cu
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile, piese rare, toate bogățiile pe care ni le arată și, în același timp, căutătura-mi ascuțită, sigură și redutabilă se plimbă în trecere asupra persoanei lui, din
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
severe, spiritul liber, chiar libertin, de obicei triumfă totdeauna. Versurile ovidiene au fost descoperite și pe zidurile de la Pompei, mărturie a popularității sale. La Tomis, el va fi învățat lecția aspră a unei altfel de existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic proletcultistă, compensând starea de inferioritate a estului, obișnuită epocii totalitariste. Întâietatea, în acest caz, fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
Merită să-și ducă demersul pînă la capăt, să-l îmbogățească, să-i gradeze evoluția, să multiplice "vocile" și să-l joace, curent, undeva. Mă întreb de ce oare o actriță cu vînă și cu registre atît de variate nu este folosită de atîta timp? (n-aștept răspunsuri). Formele teatrului independent, toate aceste încercări și multe altele sînt aerul proaspăt de care avem nevoie. Pentru adevărata performanță. Solidă, profundă, durabilă în memoria noastră și a instoriei teatrului. Pour la bonne bouche: am
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
1994, 3). Merită semnalat și cazul unui substantiv ca evidență, care nu are în principiu plural cînd apare cu sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
sînt atît de clare încît pentru orice om rațional insistența în prezentarea acestora e de domeniul absurdului" (România liberă = RL 439, 1991, 1). O adevărată eroare poate fi folosirea unei forme de plural în expresiile fixe în care cuvîntul e folosit cu un sens specializat și numai cu formă de singular. în Corectitudine și greșeală, Valeria Guțu Romalo cita și transformarea sintagmei pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la sfîrșituri. Cel puțin la fel de gravă mi se pare
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
și la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de algerieni au fost omorîți" (RL 2072, 1997, 1). Dacă pentru o perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine delimitat ("începuturile anului", "începuturile săptămînii"!?). în asemenea situații, permisivitatea tendinței de extindere a pluralului pare să se blocheze.
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care s-au scris până la el și din care folosește pasaje punând ghilimelele, sunt un Satan făcut din citate. Chiar așa, eu sunt o însumare tolerantă a ceea ce a fost până la mine, preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p.
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
au transmis Învățături Însemnate În scrierile și cuvântările lor de laudă către „preaneprihănita și preacurata Fecioară”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 9, În Filocalia rom., vol. VI, p. 138, 139 footnote>. Când vorbesc despre Maica Domnului, Părinții folosesc cuvintele cele mai bogate În cuprins, de o rară frumusețe poetică și profundă teologie, iar toată această bogăție și frumusețe nu pot fi Înțelese decât duhovnicește, prin acceptarea paradoxalului, miraculosului, așa cum au fost transmise Bisericii prin Tradiție. Scrisul lor, deși
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Hristos Înainte de Hristos, mijlocirea ei nu ne Împiedică să avem legături În mod direct cu Mântuitorul, Însă harul ce ne vine de la Hristos, ni se comunică prin Sfânta Fecioară. În acest sens, ea este și dăruitoare. Unii dintre Părinți au folosit mai mult expresii referitoare la rolul de rugătoare și mijlocitoare al Maicii Domnului, pe când alții s-au referit mai mult la rolul ei de dăruitoare. Însă, chiar dacă unii au folosit numai o categorie de expresii, nu le-au interzis pe
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
acest sens, ea este și dăruitoare. Unii dintre Părinți au folosit mai mult expresii referitoare la rolul de rugătoare și mijlocitoare al Maicii Domnului, pe când alții s-au referit mai mult la rolul ei de dăruitoare. Însă, chiar dacă unii au folosit numai o categorie de expresii, nu le-au interzis pe celelalte, manifestând conștiința că expresiile folosite de ei nu numai că nu epuizează, dar nici nu explicitează taina, misterul, ci le vehiculează, le comunică, fiind Învăluiți de ele. Rolul de
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
rolul de rugătoare și mijlocitoare al Maicii Domnului, pe când alții s-au referit mai mult la rolul ei de dăruitoare. Însă, chiar dacă unii au folosit numai o categorie de expresii, nu le-au interzis pe celelalte, manifestând conștiința că expresiile folosite de ei nu numai că nu epuizează, dar nici nu explicitează taina, misterul, ci le vehiculează, le comunică, fiind Învăluiți de ele. Rolul de rugătoare al Maicii Domnului se ține În echilibru cu cel de Împărăteasă, de Stăpână, de Dăruitoare
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Pleșu, Dinescu, Mariana Celac, dineul dat la Ambasada Marii Britanii pentru disidenți (la care a fost invitat și Eugen Simion...) ar trebui să ducă cel puțin la o discuție onestă privind opoziția românească, a cărei atitudine pasivă (în contrast cu disidența activă, termen folosit curent de Adam Michnik) nu poate fi pusă exclusiv pe seama sprijinului acordat de Occident dictaturii lui Ceaușescu, teză susținută mai nou de Tony Judt, într-un articol din The New York Review of Books. Foarte interesantă e relatarea despre protestele Doinei
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
de propria-i persoană, este un gen de literatură la care nu țin. Eu sunt de părere că scriitorul trebuie să înceapă să scrie, abia în momentul când știe că el, ca persoană, nu are nici un fel de importanță. Materialul folosit de mine este întreaga mea biografie: partea aceea din Banat și partea cealaltă din Berlin. În noul d-voastră roman ,,Miss Bukarest", cei trei protagoniști veniți din România, trăiesc de zece ani în Berlin. Intriga romanului se desfășoară în jurul unor
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
indignează nimic - și acest lucru nu e doar foarte trist, ci e și foarte grav. Deoarece indică o anumită uzură a percepției anormalului, începutul adaptării lor la anormalitate. Și mai indică faptul că lecția învățată în timpul regimului comunist nu a folosit la nimic. încă nu e tîrziu ca elitele intelectuale, printre care se numără destui oameni de decizie, să reacționeze. Nu e prea tîrziu pentru ca emisiunea lui Stelian Tănase să fie preluată de un alt post de televiziune, eventual chiar de
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în același timp, și cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de pește cu ochelari", "Un om merge repede, intră într-o încăpere, apoi în alta, vrea să tragă ușa după
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
ale unei societăți românești identificabilă istoricește. Prin lirica sa, Dominic Stanca face ca poezia "Cercului literar" să evadeze din ceea ce aș numi "rezervația lingvistică" a unui vocabular "nobil", "clasicizat", cult și pretențios (poate chiar prețios aș zice), pe care-l foloseau Radu Stanca sau Doinaș, pentru a se afirma ca o arie extrem de diversificată lexical. Poetul Dominic Stanca este stăpân pe toate cuvintele limbii sale natale, utilizând cu rafinament expresivitatea lor, de la regionalismele cu circulație restrânsă până la vocabulele care acoperă sfera
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
suprasolicitare în mediul metalingvistic al romanului ar fi mină de aur pentru critic, o mină de altfel din plin exploatată cam în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]