7,943 matches
-
rudelor, au reușit să-și construiască o casă și să întemeieze o frumoasă gospodărie. Tot în comuna Mihălășeni s-au născut primii patru copii, printre care și eu. În anul 1928 prin Ordinul nr. 78692, guvernul român, dispune mai mult forțat mutarea părinților mei cu serviciu în Basarabia, comuna Sturzești, județul Bălți, comună cu majoritatea populației rusofonă. Acomodarea familiei mele la noile condiții de viață a fost lungă și dificilă. Din cauza unui spațiu de locuit insuficient, familia mărindu-se la opt
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
ale femeilor și bărbaților care se întrebau: Oare unde-i duc? Și de ce? Zice că-i duc la ruși să-i facă săpun. Doamne, apără și păzește! Ba am auzit că-i duc undeva în Siberia, în lagăr, la muncă forțată. Dumnezeule, unde ești, Doamne??! Apără-i, Doamne, că-s micuți și nevinovați! Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor! (Matei 19:14) Dar așa, Doamne?!! În felul acesta?! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greu spre o Golgotă imaginară. Mai ales Haiduc. Țopăia pe cele trei picioare în niște salturi caraghioase, iar pe cel de-al patrulea picior cel beteag îl târșâia după el prin praful drumului, lăsând o dâră sinusoidală. Înainta mai mult forțat, târât de lanț, decât pe propriile lui picioare. Cu ochii închiși și limba scoasă, respirând sacadat, înainta, fără să știe, spre locul supliciului final. Relieful s-a schimbat. Terenul a început să coboare și am ajuns pe fosta albie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunii creștini" naziști fiind aceea de "materie primă" a cuptoarelor de la Auschwitz. Da. Babica a făcut parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă practicantă ferventă, respecta cu strictețe toate posturile de peste an, iar duminicile și în toate sărbătorile era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de mințile cele mai diabolice ale "creștinilor" hitleriști. "Munca te face liber!" O minciună cu consecințe incalculabile pentru popoarele lumii, în spatele căreia se ascundeau genocidul, holocaustul... Singura națiune cu sânge nobil, unica rasă superioară de pe planetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
academico-boschetară, oricât ai fi fost de insensibil, bolnav sau poate chiar mort, puteai rezista??? Nu! Te sculai fulgerător și alergai într-un suflet, plin de o binecuvântată bucurie și de elan patriotic, la "muncă voluntară". Acum ați înțeles? Era muncă forțată! Și de ce mergeam? De frică, dragii mei, de frică!!! Prin urmare, timpul de lucru efectiv era divizat în două: o primă parte era destinată construirii instituțiilor pe care le-am amintit, iar cealaltă pentru ridicarea propriilor noastre case. Este important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la Liceul "Nicolae Bălcescu" din orașul Brăila. De ce? Întrucât depășea limita de 15 kilometri cât aveam dreptul să ne deplasăm în exteriorul satului nostru. A fost obligat să urmeze cursurile unei școli de tractoriști. Vedeți? Acesta era lagărul, era domiciliul forțat, domiciliul obligatoriu. Viitorul unui copil a fost blocat. De ce? Cu ce drept? Și pentru care fapte? A i se interzice unui copil dreptul la învățătură este o crimă de neiertat, un sacrilegiu. Astfel că noi nu ne întâlneam decât după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
poezie, estetică, critică și ficțiune. Se lansează cărți, sunt prezentate cititorilor, discutate și răspândite cu emoție și dragoste pentru limba noastră maternă. Din păcate, publicul vorbitor de română descrește și îmbătrânește. O librărie care importa cărți din România a dispărut forțată de schimbările fundamentale impuse de internet. Deci cărțile bune se procura cu greu, tirajele sunt și așa destul de reduse, dar interesul rămâne aprins celor care iubesc slova românească. De multe ori discutăm în presa electronică viitorul cărților. Vor dispare ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în Johanesburg și va fi publicat imediat. Se va întâmpla ceva cu ideea de diaspora și probabil că va dispărea, spre binele ei, al diasporei, dar, spre ghinionul unor scriitori care nu au alta valoare decât aurora exilului benevol sau forțat, dar, de ce să nu recunoaștem de cele mai multe ori benevol, și chiar asigurat prin trimiteri în străinătate de către Uniunea Scriitorilor. Nu am auzit de scriitori care să treacă Dunărea înot, deși se știe ca tentative au fost. În general, s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
burgheziei', cât și ale țărănimii (categorie socială considerată aliată a clasei muncitoare în construirea societății socialiste). Sistemul carceral comunist a fost unul de exterminare a deținuților politici, prin condițiile de detenție, lipsa igienei, înfometarea deținuților, practicarea torturii, brutalitatea gardienilor, munca forțată, precum și vârsta înaintată a unor arestați. Metodele inumane folosite în anchetarea deținuților politici sunt recunoscute de un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1. folosirea bătăii, a subalimentației
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din seri Țurcanu l-a instruit deja pe Pătrășcanu cum să procedeze în acțiune, cerându-i chiar părerea despre unii colegi de lot care ar putea fi utilizați și ei. După ce erau torturate, victimele erau preluate de grupul Țurcanu și forțate să lovească, la rândul lor, pe alții, refuzul însemnând o nouă bătaie. Un alt episod important este relatat de același Pafnutie Pătrășcanu și a avut loc pe 11 sau 12 decembrie 1949, când el și Țurcanu l-au bătut pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cusut din sârmă în același scop. Pârât de plantoane lui Țurcanu, a fost obligat să își folosească gamela drept oală de noapte și să caute acele în fecale. A refuzat să mai mănânce din acea gamelă, dar a fost hrănit forțat. După trei zile au apărut și acele. Nici la Gherla nu au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru care experimentul se bucură de o tristă originalitate: prezența permanentă a agresorului lângă cel torturat, transformarea forțată a victimei în agresor, precum și proporțiile și brutalitatea schingiuirilor. Victor Leahul acordă paternitatea acțiunii violente lui Anton Makarenko, cu toate că nu îi absolvă de responsabilitate nici pe Bogdanovici ori Țurcanu, care i-au aplicat metoda. El argumentează că Securitatea acționa la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a ilustra principiile transformării. Motivul pentru care au fost permanent supuși presiunilor și complet marginalizați în societate (încercări de racolare ca informatori, amenințări, refuzul continuării studiilor, presiuni asupra familiei, refuzul încadrării în câmpul muncii etc.) este mult mai simplu: cei forțați să lupte permanent pentru a-și câștiga existența ori pentru a scăpa de umbra Securității nu se puteau constitui într-o pătură socială care să se opună comunismului. Odată înlăturat și acest pericol, noile generații deveneau amnezice, fără legături cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în fiecare, esența esențelor, sublimul Creației. Și, să nu uităm, și-au primit cu toții Realizarea. Ne-am deplasat apoi într-un alt corp de clădire, în care se găseau cei mai loviți de soartă, cei condamnați de neputința fizică șederii forțate la pat. Dacă în primul bloc pensionarii se bucurau de confortul unor camere luminoase, cu treipatru paturi, în cel de-al doilea bătrânii erau cazați în niște încăperi întunecoase, cu peste zece paturi; ne-a întâmpinat un miros greu, de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nu tu stres, nu tu griji: doar iubire și compasiune din toate părțile. Am mai scris într-o altă povestire: în spitalul-ashram toată lumea se afla într-o permanentă stare de meditație, permanent în starea fără gânduri, toți își zâmbeau, nimic forțat, nimic fals! Toate energiile, toți îngerii au lucrat pentru iubita noastră Ana! Minunea însănătoșirii era continuă, Ana era tot mai puternică, tot mai energică, tot mai sigură de sine. Cât am stat la Belapur, am ieșit de două ori în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
toți zâmbesc, plutesc și... sunt în culmea fericirii!... Așa eram toți cei prezenți în ashram (mai puțin aripioarele și... bineînțeles, partea cu accidentul!...): mersul ne era ușor de parcă pluteam, iar fețele ne erau destinse și înnobilate de zâmbete inocente. Nimic forțat, totul reflectând niște interioare frumoase... ce mai? - ne simțeam ca în... rai! Nici n-avea cum să fie altfel! Gândiți-vă: toți avuseserăm parte (și încă aveam) de purificări puternice ce ne debarasaseră de balastul citadin al zonelor din care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar, poate, cei mai mari... În fața mea, la numai un metru, medita Ștefan Dumitru. Copiii. Spectacolul piticilor a fost o defilare a purității, inocenței și drăgălășeniei. Am folosit cuvântul defilare pentru că totul a decurs de la sine, fără a fi nimic forțat, timiditatea copiilor fiind depășită doar de spontaneitatea lor. Mai greu a fost începutul. Dar și mai dificil a fost să le fie oprită dezlănțuirea. Micilor artiști nu le era deloc ușor să le fie luat microfonul din mână pentru a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un moment de respiro în vederea muncii viitoare. La început am fost îngrijorat, m-am învinovățit chiar! Apoi, mi-am dat seama că acesta-i programul, legea complement ariilor de care am scris mai sus; e necesar abandonul, nimic nu trebuie forțat, totul trebuie să curgă firesc, frumos și sigur, devenind apoi chiar spectaculos! Căci spectaculos este fiecare milimetru de drum parcurs spre desăvârșire... Continuând analiza, căutând motivațiile acestei periodicități, mi-a fugit gândul la fazele lunii, la așezarea astrelor pe cer
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
această idee cu regele. Era o iluzie absolută că noi putem cumva, printr-un act de jure dat de un fel de Curte Supremă, care nu exista, să spunem : „Monarhia e legală. S-a între‑ rupt în 1948 cu abdicarea forțată a regelui. S-a întrerupt și reluăm de-acolo și tot ce s-a întâmplat între timp este nul și neavenit“. Deci asta nu se putea. Se scurseseră zeci de ani de propagandă antimonarhică, oamenii fuseseră soci‑ alizați într-o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lucrarea „Socoteala” de Al. Vlahuță. 128 Luptătorul, organ independent de nouă îndrumare politică, apare la Cernăuți la 13 septembrie 1931, ca săptămânal, cu redacția și administrația în strada I. Flondor nr. 24, iar după 12 iunie 1932, „după o întrerupere forțată exact de 6 luni”, cum spune la reapariție, la numărul 14, doar ca organ independent. În „O mărturisire de credință”, editorialul semnat de Eugen Popovici, directorul și redactorul principal al săptămânalului, se spune: „Războiul distrugând axa de viață, pe care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
punea un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă, erai admonestat că ești un nesimțit, că ai stricat aerul; te obligau să lingi closetul; erai ținut forțat ("botezat") cu capul în hîrdăul cu urină și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul din ei îți băga în gură penisul său; dacă te scăpai pe tine în timpul bătăii, erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pistolul acela, ruginitura aceea a fost adusă ca dovadă că am avut armament! Pentru asta mi-au dat încă 5 ani! Iar pentru înfruntarea Curții și pentru altele, am ajuns la o condamnare de 21 de ani!". Va avea domiciliu forțat după, apoi va fi din nou dus în detenție la Periprava și va fi eliberat după 14 ani de pușcărie. Își încheie mărturisirea cu opinia: ca să fii anticomunist, cred că ajungea să fii român. Decebal Gavrilescu (n. 1930), din Igești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nr. 130, am rămas definitiv condamnat la 13 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică". Va fi eliberat în 1964, după 5 ani de detenție, urmare a Decretului de grațiere nr. 411 din 24 iulie 1964. Bătăi, foame, muncă forțată, mizerie și lanțuri sînt amintirile lui Aurelian Ciobanu despre perioada de viață dintre 18 și 25 de ani. În Antologia lui Cezar Zugravu avem un proces verbal de interogatoriu, nr. 1893, asupra arestatului Gabor Chirica, agricultor din Pleșești, Suceava. Trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
robul lui Dumnezeu cu trupul și sîngele lui Hristos și se va curăți", apoi pe fiecare trebuia să-l șterg la gură". Banu Rădulescu demontează, în fascicolul din Antologie, Răstigniții de la Pitești, încercarea de a arunca întreaga vină pe reeducatori, forțați, prin tortură, să-i incrimineze pe legionarii care i-ar fi instrumentat chipurile din afara țării, ca astfel Securitatea și Partidul să se debaraseze de orice implicare în ororile de la Pitești. În sinteză Banu Rădulescu, eliminînd minciuna securistă, punctează care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]