7,001 matches
-
istorie, geografie și chimie, și când se face târziu de tot, la psihologie. Meditațiile Încep În cabinetul medical și se termină după ce bolnavii se culcă, undeva Într-un salon liber din capătul pavilionului. Aici, În timpul meditației la psihologie, poți să fumezi. De asemenea, mănânci compot de pere și biscuiți. Singurul inconvenient este că sora șefă miroase a transpirație, are păr pe picioare și, pe deasupra, nu vrea să-și scoată niciodată sutienul. Astăzi, după o lungă discuție, În sfârșit și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca o lamă În haosul halucinant de umbre mișcate al peisajului. Te Întorci de la Cântarea României, nu aia a lui Russo, ci altă chestie. Va trebui să plătești chiria, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără prieteni, deși e Îndoielnic să fi avut vreodată un prieten adevărat. Stă cuminte și mort În casă câteva zile, un week-end Întreg, Între crizantemele galbene, mirosind a mort, cloroform și Mărășești. „Unde-s anii, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aduceți pe una Hanelore, săsoaică, sașii vă poftesc În casă și vă pun la masă. Tu spui că ai mâncat, așa, din politețe, și chiar nu-ți aduc nimic de mâncare, farfuria ta rămâne goală și ieși pe hol să fumezi și o bătrânică vine cu un blid de scovergi, a simțit că ți-e foame și că o faci pe politicosul. Cu Hanelore vă Întoarceți la barăci și Începe Revelionul, dar curentul electric este de 110 V, magnetofonul este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și color. Amza Îți Întinde un ardei iute. La difuzor, Corelli. Aerul insuportabil. 10 noiembrie Toată ziua te Învârți prin satele din jurul Bucureștiului și Olteniței. Zi sumbră, urâtă, mâloasă. Într-o mahala, copii de țigani fumând și dansând pe o muzică sârbească. La 10 noiembrie 1982, a Încetat subit din viață, În vârstă de 76 de ani, Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S, președintele Sovietului Suprem al U.R.S.S., de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vocea încărcată de o durere autentică și strângea în mână o batistă udă de lacrimi. Avea un aer extravagant, amabil și respingător în același timp, toată figura lui, de la păr la haine, era îngălbenită de nicotină. Pe pajiștea din fața bisericii fuma. Mi-a strâns mâna, încercând să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Nimeni din familie nu părea să-l cunoască. Se îndepărtă, săltând treptele cu trupul mic strâns într-o jachetă dintr-un material în ape. În bărbatul acela necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
I-ai tăiat picioarele, capul. Cum o să faci să-i ceri scuze acum? — Timo? — Da? — Jură-mi pe Angela că Angela n-a murit. — Îți jur. Pe Angela. Jos bolnavii s-au oprit, s-au așezat pe o bancă și fumează. Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dormim în hoteluri, să facem dragoste, să plecăm din nou. Eventual, să nu ne mai întoarcem. Puteam merge în străinătate, aveam prieteni la Mogadiscio, unul era cardiolog, lucra într-un spital de neurologie, avea o căsuță pe malul mării, seara fuma marijuana în compania unei femei cu picioare subțiri ca brațele. Da, o viață nouă. Un spital sărac, copii negri, desculți, cu ochii lucioși ca niște gândaci. Să merg unde era nevoie de mine, să operez în corturi, să îngrijesc săracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o seară mi-a telefonat Manlio, ne-am dus să mâncăm o pizza ca doi studenți bătrâni care se revăd. — Ce mai e cu fata aceea? — Nu e. — Și tu ce faci? La o masă mai încolo, o femeie blondă fumează cu spatele la mine, văd doar fumul alb ridicându-i-se deasupra părului și chipul bărbatului care stă în fața ei privind-o. După expresia lui încerc să ghicesc chipul ei. Nu știu, spun, aștept. — Ce? — Nu știu. Aștept ca femeia aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră curentul de la o altă ușă care se închide la același etaj. Tata fumează în timp ce casiera este în baie, se spală sub braț, își întinde buzele, și le rujează, apoi stinge lumina cum face acasă la ea. Mai târziu, când ei nu mai sunt, intră o cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uitat care dansează în spatele nostru. Acum te privesc și știu ce mă înveți. Mă înveți că păcatele se plătesc, poate nu-i așa pentru toți, dar pentru noi este. Pentru că, împreună cu fiul acela, ne-am aruncat pe noi înșine. Nu fumez, deci nu există nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a ei, de mâncat în seara aceea foarte specială. Și chipul ei apare în deschizătura ușii, cu zâmbetul pe care nu și-l pierde niciodată. Elsa se ridică, se sărută din nou. — Angela unde este? — În leagăn. — Atunci se poate fuma. Raffaella, cu una din țigările ei maro în gură, desface pachetul cu fursecuri și îl așază pe burta Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine așa. Viața este un depozit de cutii goale, pe care nu le-ai avut. Suntem ceea ce rămâne, ceea ce am reușit să apucăm. Ce faci acum? Mănânci seara în picioare? De ce nu te-ai căsătorit? Sânii tăi sunt foarte bătrâni? Fumezi? Bărbații s-au purtat frumos cu tine? Pe care parte dormi? Fiica mea a murit? Mă apropii ca un urs, ca un bizon cu blana murdară. Ușa este crăpată, o împing, se deschide cu greu, pentru că o împiedică ceva. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de afecțiune, de compasiune umană. Îmi privea buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar când termină zvârli mucul pe drumul alb. Îl stinse călcându-l și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au îndesat tuburi pe gât și mi-au radiografiat laringele, au împins și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei? Nu foarte mult. Fumezi? Toți au întrebat asta și le-am zis că nu. Ai fumat vreodată? Semănau cu audierile din Senat despre care tot citesc în ziare. Ești acum sau ai fost vreodată...? Niciodată, am scris, deși, puști fiind, mai trăsesem din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei? Nu foarte mult. Fumezi? Toți au întrebat asta și le-am zis că nu. Ai fumat vreodată? Semănau cu audierile din Senat despre care tot citesc în ziare. Ești acum sau ai fost vreodată...? Niciodată, am scris, deși, puști fiind, mai trăsesem din când în când câte o țigară. Încă îmi mai place aroma. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat cele cinci trepte până în bucătărie. Un exemplar din Bucuria de a găti, pătat cu așteptările și ingredientele câtorva sute de cine, stătea deschis pe bar. Scaunul înalt din colț purta urmele unei lupte cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat cele cinci trepte până în bucătărie. Un exemplar din Bucuria de a găti, pătat cu așteptările și ingredientele câtorva sute de cine, stătea deschis pe bar. Scaunul înalt din colț purta urmele unei lupte cu mâncare pasată. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a frigului. Motorul se Îneca și se oprea, apoi se Îneca iar prelung, răgușit, ca un tuberculos În fază terminală, cu plămânii mâncați, care continuă totuși să fumeze fără Încetare. Fima fu copleșit din nou de sentimentul că se afla acolo din greșeală și că ar fi trebuit să fie cu totul altundeva. Dar care era greșeala și unde se găsea locul În care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Din partea mea, să mă uite. Eu, unul, m-am uitat deja. Să-mi scot și lenjeria? Ce, continui să lichidezi buticul ăla? Mă dai și pe mine creditorilor? Nina era avocată, avea aceeași vârstă cu Yael și era prietena ei, fuma tot timpul țigări Nelson, aprinzându-le practic una de la alta, iar ochelarii cu lentile groase Îi dădeau o expresie amară. Părul fin și cărunt era tuns scurt. Era mică și slabă, ca o vulpe flămândă. Chipul ei triunghiular Îi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
baie, frecându-și trupul slab, iar după aceea, ca Într-un fel de ritual, chiuveta și closetul. Abia apoi se așezau să bea Încă o cafea, să se contrazică În legătură cu poezia angajată politic sau cu guvernul de unitate națională, Nina fumând țigară după țigară, iar Fima Înfulecând o felie de pâine cu dulceață după alta. Nu era niciodată În stare să reziste pâinii negre și calde pe care i-o aducea ea de la o mică brutărie gruzină. Bucătăria lui Fima părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ne vom organiza În sfârșit și vom provoca intenționat o criză națională serioasă, ori nu va fi nici un moment clar de criză. Și spuse: Descrii totul atât de viu, parcă văd lucrurile aievea. Nu te plictisesc? Nu te supăra că fumez din nou. Îmi vine greu să vorbesc despre asta. Și din cauza lacrimilor arăt probabil ca o sperietoare. Fii bun și nu te uita la mine. —Dimpotrivă, spuse Fima și după o scurtă ezitare adăugă: Cerceii tăi sunt foarte drăguți. Fantastici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le-au fost Îndepărtate ovarele. Femeile care au făcut terapie cu radiații și care au Încetat să producă estrogen. Femeile care nu au fost niciodată gravide. Femeile cu istoric familial de osteoporoză. Femeile care consumă prea puțin calciu. Femeile care fumează. Femeile care nu fac suficient sport sau care beau prea mult alcool sau care suferă de hipertiroidie“. Răsfoi Încă un prospect, mov de data asta, pe care Îl găsise pe masă: „Micul meu secret... Menopauza: Tratament de Substituție Hormonală. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele lăzilor de gunoi și tușea tot timpul ca un om bătrân care fumează prea mult. I-au făcut un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și i-au turnat pe gât o doctorie pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura: —Tatăl meu s-a spânzurat În hotelul Metropol din Alexandria. În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci ani și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin minte că fuma niște țigări ce se numeau Simon Arzt. Și mai țin minte ceasul lui: galben, pătrat, cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]