5,090 matches
-
i-pod-uri, ca să ajungă, după cum se vede, pe tablete, o altă formă a tăblițelor de altădată, numai că nu cu dăltița, ci cu impulsuri electronice...Probabil în viitor se vor scrie pur și simplu cu aer, cu gîndul doar, cu respirarea gînditorului care dă naștere cărților. Formele lor pot fi oricum, însă cartea pe hîrtie va fi cea care ne definește cel mai bine, prin faptul că este cel mai bun și conștiincios prieten care te trece print timp, cel trecut, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel puțin două pricini: întâi, că nu am dus niciodată o politică de traducere și difuzare în marile culturi occidentale. Traducerile care s-au făcut și se fac sunt conjuncturale, după interese personale sau de grup. De aceea, scriitorii și gânditorii care vor să se facă auziți acolo sunt nevoiți să emigreze și să scrie în alte limbi. Sunt atâtea cazuri ilustre, de la Anna de Noailles și Tristan Tzara la Eliade, Cioran și Eugen Ionescu. Eu am numit calea aceasta "complexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne povestiți despre "Metamorfozele lui Casanova"? Un titlu interesant, incitant... Cartea nu întâmplător a primit acest titlu, un titlu bun atrage cititorul. Casanova există în fiecare din noi, cum scrie Ion Deaconescu în prefață, însă nu este vorba de scriitorul, gânditorul desfrânat faimos, ci de faptul că personajul "Casanova e mereu în noi, cu împliniri efemere și bucurii ale dragostei, ce te inspiră și te împlinesc." Erosul ne saltă spre marile înălțimi ale sufletului, dar și spre dezamăgiri. În frământarea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atunci a scos America din marasm și a menținut la putere pe Roosevelt și partidul săunemaiîntâlnit În analele politice cinci legislaturi, 20 de ani. O altă lucrare a sa „The news frontieres” (Frontierele noi) Îl situează pe Wallace ca un gânditor serios ce se ridică deasupra timpului său, dornic de a sparge ceva din carapacea vechii constituții. Calc constituția? Dar când cetățenii cer statului să-i salveze, nu o calcă? Pionerii, bătrânii noștri Înaintași au luptat cu greutăți imense. Ei au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
context geopolitic mai larg. Rusia se apropie din nou de frontierele noastre. Am citit recent însemnările de călĂ‑ torie Anii de antrax - cartea dumneavoastră netermi‑ nată, pusă deoparte, poartă marca inconfundabilă Alina Mungiu-Pippidi. E, deopotrivă, a scriitorului, dar și a gânditorului politic. Cred că va avea mare succes și impact atunci când o veți lansa. Sunt mărturii despre cele văzute în lume, comentate la un nivel intelectual foarte ridicat. E și o carte de filosofie politică, în contrasens cu bestsellerul anilor ’90
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în același număr, alături de articolul „Moartea lui Vlahuță” reprodus din Chemarea, publică următoarea telegramă adresată doamnei Vlahuță: „Adânc îndurerați prin pierderea marelui poet Vlahuță, care a lăsat una din dungile luminoase în viața noastră literară și a fost pe lângă mare gânditor și cel mai bun prieten al poporului pe care l-a iubit și l-a înălțat în formă nepieritoare în scrisul lui, luând parte la toate suferințele războiului nostru, suferinți care l-au doborât, vă rugăm mult apreciată doamnă, să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cele mai adânci păreri de rău, întărindu-vă Dumnezeu în durerea negrăită ce o aveți. Ziariștii și scriitorii din Bucovina sunt așa de zdrobiți sufletește ca dvoastră. Dumneavoastră ați pierdut soțul, noi și întreaga suflare românească pe cel mai mare gânditor. Ne plecăm genunchii înaintea sicriului și vă trimitem condoleanțele noastre.” La „Un an de la Unirea Bucovinei” numărul 202 din 30 noiembrie 1919 cuprindea editorialul „Unirea Bucovinei” de Const. Cehan Racoviță, cursivul portret „Iancu Flondor”, omagiu al ziarului Bucovina adus omului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
University, Atlanta, tocmai a publicat o carte neașteptată: Mircea Eliade & the Dialectics of the Sacred (Westminster Press, Philadelphia). O să-l conving să vă trimită un exemplar. Cartea este amuzantă: Altizer șsubl. S.W.ț pretinde că sunt „cel mai mare gânditor religios al secolului” și că „opera de istoria religiilor” înfăptuită de mine este importantă ca „expresie religioasă a unui nou profetism” și nu din punctul de vedere al științei Șreligiilorț (care, după el, de altfel nici nu există...). După cum vedeți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
gioachimită a istoriei ca manifestare succesivă a Sfintei Treimi și filosofia șiită: „Domnia Paracletului, a Sfântului Duh, determină în secolul al XII-lea viziunea istoriosofică a lui Gioacchino da Fiore și a gioachimiților. Filosofia iraniană se află în rezonanță cu gânditorii occidentali chiar în epoca lui Sohrawardș. (...) Filosofia iraniană nu numai că deține un sens pe care istoria filosofiei nu îl poate pierde din vedere, dar ea propune o sarcină filosofiei în general, nu numai iranienilor, ci și filosofilor de orice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și-a modificat ipotezele și, dacă în anumite privințe trebuie ținut cont de ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
potrivește". Pentru critic, tăcerea instituită în presă după plecarea dintre cei vii a lui Ion Barbu "este de fapt cel mai de seamă omagiu pe care destinul îl aduce poetului". Considerat prin excelență poet metafizic, la Lucian Blaga, "atunci cînd gînditorul se află în impas, el consultă poetul. Și reciproca e adevărată, cu condiția însă de a nu pretinde că filosoful face poezie". Poetul și filosoful din Lucian Blaga se sprijină, întregesc și luminează printr-o transcendență personală. Prezentarea lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din mister și din forțele extra-logice, uneori, sedii ale unor răspunsuri posibile la marile, gravele Întrebări! Și alții, nu puțini, autori esențiali, care se revoltă contra unilateralității spre care nu puțini gânditori Împing ființa umană, limitând-o la Rațiune, cu atâta persuasiune și fanatism aproape, Încât chiar și acest concept, unul dintre cele mai impozante și necesare din câte avem, devine cumva... discutabil! Dintr-o formă a libertății, cum a apărut această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În existență, iar dacă „cineva” va vrea să distrugă, să aneantizeze toate acestea... va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului profund al gânditorului. Prin europeism, eu Înțeleg atitudinea dogmatică, constructoare, pozitivă, dinamică. Depășirea atitudinii insistent sceptice - chiar și susținută de argumente raționale! -, capacitatea de a intra În acțiune, capacitatea de construcție și de spirit constructiv! Nu știu, o spun Încă o dată, de ce, de când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ce m-a preocupat și ceea ce mă preocupă nu e atât legitimarea operei, a textelor mele, ci legitimarea motivelor care Îi stau la bază, a obsesiilor mele creatoare, deoarece... știu, sunt lucid că Într-un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
specimene de savanți universali. Tonul l-a dat Dimitrie Cantemir (1673-1723), domnitor al Moldovei la 1710-1711 și refugiat apoi, În urma unui război nenorocos cu turcii, În Rusia lui Petru cel Mare. A fost un om de acțiune, dar și un gânditor politic, scriitor, istoric și filozof. Descrierea Moldovei (scrisă În latină și publicată mai târziu În traducere germană) este un tablou enciclopedic al țării sale, Îmbinând informația geografică, istorică, politică și etnografică. O amplă istorie a românilor a rămas neterminată, cuprinzând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
meu, iar indignarea din vocea ei părea să nu se tragă din beție, ci din teamă. Chestia e, Bret, vreau să zic... iar acum respira scoțând un sunet înăbușit, sumbru, chestia e că nu-i răpește nimeni nicăieri. Am dat gânditor din cap, de parcă i-aș fi cântărit vorbele, apoi am zis: - Îmi pare rău, dar asta chiar nu-mi spune nimic, Nadine. - Chestia e... acum era fățiș sarcastică - chestia e că trebuie să știi asta ... A întins o mână sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am inventat. Cred că cineva, știi, doar îl imită. - Crezi că cineva îl imită? întrebă el. - Da. Încercam să-mi controlez vocea. Da, vreau zic, știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din cap, dar apoi mă întrebă: - Crezi că cineva imită și chestia pe care ai văzut-o azi-noapte pe hol? Am început s-o scald. - Hm...nu...nu....era ceva ce creasem...altceva. Mi-am dat seama că în întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nostru nu are nimic comun cu literatura. Ei trebuie că or fi avut mai curând idei prea înălțătoare despre literatură și probabil că visaseră că vor face o călătorie la bordul unui „tren al nemuririi”, în care unde autori și gânditori ca Nietzsche, Camus, Lagerlöf și Wilde vor sta în fiecare scaun și vor schimba între ei sentințe memorabile, mottouri conținând întreaga lume și eternitate pe care omul trebuie să le înțeleagă. A fost plăcut să vizitez majoritatea orașelor pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spatele mării, porturilor, contoarelor comerciale de pe coastă (marea fiind considerată a fi sediul răului, un rezervor de monștri gen Leviathan sau Behemot). Cultura elenistică s-a propagat de-a lungul coastelor, dar grecul este privit ca un dușman intim; cetățile, gânditorii, limba însăși s-au lățit ca o pată de ulei înspre interior. Cuvintele sinagogă și sanhedrin vin din greacă. La fel ca termenii specifici spectacolului. Hypocrites, care n-are echivalent în ebraica veche și nici în arameeană, înseamnă actor de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
importante. A voastră însă, e treaba specialiștilor. În Franța nu erau deloc musulmani pe vremea lui Montesquieu, a lui Flaubert, a lui Delacroix, dar secolul Luminilor și romantismul nostru au fost mai iubitoare de femeile voastre, de poveștile voastre, de gânditorii voștri decât suntem noi. De ce? Pentru că Hitler a adus iudeitatea în centrul istoriei europene ca pe o piatră de hotar, o hârtie de turnesol. E normal ca dezbaterea de idei să fie centrată pe Shoah, pe antisemitism, pe angoasă, pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi considerat o operă a spiritului. O creație literară, un copil al Literei. El a fost fundamentat în 1897 la Basel, în discursul unui jurnalist, Herzl, preconceput de un filosof de profesie, Moses Hess, și pus în practică de niște gânditori profesioniști ca Ahad Haam, Max Nordau, Martin Buber etc., de poeți și romancieri ca Jabotinsky, de un lexicolog ca Ben Yehuda și de atâția alți oameni de litere. Admirabilă coaliție în jurul unui sentiment cu deosebire revoluționar: melancolia decisă să treacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat și orchestrat. "Am obiceiul să distrug scrisorile, ciornele și notele (afirma el într-o Mărturisire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred foarte necultivat" criticul era în necunoștință de cauză... Ne-am referit altădată (în Propilee, 1984) la procedeele citaționale sadoveniene din scriitori sau gânditori români și străini, citate ducând de la Miron Costin, Neculce și Eminescu la Rabelais, la Voltaire, Hugo, Balzac și Maeterlinck, de la Dante la Schiller și Georoge Eliot, de la Dostoievski la Cehov și Korolenko. Declarație semnificativă: în Rampa, într-un interviu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grands esprits d'ailleurs très estimables, Ont très peu de talent pour former leurs semblables. Iuliu Cezar, Ioan de Medicis și Napoleon, sămănau. Mulți, se deosebesc de caracterele distinctive ale rasei lor: așa Dickens, Maupassant, Tennyson etc.... Precocitate: Pascal era gânditor mare la 13 ani; Rafael era artist la 14; Restif de la Bretonne citise multe cărți la patru ani, la 11 sedusese multe fete, la 14 compusese o poemă asupra celor întăi 12 amante; Bacon, la 15 ani, concepuse Novum organum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]