4,536 matches
-
Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare: în acest an, intervenția Uniunii Scriitorilor în laboratorul intim de creație este mult mai accentuată. Un soi de colectivism în geneza și desăvârșirea operei începe sau încearcă să se impună în stilul de muncă al creatorului Adică: pentru a evita eșecul sau confuziile în tratarea temelor cerute, nu întotdeauna scriitorul se poate descurca de unul singur, atunci trebuie să intervină colectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
contemporane. Bibliografia operei lui Leonid Boicu cuprinde 70 de titluri, din care șapte monografii reprezentative, pe care le menționăm: Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii. 1853-1856 (1972), Adevărul despre un destin politic - domnitorul Gr.Al.Ghica (1849-1856) (1973ă, Geneza „chestiunii române” ca problemă internațională (1975), Diplomația europeană și triumful cauzei române. 1856-1859 (1978), Principatele Române în raporturile politice internaționale. Secolul al XVIII-lea (1986), Din istoria diplomației europene: anul 1859 la români (1996), Principatele Române în raporturile politice internaționale
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
tehnologiei de explorare, care a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizației occidentale bazat pe inventarierea tuturor condițiilor de mediu, ce ar putea fi incriminate în geneza bolii a produs un adevărat șoc dat strategiei medicale. Medicii, ca reprezentanți și societatea omenească în general, nu mai pot rămâne pasivi la amenințările relevate de experiența clinică directă, de calculele statistice și/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
Litere, Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării. Dintre cele mai cunoscute lucrări amintim: Introducere în istoria și studiul mass media; Textul jurnalistic; Mass media, astăzi; Tehnici de colectare a informației; Comunicare și publicitate; Genuri și specii; Cu Părintele Galeriu, între Geneză și Apocalipsă; Jurnalistul Camil Petrescu. LIVIU ANTONESEI, este prof. univ. dr. la Universitatea ,,Al. I. Cuza", Iași, la Catedra Științele Educației. Dintre cele mai cunoscute lucrări amintim: Semnele timpului; Căutarea căutării; Jurnal din anii ciumei, 19871989; Scriitori ieșeni contemporani. Dicționar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Ion Pătruț (Folclor de la românii din Serbia), Gh. Pavelescu (Cercetări folclorice în sudul județului Bihor). Ele rezistă și astăzi sub raport științific. Dintre studiile de teorie folclorică sunt de reținut excelentele contribuții ale lui Petru Caraman (Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare la români), Ion Diaconu (Psihologie și creație populară) și Gh. Pavelescu (Pasărea suflet), toate ilustrând aspecte ale reflecției contemporane în marginea fenomenelor ținând de cultura populară. O notă aparte, ca profunzime și subtilitate exegetică, aduc intervențiile lui Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
o puternică individualitate și propria lor presă) Transilvania. b. Primul capitol, Biserica Catolică și mijloacele de comunicare socială, este mai curând unul introductiv în problema mediilor de informare și comunicare catolice, care are sarcina de a ne pregăti pentru înțelegerea genezei și evoluției presei catolice din România. Meritele autorului sunt legate de capacitatea de sinteză a evoluțiilor presei catolice din Spania, Italia și Franța (subcapitolul I.3), dar mai ales de încercarea de a înțelege modul în care Vaticanul a regândit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a întâmplat?), ori dacă trece de acest nivel, căutând să răspundă la chestiunea explicativ-cauzală de ce?. Semnificația conceptului de "explicație" (în istorie) poate fi redus, conform lui Topolski 17, la: 1. explicația descriptivă (prin descriere); 2. explicația genetică (prin cercetarea genezei); 3. structurală (stabilind locul în structură); 4. explicația prin definiție și 5. explicația cauzală (prin cercetarea cauzelor). În narațiunea istorică se face distincția între descriere și evaluare, adică între a spune ce s-a întâmplat și între judecățile de valoare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
organizare a acesteia, raportul cu statul și schimbările social-politice din prima jumătate a secolului al XX-lea. Ulterior în Presa catolică din România. Prezentare generală, facem un inventar și o radiografie a publicațiilor catolice din perioada supusă cercetării (pornind de la geneza presei catolice din teritoriile românești), focalizându-ne atenția asupra tipăriturilor greco-catolice din Transilvania. Ultimul subcapitol al capitolului al doilea Publicațiile catolice din arhidieceza de București și dieceza de Iași cuprinde prezentarea tipăriturilor din diecezele ce se suprapun geogeafic peste zona
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
asigurarea vehiculării gazelor, a materialelor nutritive și transportul deșeurilor metabolice spre organele de excreție. Aceste necesități funcționale precoce reprezintă un factor important al dinamicii dezvoltării cordului. În primele 20 de zile de viață intrauterină embrionul uman se hrănește prin difuziune, geneza cordului având loc prin proliferarea celulelor mezenchimale din mezodermul splanhnic sub forma de conglomerate angiogenice. Originea materialului celular cardiac și formarea ariei cardiogene corespunde săptămanii a treia a embriogenezei, când materialul cardiogenetic al liniei primitive migrează lateral și rostral față de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care induce ocluzia lumenului tubular în timpul contracției și are rol de depozit pentru factorii inductori proveniți din celulele miocardice care vor modifica diferențierea celulelor endocardice specifice. Gelatina cardiacă este înconjurată de un strat de celule mezenchimale ce formează teaca mioepicardică. Geneza progresivă a diferitelor structuri cardiace determină edificarea endocardului din tubul endocardic, a peretelui muscular cardiac (miocardul) din teaca miocardică și a pericardului visceral sau epicardul din teaca miocardică. Peretele cardiac este format dinăuntru în afară din endocard, miocard și epicard
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Vecinătatea cu sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș, ca-ntr-o epopee (sec. XXIII î.Chr.). Aici se descrie geneza lumii, potopul, Turnul Babel ș.a. Căderea Chaldeei sub elamiți (tot semiți) a dus la exodul indigenilor spre Siria și Egipt. Peste elamiți au venit alți semiți, amoriții și unul din preoții acestora, Hammurabi, autorul vestitului cod, reunește sudul și nordul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oară o clasificare sistematică a plantelor și animalelor, în Sistema naturae (1767) prin conceptele de gen și specie create de el și cu care biologia operează și azi. Linné face și o clasificare a bolilor în 11 clase, explicate în Geneza morborum (Originea bolilor), 1763. în Arcana naturae detecta (Dezvăluirea secretelor naturii) face o clasificare a ceea ce Anton van Leeuwenhoek (1632 - 1723) numește „animaluncule“, agenți patogeni. în 1758, Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
conturează Anatomia patologică de Morgagni după cum vom vedea. Mai subliniem și apariția a numeroase publicații în diverse domenii ale medicinii: Tractatus cutaneis (1777) de Anne-Charles Larry; Pathologia methodica (1759) de Boissier de Sauvages; Traité d’épidemie épidemique de Le Brun; Geneza morborum (1763 de Linné; De sedibuis et causis morborum (1762) de Morgagni dar și Tratat al gravidelor (1718) de Dionis care-și propune să prevină accidentele, complicațiile ca și Traité des dents (1728) al lui Pierre Fauchard sau Traité de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de temperaturi diferite, așa cum arată ciclul Carnot, de care am amintit. În esență, al doilea principiu stabilește că niciodată căldura nu poate trece de la un corp mai rece la unul mai cald fără ca o altă transformare să aibă loc simultan. Geneza termodinamicii va fi marcată de contribuțiile lui Rudolf Clausius în Germania și a lui William Thomson lord Kelvin în Marea Britanie. Înainte de 1850 se găseau în literatura științifică mențiuni despre ceva care se pierde când căldura este folosită la producerea de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
deveni scop în sine dar și mobilul unor trăiri transbiologice și transpsihice spirituale. Poate deveni mobilul intimității elevate dar și mobilul obsesiei, vinovăției, bolii, disperării, poate deveni sursă de conflicte, de rivalități, gelozii și trădări. Dat fiind importanța sexualității în geneza și perpetuarea lumii vii, această componentă esențială a vieții a fost modelată social și cultural, a intrat în tipare comportamentale individuale și comunitare prin mituri, tradiții etnologice, prin expresii artistice în literatură, pictură, sculptură, arhitectură, muzică. O cuprinzătoare imagine a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în sens meliorativ, prostituatele stradale și din bordeluri. În sens restrâns, propriu, curtezanele sunt persoanele care au un statut special, acela de a fi întreținute, de a obține privilegii și alte avantaje dorite. Curtezanele mitice și legendare sunt esențializări ale genezei cosmice, teogonice, antropogonice, ale fertilității naturale și umane, ale feminității exprimate prin sexualitate, maternitate, iubire maternă, paternă, filială, erotică exclusivă, selectivă sau multiplă. Unele curtezane sunt creaturi legendare, cu sau fără suport istoric real. Curtezanele sacre sunt slujitoarele zeităților în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a deghizat în prostituată, l-a ademenit pe socrul ei. Iuda a răsplătit-o cu un ied, dar Tamar i-a cerut zălog câteva obiecte: inelul cu pecetea, brâul și toiagul, acestea fiind și simbolurile poziției lui sociale. În Facerea / Geneza se spune: Iar el i-a spus: "Îți voi trimite un ied din turma mea". Și ea a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite". Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ți dau?". Și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pășunile nu le ajungeau, acesta fiind motiv de ceartă. Lot a ales să se stabilească în Sodoma, în câmpia Iordanului. Desfrânarea oamenilor din Sodoma și Gomora L-a determinat pe Dumnezeu să hotărască a distruge cetățile. Se spune în Facerea / Geneza: Zis-a Domnul: "Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare, păcatul lor cumplit de greu." (18: 20). Doi îngeri, trimișii Domnului, au luat înfățișare omenească și au mers la Sodoma, unde au fost găzduiți de Lot. Sodomiții au venit pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o zi artificială care nu are nici măcar durata ei matematică! Luând în considerare totuși că la teatru, furia unui spaniol așezat [pe locul lui] nu se calmează decât dacă i se reprezintă în două ore tot ce se întâmplă de la Geneză la Judecata de Apoi, cred, în ceea ce mă privește, că fiind vorba de a plăcea, orice efort care reușește să satisfacă acest lucru este lăudabil." El este totuși de părere să se păstreze, dacă este posibil, unitatea de timp în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întregime, și în ciuda măștilor care mă jenau, nu am întârziat să-mi ating țelul", scrie el în Partea Întâi a Memoriilor. În sfârșit, cu La Donna di garbo (O femeie cumsecade), din 1743, redactează pentru prima dată în întregime dialogul. Geneza unei piese precum Arlechino servitor la doi stăpâni ne-a arătat cum s-a petrecut la Goldoni trecerea de la comedia "all'improvisi" la noua comedie. În Aviz către Cititor, chiar Goldoni subliniază caracterul tradițional al acestei piese pe care o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Théâtre des comédiens). 54 Memoriile sunt divizate în trei părți. În prima, Goldoni își relatează viața și pasiunea precoce pentru teatru. În cea de-a doua, el tratează despre istoria fiecăreia din piesele sale, într-o ordine cvasi cronologică, despre geneza lor, despre primirea făcută de public, despre raporturile sale cu diferitele trupe cărora le aparține, despre gelozia pe care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Simion Bărnuțiu, București, 1924; Petre Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu, București, 1935; Papadima, Creatorii, 11-37; D. D. Roșca, Europeanul Bărnuțiu, Sibiu, 1944; Radu Pantazi, Simion Bărnuțiu. Opera și gândirea, București, 1967; Ist. lit., II, 562-566; Ion Iliescu, Geneza ideilor estetice în cultura românească (sec. XVI-XIX), Timișoara, 1972, 265-284; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Cluj-Napoca, 1977, passim; Dicț. lit. 1900, 92-94; Corneliu Albu, Simion Bărnuțiu, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
primei sale cărți cea mai importantă plăsmuire a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Studiul introductiv, cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I-II, 1968-2002), în fine, aceea de editor. SCRIERI: Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
Gabriela Danțiș, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 106-119, passim; Piru, Ist. lit., 97-99; Anghelescu, Scriitori, 113-149; Valentin Tașcu, Nivele sociale - nivele de lectură în romanul lui Nicolae Filimon, DFC, 1-15; Papahagi, Critica, 22-38; Țeposu, Viața, 17-23; Cornea, Itinerar, 105-150; Cosma, Geneza, 81-83, 93-103, passim; Constantin Mateescu, Pe urmele lui Nicolae Filimon, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 25-48, 99-102; Cornea, Aproapele, 163-189; Manolescu, Istoria, I, 322-325; Negoițescu, Ist. lit., I, 33-40; Faifer, Semnele, 110-112; Dicț. analitic, I, 179-182, II, 25-27, III, 125-126; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]