4,587 matches
-
până de curând - de situațiile, peisajele și oamenii percepuți prin obiectivul aparatului de fotografiat: materia lumii de culori, senzații și chipuri care Îi alcătuise căutarea imaginii definitive, clipa totodată fugară și eternă care să explice totul. Norma ocultă care ordona geometria implacabilă a haosului. Paradoxal, Faulques se simțea mai aproape de ceea ce căutase atâta vreme decât de ceea ce căuta zadarnic doar de când pusese la naftalină camerele foto și pusese iar mâna pe peneluri, În căutarea perspectivei - liniștitoare? - pe care n-o putuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sprîncenelor, fondul țesăturii romboidale a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei tinere muribunde. 2. Privind pe fereastra ce dădea spre uscat, Faulques l-a văzut pe necunoscut Între pini, uitându-se spre turn. Mașinile nu puteau ajunge decât până la jumătatea drumului, ceea ce presupunea jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
una dintre vechile lui fotografii: o vedere panoramică, nocturnă, urbană, a Beirutului În timpul bătăliei hotelurilor, la Începutul războiului civil. În alb și negru, siluetele Întunecate ale clădirilor care se profilau peste vâlvătăile exploziilor și brazdele trasoarelor. Una dintre fotografiile unde geometria războiului era indiscutabilă. Faulques o făcuse În primii ani de meserie, conștient deja că, din cauza perfecțiunii tehnice, fotografia modernă era atât de obiectivă și exactă, Încât era adeseori falsă - vestitele fotografii ale lui Robert Capa de pe plaja din Omaha Își
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În ea nu apăreau persoane, ci linii drepte de lumină și siluetele unor clădiri. Victoria armelor de distrugere asupra celor de obstrucție, comentase cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la treizeci de secunde de pirotehnie și balistică. Arhitectură urbană, geometrie, haos. Pentru Faulques, acea fotografie era reprezentarea grafică nimerită: incertitudinea teritorială. Amintirea discuției cu Markovic i-a smuls o strâmbătură de uimire. Croatul putea să nu aibă educație teoretică, dar nimeni nu-i putea nega intuiția și subtilitatea. Strădania de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
părțile albe și negre, unele fețe, arme și armuri, umbrind fundalul de ruine și incendii, cetele cu lănci ridicate ce se Înfruntau pe câmpie sub conul roșiatic de lavă - ca un sânge gros - al vulcanului În erupție. Vulcanul. Straturi geologice, geometria pământului. Balistica și pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de fotografia luptei de noapte. Cézanne văzuse limpede, a gândit Faulques. Nu doar faptul că verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o umbră, ci, mai ales, forma de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bărbaților ce se Înfruntau În scena principală. Olvido avea ochii exersați Încă de mică, instinctul citirii unui tablou așa cum se citește o hartă, o carte ori gândul cuiva. Pare una dintre fotografiile tale spusese imediat. O tragedie rezolvată cu o geometrie aproape abstractă. Uită-te la arcurile archebuzelor, Faulques. Observă cum se Încrucișează lăncile, care par să străpungă tabloul, planșa circulară a armurilor care descompun planurile, volumele dispuse prin chivăre și cuirase. Nu Întâmplător cei mai revoluționari artiști din secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Un poet englez a vorbit despre o simetrie teribilă, referindu-se la dungile tigrului. - Haida-de! Un poet, spui? - Da. Orice simetrie presupune cruzime, a vrut să zică. Markovic s-a Încruntat. - Și cum e posibil să-ți asumi simetrii? - Prin geometria care Îți permite să le observi. Și pictura care le exprimă. Iar m-am pierdut, spunea fruntea Încruntată a celuilalt. - Unde ai Învățat toate astea? Faulques a făcut cu mâinile gestul de a da paginile. — Citind, a zis. Făcând fotografii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
norul negru de deasupra Kuweitului, Dubrovnikul În flăcări, de la distanță, trupul lui Olvido colorându-se În lumina roșie, nopțile reci și solitare de mai târziu, Într-o odaie fără geamuri de la Holiday Inn, la Sarajevo, față În față cu panorama geometriei urbane, profilată pe explozii și incendii, Îl Îndreptaseră pe Faulques, cu inevitabilitatea liniilor lor drepte și convergente, spre sala tribunalului unde, Într-o dimineață de iarnă, pe la jumătatea acelui război, un sârb bosniac pe nume Borislav Herak, vechi membru al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
n-ai fi fost dumneata, ar fi fost altcineva. E o furnică ce Își dă prea multe aere. Și n-are importanță peste ce furnici calcă omul. De jos, el va părea Întotdeauna pantoful Domnului, deși pe ele le omoară geometria. Pașii Hazardului pe un eșichier de șah. - Acum pricep ce spui - Markovic i-a aruncat o privire răutăcioasă. Asta te liniștește, nu-i așa? - Firește. N-ai cum să ceri socoteală cuiva. E imposibil să te duci până acolo și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ai zis nimic? - Am șovăit trei secunde. Doar atât. Trei. Olvido era pe ducă, Înțelegi? Mă părăsise deja. Brusc, am vrut să știu până unde... Nu știu. Plecarea ei, Într-un chip ori altul, nu depindea de mine. Poate că geometria ar fi avut ceva de spus În acest sens. Markovic asculta nespus de liniștit. De n-ar fi fost jarul țigării ori licăririle periodice ale farului, care Îi decupa din când În când silueta, Faulques ar fi crezut că nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul unei Întregi culturi și al unei Întregi civilizații. N-are importanță cum, știu că viața mea e pierdută. Literatura franceză e sfârșită, la fel ca și Întreaga literatură În general În lume, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din covor al lui Henry James, recunoscând În el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba de un autoportret fulgurant, care nu are decât arareori consistența și coerența autoportretului din artele plastice. Recompus după o geometrie variabilă, el propune o lectură proprie, un decupaj mai degrabă al stărilor decât al imaginilor. Portretul construit de către jurnal va fi, așadar, Întotdeauna unul mai apropiat de psihologic decât de arta literară. Absența autoportretului sistematic și voluntar se leagă, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
arie de secțiune de 2,5 cm2; generația 1 este reprezentată de bronhia principală dreaptă și stângă cu o suprafață totală de secțiune de 2,3 cm2. Modificările ariei cresc către regiunea bronhiolelor terminale (sfârșitul căilor aeriene de conducere). Această geometrie are o importanță deosebită în mecanica ventilatorie. La nivelul căilor aeriene mai jos de bronhiolele terminale aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
rezistența. Acest fenomen de recrutare este mecanismul principal pentru scăderea rezistenței vasculare pulmonare (fig. 83). Motivul pentru care unele vase sunt neperfuzate în condiții de presiune scăzută nu este pe deplin cunoscut, dar probabil aceasta este produsă prin diferențele de geometrie de rețea și prin prezența canalelor preferențiale de curgere a sângelui. Pe lângă deschiderea capilarelor, creșterea presiunii intravasculare poate duce la o creștere a calibrului. Distensia capilară pare a fi mecanismul principal pentru scăderea rezistenței vasculare pulmonare produse de o presiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și prezintă o parte extracelulară mare care este pliată în două domenii asemănătoare domeniilor Ig, unul variabil (V) și altul constant (C). Situsul de legare a antigenei este format din domeniile Vα și Vβ și este similar, ca dimensiune și geometrie generală, situsului de legare a antigenului din molecula imunoglobulinică. Dar, spre deosebire de tetramerul imunoglobulinic, care are două situsuri de legare a antigenului, receptorii celulelor T au doar un singur asemenea situs. O celulă T tipică prezintă pe suprafața sa aproximativ 20
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Valéry denumea "atitudinea centrală, de la care demersurile cunoașterii și operațiunile artei sunt deopotrivă posibile"4. Mai bine, în cuvintele proprii ale poetului român: Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia [s.n.]5. Nu este câtuși de puțin întâmplător faptul că "dramă de idei", prin care Ion Barbu da expresie propriei viziuni, împrumuta din povestirea poescă, al cărei erou este Roderick Usher, "scenă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
practic, ideea generării continui, centrifuge, de noi lumi (lumea artei, în particular), conform unor "principii" - continuitate, imprevizibilitate etc., de-a lungul unor tendințe divergențe, dar complementare (au aceeași origine), conform unui "plan" al naturii, actualizându-se în forme precise ("certe geometrii"116). "Geometria" este o calitate a materiei, viața fiind o realitate spirituală care se face (se generează / multiplică neîntrerupt pe seama unei alte realități (materia), care se disociază continuu. Furor poeticus: inspirație, geniu "Creația semnifică, înainte de toate, emoție." Henri Bergson Spațiul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
generării continui, centrifuge, de noi lumi (lumea artei, în particular), conform unor "principii" - continuitate, imprevizibilitate etc., de-a lungul unor tendințe divergențe, dar complementare (au aceeași origine), conform unui "plan" al naturii, actualizându-se în forme precise ("certe geometrii"116). "Geometria" este o calitate a materiei, viața fiind o realitate spirituală care se face (se generează / multiplică neîntrerupt pe seama unei alte realități (materia), care se disociază continuu. Furor poeticus: inspirație, geniu "Creația semnifică, înainte de toate, emoție." Henri Bergson Spațiul poetic este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
76. Nu altă pare să fie intenția poetului român, atunci când declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"77. Soarele și Luna ("gemene astre"), la care se face indirect referire, în parafrază barbiana, reprezintă o reductio cosmică a aceleiași forțe active formatoare, masculine, respectiv pasive, feminine. Atracția lor reciprocă este văzută de Empedocles din
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poetice", tipice rapsodului antic, sau al acelei "imense și raționale dereglări a simțurilor" prin care Rimbaud încerca "toate formele de iubire, suferință, nebunie [...] pentru a păstra doar chintesențele" și pentru a deveni vizionar 20. Este același lucru cu "starea de geometrie" de care vorbește Ion Barbu, într-un articol despre matematicianul David Hilbert (1943): În privința această, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadenta, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
liberează din influență prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, casta și înlănțuit oare că un opium: starea de geometrie 21. Autorul Jocului secund folosește însă termenul și într-un sens "tehnic", măi restrictiv și, totodată, mai precis, după cum rezultă dintr-un articol "Răsăritul Crailor", publicat, tot în 1930, prin care spiritul deschide posibilități infinite de creație: Matematicienii și poeții
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de geometrie elementară îmi dezvăluie din acest moment al devenirii, din complexul calitativ care se chema Euclid, tot așa de puțin că legile atracției, de pildă, din turburea conștiința a lui Newton, comentatorul cornului lui David ; la fel poezia engleză răsfrânge din
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
barbiana, îi corespunde "locuirea" ce numește modalitatea directă de cunoaștere a necunoscutului (a divinului, la Poe), simbolizat aici de prezență mării ("orbitele rigide ale marilor"), agent tranzițional și medial între informal și formal, viața și moarte.Preluând o imagine din geometria analitică, Barbu o reprezintă (grafic) sub forma unei linii curbe ("orbitele rigide") în continuu regres ("se imprimă asimptotic declin"108), pentru a evocă decăderea ireversibilă a cunoașterii intuitive, în timp. Este o temă romantică ce revine, insistent, și în multe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
des coeurs spirituels 30. Pe masura ce pătrunde misterele cunoașterii, poetul, pare să sugereze Ion Barbu, găsește răspunsuri la întrebări metafizice tot mai cuprinzătoare, iar poezia să devine așa cum notează într-o recenzie, preluând, inspirat, un vers din poezia lui Lucian Blaga, " Geometrie înaltă și sfântă" [s.n.]31. Obiectul constant al introspecției poetului este propria experiență lăuntrica, dar neîntreruptă căutare de sine produce, inevitabil, o cunoaștere ce depășește preocupările individuale, așa încât fiecare poem poate fi văzut ca un fel de hieroglifa ce ascunde
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care depășesc artă cu mult și șanț menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile să țină mai mult de spiritul științific, decât de lirismul pur. Prin urmare, cu modestia și concentrarea cuvenite adevărurilor contemplate, vom beneficia astăzi de aceste lecții esențiale 82
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]