4,667 matches
-
Harris, pe care Oliphant îl chema „Tatăl”, i-a permis, cu un mic sprijin financiar, să revină în Europa că trimis al ziarului Times din Londra în locurile fierbinți ale Războiului franco-prusac, mai întâi în tabăra franceză, apoi în cea germană. La un moment dat i s-a permis mamei sale să i se alăture la Paris. În capitala Franței, Oliphant a cunoscut pe Alice Le Strânge, de 26 ani,femeie sociabila, dar sătula de lumea mondenă, fiica unui colecționar de
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
(în germană "Stammesherzogtum", nume provenit din termenul "Stamm", semnificând "trib") au fost în principal domeniile vechilor triburi germanice din regiunea care mai târziu va fi asociată statului francilor, în special cele din Francia Răsăriteană, la începutul evului mediu timpuriu. În cele din
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Emmerich nu vorbea decât dialectul westfalian, Brentano nu a transcris cuvintele Anei direct, adesea însemnările nefiind luate nici măcar în prezența ei. Brentano scria rapid un set de notițe pe baza a ceea ce își amintea din conversațiile avute cu Emmerich în germana standard, atunci când se întorcea în locuința sa. Brentano a editat aceste însemnări mai târziu, la mai mulți ani de la moartea Anei Ecaterina. Conform biografiilor, Brentano îi citea ulterior Ecaterinei tot ceea ce notase și schimba și modifica textul până ce ea își
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
moartea Anei Ecaterina. Conform biografiilor, Brentano îi citea ulterior Ecaterinei tot ceea ce notase și schimba și modifica textul până ce ea își dădea aprobarea completă. Clement Brentano descrie astfel modul în care a consemnat viziunile Ecaterinei: "De obicei ea vorbea în germana comună, dar într-o stare de extaz limbajul ei devenea mult mai pur iar istorisirile îi erau în același timp de o simplitate copilărească și de o inspirație solemnă. Prietenul ei a scris tot ceea ce dânsa a spus, uneori se
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Coridorul Polonez (în poloneză "Korytarz Polski", în germană "Polnischer Korridor"), cunoscut și ca Coridorul Danzig și Coridorul spre Mare a fost o fâșie de pământ care i-a permis celei de-a doua republici Poloneze să aibă acces la Marea Baltică, între 1919 - 1939. A revenit nou-constituitului stat polonez
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
(în germană "Schleswig-Holsteinischer Krieg ", în daneză "Treårskrigen"), cunoscut și ca Primul Război al Schleswigului și Războiul de Trei Ani a fost un conflict militar care a suprapus pe de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
august 1741, Mariemont) a fost guvernator al Țărilor de Jos Austriece între 1725 și 1741. Maria Elisabeta a fost fiica împăratului Leopold I și a celei de-a treia soții, Eleonore-Magdalena de Neuburg. A fost bine educată, vorbea fluent latina, germana, franceza și italiana. Nu s-a căsătorit niciodată. A fost sora împăraților Iosif I și Carol al VI-lea. În 1725 a fost numită de către fratele ei succesorul Prințului Eugen de Savoia ca regentă a Țărilor de Jos Austriece. Maria
Arhiducesa Maria Elisabeta de Austria (1680–1741) () [Corola-website/Science/327550_a_328879]
-
Heckler & Koch MP5, (din germană: "Maschinenpistole 5", „Pistol-mitralieră Model 5”), cunoscut ca MP5, este un pistol-mitralieră de calibrul 9 mm Parabellum. A fost proiectat în anii 1960 de către o echipă de ingineri ai firmei Heckler & Koch GmbH din Oberndorf am Neckar. În prezent există peste
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
Poliției Federale Germane, grănicerilor și forțelor speciale doi ani mai târziu. MP5 este fabricat sub licență în Grecia, Iran, Mexic, Pakistan, Arabia Saudită, Sudan, Turcia și Marea Britanie. Modelul MP5K este modelul mai scurt al variantei MP5A2 („K” de la "kurz", însemnând în germană „scurt”). Variantele MP5K sunt:
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
supraviețuitori ai dinastiei Piast. Fără alte alternative, Mieszko al II-lea a fost nevoit să predea coroana regală și a fost de acord cu împărțirea Poloniei între el și cei doi concurenți ai săi: fratele său Otto și Dytryk (în germană: Thiedric; acesta era vărul său și nepot al Ducelui Mieszko I cu a treia sa soție Oda). Mieszko a primit probabil Polonia Mică și Mazovia, Otto a obținut Silezia și Dytryk a luat Polonia Mare. Alți cercetători consideră că Mieszko
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Bantam Spectra a anunțat lansarea cărții pe 12 iulie 2011. Martin a înmânat manuscrisul editorului pe 27 aprilie 2011, dar unele capitole au fost disponibile online încă din 2006 pe site-ul lui Martin și pe Amazon.co.uk. Filiala germană a celor de la Amazon.com (Amazon.de) a difuzat din greșeală 180 de exemplare cu două săptămâni mai devreme. Ediția cartonată americană a apărut pe 12 iulie 2011; cele 298.000 de exemplare tipărite, în format digital și audio vândute
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
nu fie constrâns de prevederile constituției maghiare. În 1781 - 1782, Iosif al II-lea a emis Edictele de toleranță religioase prin care a acordat protestanților și ortodocșilor drepturi civile complete, iar evreilor libertatea practicării cultului. Tot ele a hotărât ca germana să înlocuiască latina ca limbă oficială, a acordat țăranilor dreptul să-și părăsească pământurile, să se căsătorească după dorință și să-și trimită copii la învățătură pentru deprinderea diferitelor meșteșuguri. Ungaria, Slavonia, Croația, Granița Militară și Transilvania au fost transformate
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Reformele lui Iosif al II-lea au i-au indignat pe nobilii și clerul maghiar. În același timp țăranii au fost tot mai nemulțumiți datorită taxelor crescute, a recrutărilor și rechizițiilor de provizii. Ungurii au considerat că înlocuirea latinei cu germana drept o manifestare a hegemoniei culturale și au cerut dreptul să-și folosească propria limbă pe post de limbă oficială. Una dintre reacțiile imediate a fost revitalizarea muzicii, dansului și costumului popular maghiar în rândurile nobilimii mărunte. Aceeași nobilime măruntă
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
1848, împăratul a anulat constituția maghiară și și-a asumat conducere absolutitstă a țării. Franz Joseph a împărțit țara în patru teritorii distincte: Ungaria, Transilvania, Croația-Slavonia și Voivodina. În funcțiile de administratori au fost numiți funcționari germnai sau boemieni, iar germana a devenit limba administrației și a învățământului superior. Minoritățile nemaghiare nu au primit favoruri deosebite pentru sprijinul pe care l-au oferit guvernului central austriac în timpul revoluției. Un croat a caracterizat situația „Noi am primit ca răsplată ceea ce maghiarii au
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
(în germană "Deutschschweiz") este o parte din Elveția (63.7% din populația țării), în care predominant locuiește o populație germanofonă (5,070,000 de locuitori), care folosește un dialect elvețian al limbii germane ("Schwyzerdütsch"). Fiind cea mai mare printre regiunile lingvistice ale
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
din populația țării), în care predominant locuiește o populație germanofonă (5,070,000 de locuitori), care folosește un dialect elvețian al limbii germane ("Schwyzerdütsch"). Fiind cea mai mare printre regiunile lingvistice ale țării, atât după teritoriu cât și după populație, germana este limbă oficială în 2/3 (65%) din cantoanele elvețiene. Pe teritoriul Elveției germane, mai bine spus, în cantoanele regiunii date, limbă germană are statut de limbă oficială. Aceasta este valabilă în 19 din cele 26 de cantoane, de asemenea
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
este limbă oficială în 2/3 (65%) din cantoanele elvețiene. Pe teritoriul Elveției germane, mai bine spus, în cantoanele regiunii date, limbă germană are statut de limbă oficială. Aceasta este valabilă în 19 din cele 26 de cantoane, de asemenea, germana are un statut egal alături de franceză, în cele două cantoane în care este prezentă populația germană (minoritară): Valais (30% din populație) și Fribourg (29.2%). În comunicările uzuale de zi cu zi, elvețienii vorbitori de germană recurg la o formă
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
de cantoane, de asemenea, germana are un statut egal alături de franceză, în cele două cantoane în care este prezentă populația germană (minoritară): Valais (30% din populație) și Fribourg (29.2%). În comunicările uzuale de zi cu zi, elvețienii vorbitori de germană recurg la o formă lingvistică din variante proprii, și în unele cazuri, o utilizează ca limbă, în mass-media, învățământ și de către autoritățile locale. Astfel de atitudini puternic lingvistice sunt cauzate de o relație specială a elvețienilor, care cred că limba
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
Astfel de atitudini puternic lingvistice sunt cauzate de o relație specială a elvețienilor, care cred că limba lor este mai bună și mai frumoasă decât limba germană, vorbită în Germania (Bundesdeutsch). Cu toate acestea, în relațiile cu germanii, elvețienii folosesc germana federală.
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
nu am răspuns acelor oferte. Nici o sumă de bani nu o să mă facă să urc pe scenă și să fiu preotul unei turme umane." Fenriz a fost căsătorit cu Tania Stene, cunoscută și sub numele de scenă Nacht ("noapte" pe germană), artistă care a realizat coperți de albume și sesiuni foto pentru diverse formații black metal, printre care Burzum, Satyricon sau Thorns. Fenriz este unul dintre cei mai respectați muzicieni din underground. Vastele sale cunoștințe muzicale au fost dezvăluite treptat prin intermediul
Fenriz () [Corola-website/Science/327144_a_328473]
-
și nu putea face Bernhard. Logodna a fost anunțată în 1936 și cuplul s-a căsătorit la Haga la 7 ianuarie 1937. Anterior, lui Bernhard i-a fost acordată cetățenia olandeză și i s-a schimbat ortografierea numelor sale din germană în olandeză. Prințul Bernhard a fost tatăl a șase copii, dintre care patru cu regina Juliana. Fiica cea mare este fosta regină a Țărilor de Jos, Beatrix (1938). Celelalte fiice cu Juliana sunt: Irene (1939), Margriet (1943) și Christina (1947
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
trupele de uscat - ', aviația militară - "Luftwaffe", marina militară - "Kriegsmarine"), trupele SS ("Waffen-SS"), serviciul de muncă al Reichului ('), trupele de geniu ('), trupele motorizate (' - NSKK) și Crucea Roșie (' - DRK). La aceștia se adăugau cei 100-120 traducători angajați la Berlin pentru traducerea din germană în peste 25 de alte limbi, între care și româna. Fiecare număr încerca, prin articolele și fotografiile publicate, să prezinte Germania într-o lumină cât mai favorabilă. În articole erau prezentate realizările culturale, tehnologice sau științifice germane, fără însă a
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
materialul militar impresionant (tunuri, submarine, avioane), fie facând elogiul unor soldați și ofițeri tineri și sănătoși, prezentați într-o lumină eroică, și nicidecum lupte, cadavre sau mizeria populației civile. Primul număr a apărut în 15 aprilie 1940, în patru limbi (germană, engleză, franceză și italiană), numărul 5 din martie 1945 fiind ultimul cunoscut. Dimensiunile numerelor standard erau de 27 cm X 36,5 cm, iar periodicitatea bilunară, în doi ani revista cunoscând și numere duble. Ediția germană număra 48 de pagini
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
grup au o reacție de spaimă provocată de o substanță de alarmă. Aceasta a fost prima dată documentată de Karl von Frisch în 1938 și descrisă în detaliu de către Wolfgang Pfeiffer în 1963 și 1977. Substanța de alarmă (Schreckstoff în germană) este un feromon care este chimic similar sau identic la toți ostariofizii și este produsă din celulele claviforme epidermice. Leziunile de la nivelul pielii eliberează substanța de alarmă, care este detectată de simțul mirosului și provoacă o reacție de spaimă la
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
la Paris Saint Germain-des-Prés pentru copii. Timp de 33 de ani, acest studio s-a numit "Académie du Jeudi", nume care rămâne până la mutarea lui Arno Stern într-un cartier central al Parisului. Noul loc primește numele de "Closlieu" (în germană: "Malort"). Datorită angajamentului și muncii sale pedagogice și de cercetare, mass-media devine interesată de activitatea lui Arno Stern; așa se face că a fost intervievat de mai multe ori și el însuși a scris articole despre activitatea sa. UNESCO devine
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]