12,993 matches
-
Le berceau) (1978 : 213). Veturia Drăgănescu-Vericeanu traduit souvent le verbe " a săruta " (" embrasser ") par " baiser " : " zbor de lilieci [...]/îmi săruta geamul " " des vols de chauve-souris [...]/baisent mă vitre " (Fiorul/Le frisson) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 67) ; " Fiori [...] îmi săruta/cu buze de gheață trupul [...] " " Des frissons [...] baisent/avec des lèvres glacées, mon corps [...]. " (Stelelor/Aux étoiles) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 87). Cette analyse nous montre que leș versions de Veturia Drăgănescu-Vericeanu et de Paul Villard contiennent beaucoup de lourdeurs qui indiquent, une fois de pluș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
1962; A înțelege sau nu, București, 1965; Un surâs la 6 dimineața, București, 1964; Vieți paralele în toamna lui ’44, București, 1965; Omul după 33 de ani scapă, București, 1966; Maimuțele personale, București, 1968; Un august pe un bloc de gheață, București, 1971; ed. București, 2003; Viața în filmele de cinema, București, 1972; Supraviețuiri, vol. I-II, București, 1973-1977, vol. III: Meseria de nuvelist, București, 1980, vol. IV: Ficționarii, București, 1983, vol. V: Logica, București, 1985, vol. VI: Cap limpede, București
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
de cinema, București, 1972; Supraviețuiri, vol. I-II, București, 1973-1977, vol. III: Meseria de nuvelist, București, 1980, vol. IV: Ficționarii, București, 1983, vol. V: Logica, București, 1985, vol. VI: Cap limpede, București, 1989; Alți doi ani pe un bloc de gheață, București, 1974; Ocolul pământului în 100 de știri, București, 1974; Cinci ani cu Belphegor, București, 1975; Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, București, 1978; O viețuire cu Stan și Bran, București, 1981; Sonatine, București, 1987; Mătușile din Tel Aviv, București
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și nuvele, I-IV, București, 1893; ed. pref. Sergiu Cujbă, București, 1976; Ovreiul, București, 1899; Flori de gheață (în colaborare), București, 1910; Al treisprezecilea urs (Din viața vânătorilor din Carpați), București, [1911]; Roadele vijeliei (Cum a căpătat Sarichioiul vie), București, 1913; Din viața pescarilor dobrogeni, București, [1923]; Opere alese, Chișinău, 1960; Spirca, Chișinău, 1967; Opere, îngr. A. Kidel
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
București, 1952; La noi în gospodărie, București, 1954; Primăvara noastră, București, 1954; Trestiile de aur, București, 1955; Ucenicii vrăjitori, București, 1956; Povești de-o șchioapă, București, 1958; Bună dimineața lume, București, 1959; Teatru de păpuși, București, 1959; Băiețelul din Țara Ghețurilor. Teatru pentru copii, București, 1961; Poezii pentru toate orele, București, 1963; Livada cu povești, București, 1964; Adevărul și inima, București, 1964; Povestea cu ghetuțele, București, 1964; Trenulețul, București, 1964; Poze mari și poze mici , București, 1965; Magazinul cu mirese și
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende și balade, Galați, 1876; Nătărăii, Galați, 1876; Ecouri poetice, Galați, 1877; O scenă dintr-o mie, Galați, 1877; Lumea se dă pe gheață, Galați, 1877; Sergentul rănit, Galați, 1877; Alestar, Galați, 1878; Ordinea zilei, Galați, 1879; Batista Veleli sau Răzbunarea poporului, Galați, 1879; Femeile noastre, Galați, 1880; Drapelul sângerat, Galați, 1880; Dama de cupă, Galați, 1880; Muncitorii statului, Galați, [1880]; Nebunia de la Plevna
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Sitik, Ultima orbită, București, 1967; Maxim Gorki, Scrisori, telegrame, dedicații, III, București, 1968 (în colaborare cu Mircea Spiridoneanu); V. Veresaev, Fără drum, București, 1968 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Mihail Zoscenko, Galoșul, București, 1968; Viktor Konecki, Focuri pe stâncile de gheață, București, 1969 (în colaborare cu Radu Polizu-Micșunești și Marcel Gafton); Boris Pilniak, Anul gol, pref. Al. Sever, București, 1969 (în colaborare cu Marcel Gafton); Ghenadi Maskin, Un vapor pe marea albastră, București, 1971; I. A. Bunin, Versuri, București, 1972 (în
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
din sânge este în mod spontan dezintegrat de celule, pentru a degaja oxigen și a produce căldură la nivelul corpului. Aceasta este baza așa-numitei „reacții de scufundare” care le permite focilor să se scufunde adânc în apa rece ca gheața pe perioade prelungite de timp, fără să respire, și copiilor ce cad în râuri și lacuri înghețate să supraviețuiască sub apă până la două ore și să își revină fără leziuni cerebrale atunci când sunt salvați. La majoritatea adulților, această reacție s-
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ca și cum ai sări din avion fără parașută. Discuția aceea ne-a readus la realitate. În jurul nostru se întindea imperiul enorm, deosebit de mândru de explorarea cerului de nepătruns de deasupra capetelor noastre. Imperiul cu armata lui de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în casa familială de la Neuilly nu a trecut neobservat, nici măcar de noi. La fiecare reîntoarcere în Rusia, Siberia îi părea din ce în ce mai fatală - inevitabilă, contopindu-se cu destinul ei. Acum nu doar mormântul lui Norbert o lega de tărâmul acela de gheață, ci și tenebroasa viață rusească, a cărei otravă amețitoare o simțea strecurându-i-se în vine. Dintr-o soție de medic respectabil, cunoscut în tot orașul, Albertine se transformase într-o văduvă foarte ciudată - o franțuzoaică parcă încapabilă de a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima uriașă a acelei izbe vechi. Iar sub talpa cizmelor ei de pâslă se topeau ultimii țurțuri. Într-o zi, un ciob de gheață i s-a spart sub picior cu un zgomot neobișnuit. Charlotte a fost surprinsă - se întorsese deja de vreo jumătate bună de ceas, toată zăpada de pe palton și de pe șapcă i se topise și se uscase de atunci. Pe când țurțurele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și murmurând timid: „Pentru medicamentul doamnei Lemonnier...” Întotdeauna se întorcea acasă singură, traversând ultimele străzi ale orașului, cu magazinele și cu luminile sale. Adeseori, deasupra întinderilor acelora moarte, se dezlănțuia viscolul. Sătulă să lupte împotriva vântului plin de ace de gheață, asurzită de șuierul lui, Charlotte s-a oprit într-o seară în mijlocul pustietății de zăpadă, întorcând spatele rafalelor, cu privirea pierdută spre zborul amețitor al fulgilor. Și-a simțit intens viața, căldura trupului slab concentrat într-un eu minuscul. Percepea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ea vorbea foarte bine rusește, cu o urmă de accent siberian... Charlotte știa că apariția Albertinei pe trepte fusese precedată de o luptă lungă și dureroasă, întretăiată de mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hotărâre. „Puteți să le recuperați, după verificările necesare, la consiliul revoluționar”, a anunțat el, repetând vizibil cuvintele cuiva. Charlotte nu a avut puterea să protesteze. Acolo, la Boiarsk, iarna se instalase de mult. Dar în ziua aceea aerul era călduț, gheața de sub pod se acoperise cu pete mari, umede. Primul semn de moină. Și fulgii mari, leneși, zburătăceau în liniștea albă a maidanelor pe care le străbătuse de atâtea ori în copilărie... Cu cele două ferestre înguste ale sale, izba părea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul, spart cu lovituri de secure, înțepenit în mijlocul sloiurilor de gheață dintr-un râu... Intrând în încăpere, primul ei gest a fost să pună mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală plăcută. Voia deja să se lase să lunece lângă sobă, când, pe masa din scânduri groase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stradă, după lecția ei cu fata guvernatorului. „Ca și astăzi...”, și-a spus ea respirând adânc. După câteva zile, viața a încremenit. Într-o noapte limpede, frigul polar a coborât din cer. Lumea s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cina adesea cu prietenii lui. El îi spusese nepoatei sale povestea acelei incredibile note de plată de zece mii de franci pentru o sută de grame de... carne de broască! „Era foarte frig, își amintea el, toate râurile erau acoperite de gheață. A fost nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
A fost nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații din barcă și cometa și lustrele care cădeau unele după altele și Niagara vinurilor și ultimul sărut al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile înzăpezite. Era sigură că, atât timp cât îl va aștepta la fereastră, suflând în florile de gheață, nimic nu putea să i se întâmple. La trei dimineața, el se scula, își aranja dosarele de pe birou, pleca. Ca toți ceilalți funcționari din imensul imperiu. Ei știau că, la Kremlin, stăpânul țării își termina ziua de lucru la trei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte în tot acel trecut reînviat în bucătăria noastră afumată. Îmi spuneam cu o mirare plină de admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni de zile faimoasele bătăi ale ceasului de la trei dimineața, în fața ferestrei acoperite cu flori de gheață, femeia aceea era totuna cu ființa misterioasă și atât de apropiată care văzuse într-o zi cochilii de argint într-o cafenea din Neuilly!” Niciodată, când vorbeau despre Charlotte, nu scăpau prilejul de a povesti despre dimineața aceea... Fiul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dat seama de cele două singurătăți ale noastre, am văzut parcă îl ele un semn de recunoaștere. De atunci încolo, mi se întâmpla adesea să-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]