9,375 matches
-
acelei hotărâri arăta că ziua de 14 noiembrie este "o zi măreață și scumpă tuturor românilor, este o zi de sărbătoare pentru cetățenii tulceni"2457, orașul Tulcea fiind locul "unde pentru prima dată s-a ivit stindardul României fâlfâind, amintind gloria străbună și unirea Dobrogei cu România mamă"2458. Această propunere a fost adoptată de către consiliul comunal al orașului Tulcea, primele serbări dedicate zilei de 14 noiembrie fiind organizate în anul 1899. La câteva zile de la festivitățile dedicate zilei de 14
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-așa ne e destinul Vitreg prea adeseori, Unui-lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori. {EminescuOpI 15} CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÎNIE Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Vieața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june, Ci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amîndoi! A venit un rege palid și coroana sa antică, Grea de glorii și putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Și în mîna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică. Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise, Mută inima în pieptu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în saloane; Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă, într-un secol de nimic. Incorda-voiu a mea liră să cânt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu frăție
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu an împărăția tot mai largă se sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i sborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146} Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și la Dunărea albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să iee în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn-și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care doar bătrânul le mânca în singurătate pentru a se ține în viață. Aproape de miezul nopții, samuraiul trimise doi oameni de-ai săi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în jos la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” „Oh, Doamne”, Îl imploră Velasco pe Hristos, cu mâinile împreunate și uitându-se drept în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și râdea mereu, cu sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe care el n-o mai avea. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Scoală, Țepeș Doamne! De prin nouăzeci încoace La noi nu mai este pace. Nu-i nici tihnă și nici trai Pe vestitul nostru plai. Au venit șacali din lume Fără glorii, fără nume Și cer toți cu dușmănie Să le dăm autonomie. Se întind, se-ncolăcesc Pe plai dulce românesc. Ne învață ei pe noi Cum se țese la război. Ei ne-au pângărit cadâne Cu păr alb, cu trup de
Scoal?, ?epe? Doamne! by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83194_a_84519]
-
o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
habar n-aveau unde se află Myanmar. Nu recunosc noul nume al capitalei, Yangon, pe când Rangoon le spune ceva. În continuare, sublinie că acești oameni erau, desigur, neinformați și În urma timpului lor și de aceea nu asociau Myanmarul cu faimoasele glorii și frumuseți ale trecutului său, toate acestea fiind demne de vizitat, ocazie cu care se puteau cheltui sume nelimitate de bani. Își aminteau Însă de vechiul nume, Birmania. Pentru turiștii vestici, „Birmania“ avea o sonoritate jucăușă, prietenoasă și romantică. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
afișat pe ecran. Conștient că În continuare camera era Îndreptată spre el, merse până la marginea terasei și privi În depărtare. Câmpia se Întindea dincolo de pagode, altare și turnulețe, edificii care Închideau lucruri pe care el nu le putea Înțelege: secrete, gloria În moarte, tributuri aduse Naților, noțiuni de adorație și istorie străine și bizare. În timp ce scruta panorama care descria un arc din ce În ce mai mare, Îi spuse Încet Saskiei: —Nu-i așa că urcușul a fost oribil? Gata să-mi dau duhul. —Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și a început să plângă. Din primele zile așa a fost. Imediat mergeam la cabinetul medical. Perioada aceea a fost distractivă. În total am predat zece ani, iar cei cinci sau șase ani din școala primară au fost perioada de glorie. Mă înțelegeam bine cu părinții. Din când în când ne strângeam, cântam, făceam prăjiturele. Nu am avut probleme cu ceilalți profesori. Poate pentru că eram mai tânăr vedeam lucrurile în ansamblu. Am avut câteva tentative de căsătorie. Fratele și tata mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
patriotism a ales ca să ne împotrivim în numele unor principii naturale ale statelor, tuturor armatelor din acel tratat cu toate că el știa din start că în caz de am fi pierdut, ar fi fost executat. Atunci a fost poate singura clipă de glorie a poporului acesta când sub conducerea unui adevărat român cu o inimă mare cât țara, o inimă de adevărat patriot, s-au ridicat cu trup și suflet ca un singur om în apărarea țării. Dar s-au dus acele timpuri
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
academiciene, nu pot să-ți dea un răspuns satisfăcător. Și uite așa frumoasele noastre se dezumflă urgent ,primesc drept notă un X mare și viguros, apoi pleacă spăsite, fără să se mai fâțâie, gândind poate la scurtul lor moment de glorie. Dar în România, țara care de o vreme este țara contrastelor, nu toate blondele au această soartă, ci numai cele care încap pe mâna căpcăunului acela de Dan Negru. Există totuși o scenă, unde blondele care chiar dacă sunt tot atât de tari
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]