4,489 matches
-
uităm de sanie și de zăpadă. Știind cât de mult ne plac poveștile și că, ascultând, uităm de toate, a avut grijă ca în cuptorul încins al sobei să pună câteva gutui..... FAMILIA MEA Plouă tare. Mama și tata intră grăbiți și azi în casă. Stau lângă ei și mă gândesc ce bine e să ai o familie. Familia mea are patru membri: mama, tata, eu și fratele meu, Adi. Era să-l uit tocmai pe Azorică, câinele nostru pitic, care
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
orele lucrate de mulți americani continuă să crească, În timp ce În Europa ele scad. Nu este de mirare ca 70% dintre părinții americani se plâng că nu au suficient timp pentru copiii lor, În timp ce 38% dintre americani spun că „sunt totdeauna grăbiți”, iar 61% spun că au foarte puțin timp disponibil 52. Cu atât de puțin timp disponibil după orele de servici, americanii folosesc mult din timpul lor liber pentru cumpărături, pentru a plăti chitanțe și a face reparații domestice. Creșterea numărului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de apariție În Europa, dar, dacă sunt Întrebați, nu pot spune cu exactitate despre ce este vorba. știm că există acum o valută comună care circulă Într-o mare parte a continentului și că nu mai trebuie să facem calcule grăbite și puțin informate, despre cât valorează valuta locală În dolari, așa cum făceam Înainte de introducerea lui euro. Deoarece euro este acum aproape la același nivel cu dolarul - de fapt este un pic mai puternic - este mai ușor pentru americani să cumpere
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
coșmar. Europa era prinsă Între aceste două concepții foarte diferite despre societate. Vechea tradiție favoriza un mod mai comunitar de organizare a activității economice, a vieții sociale și a puterii politice. Clasa burgheză În curs de apariție era, totuși mai grăbită să-l lase pe fiecare om liber să-și caute calea. O clasă aristocratică bine așezată a mers Împreună cu burghezia. Nobilimea s-a dovedit foarte flexibilă În a se adapta la noile regimuri republicane și dovedindu-se abilă În a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de cele mai multe ori negre. Iarna, purta un palton negru, căptușit cu blană bogată, cu guler lat, care îi acoperea aproape în întregime umerii. Din întreaga sa făptură, se desprindea figura unui bărbat grav, liniștit în mișcări, cu mersul măsurat, niciodată grăbit, dar nici încet. Vorbea puțin și, când era întrebat, răspundea scurt și pe un ton politicos și amabil. Așa l-au cunoscut foștii săi elevi de la Școala Normală "Vasile Lupu" și de la Seminarul "Veniamin Costachi" din Iași. În anul 1894
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un final cam grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unui copil musulman. Un musulman e oare un om mai puțin bun decît un creștin? Trebuie să-și schimbe credința pentru a fi român? E necesar, e legitim, e firesc ca religia să se rostească în spațiul public. Dar demagogia grăbită și greoaie nu îi face oare deservicii? Asemenea apeluri la ortodoxie nu sînt ele, într-un mod prea evident, prea impudic, recuzită improvizată, gîdilătură, se speră convingătoare, la urechile identitare ale majorității? în genere, credinciosul tîrziu modern nu amestecă demagogic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
înstrăinat de originile sale și de aspirația către un ,,firesc” devenit imposibil: ,,copilul Iisus vinde cărți/ poștale ilustrate cu vederi din/ Orient...” (Prospect). Tehnologia și mondenitatea, viteza și luxul nu elimina singurătatea, exilul, durerea, moartea, ci, în economia unei lumi ,,grăbite”, ,,ocupate”, le fac încă mai insuportabile, prin diminuarea umanului. Poemele capătă alura unor „scrisori deschise”, înregistrând neutru banalități: ,,la starea civilă s-au înscris trei industrii noi/ și un trust./ iată-l pe domnul Rockefeller întorcându-se acasă că un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Poftim? Puteți să precizați? Hubert - Penetrarea. Incepusem bine... am simțit ușor graba lui Carolyn de a vedea dacă reușeam. Ea este mai „pătimașă” decât mine în dorința de a obține un rezultat pozitiv. Acest lucru mă uimește! Terapeutul - Este adevărat, grăbită, pătimașă: ce vrea să spună Hubert? Carolyn - Are dreptate, asta este ceea ce vreau. El simte acest lucru, dar i-am spus-o din nou azi. Erecția sa este bună. Nu-mi este teamă. Vreau doar să regăsesc sexualitatea noastră de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
zi, implicit timpul din ce în ce mai puțin pe care l acordăm bucătăriei, împuținarea (mai ales în mediul urban) gospodăriilor în care „se pun murături“, cvasidispariția celor în care se face borș, moda preparatelor stil fast-food, care au devenit simboluri ale occidentalizării noastre grăbite, toate acestea nu oferă prea multe speranțe celor care își doresc prezervarea tradițiilor culinare. E foarte trist, dar foarte posibil ca, peste numai câteva decenii, ultimul borș preparat pe aceste meleaguri și servit probabil unui turist străin dornic de a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a Principatelor a avut loc în perioada Regulamentului Organic și în anii care i-au urmat. Modernizarea celor două țări române a fost în acea epocă extrem de rapidă și ea a cuprins inclusiv aria gastronomică. O dovadă a acestei occidentalizări grăbite, a intrării în ceea ce am putea numi „era furculition“, este volumul 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, apărut în 1841 și scris de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Autorii nu fac deloc exces de modestie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
suportabilă n-ar altera echilibrul social european și n-ar modifica decît superficial traseul său teritorial. În sfîrșit, învingătorii girează fără discernămînt consecințele acestei strategii în tratatele de pace pe care le impun. Ei încheie afacerea pe baza unor expertize grăbite avînd grijă mai puțin de a garanta viabilitatea statelor apărute din neant decît de a acorda dividente convenabile țărilor sau oamenilor ce fuseseră de partea lor în timpul războiului și care, se înțelege, rămîneau clienții lor. Astfel se explică nașterea prematură
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lăsîndu-se impresia că „subiectul” este destul de cunoscut. Încă din 1929, Aureliu Ion Popa nota că „asupra Românilor din America s-a scris destul de mult comparativ cu alte subiecte. Mai În toate cazurile - observa cu Îndreptățire cercetătorul citat - autorii erau vizitatori grăbiți și superficiali ai noului continent, a cărui civilizație nu o cunoșteau. Mai În toate cazurile se substituiau zel și fraze goale patriotice studiului științific al grupului nostru românesc din America. S-a arătat pe de altă parte foarte multă solicitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
îi ofer cea mai productivă insomnie a mea/ Ne privim ochi în ochi și nici unul nu clipește/ Când din ceruri se desface o panglică/ E chiar panglica acestei mașini de scris/ Și o fată blondă o înghite, el se ridică grăbit, își uită chiar pălăria/ de sub ea iese un măr ionathan/ din care mușc cu poftă/ când și când”. O sensibilitate mai accentuată, care i-ar fi permis să scurtcircuiteze distanțele dintre imaginile și viziunile poetice, ar fi apropiat-o și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele... În noaptea următoare, Charlotte, fără să vrea, l-a surprins pe rănit. Toate infirmierele purtau încălțăminte cu tocuri care umpleau coridoarele cu un țăcănit grăbit. Dar Charlotte, în șoșoni de pâslă, se deplasa fără zgomot. El nu o auzise intrând. A pătruns în sala întunecată, s-a oprit lângă ușă. Silueta soldatului așezat pe pat se decupa clar pe geamurile luminate de zăpadă. Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încăpere. Și, foarte teatral, Președintele își înlănțuia iubita. Da, era scena surprinsă de o mie de ori, a întâlnirii secrete dintre îndrăgostiții de la palatul Élysée. Convocați de amintirile mele, s-au supus, jucând-o încă o dată, în stilul unui vodevil grăbit. Dar asta nu-mi mai ajungea... Transfigurarea celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simplă materie de povestit. Amuzantă, exotică în ochii colegilor mei, palpitantă când descriam „dragostea à la française”, dar, de fapt, prea puțin diferită de poveștile vesele, adesea fără perdea, pe care ni le spuneam în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la sfârșit. Cu ochii închiși, părea absentă, abandonându-mi trupul ce-i tresărea ușor... Probabil că i-am făcut foarte rău cu gesturile mele grăbite. Actul acela atât de mult visat s-a împotmolit într-o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-o ciudată fixitate anatomică. Plăcerea a fost ca flacăra unui chibrit în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dat la o parte, spunând " Vă rog, îmi permiteți?", Szacsvay pe un ton ușor provocator i-a strigat: "De ce împingeți doamnele?", Domnul apostrofat s-a întors și i-a răspuns enervat, respingând acuzația. A urmat un schimb de cuvinte; domnul grăbit s-a dovedit a fi colonelul Antal Károly, care l-a și somat pe Szacsvay să se legitimeze. Funcționarul - de teama unor eventuale urmări - nu părea dispus să se execute. Atunci colonelul Antal, înșfăcându-l de haine, l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa natură, cu anotimpurile ei capricioase și irezistibile prin varietatea lor. Privesc în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec grăbiți, frecându-și mâinile mecanic, mai înainte ca gerul să le sleiască cu totul puterile. Câte un câine, cu blana înspicată de fulgii de nea, latră în neștire la poarta casei, solicitând protecție și căldură. Nu-mi vine să cred că
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
primat, ci mai degrabă conjunctura internațională, dictată de un grup restrâns, erijați În stăpânii lumii. Teritorii și destine de popoare au fost jucate ca la zaruri sau Înjunghiate sub semnul zeului Marte. O floare pe mormântul Eroului Necunoscut sau o grăbită ceremonie militară, nu poate compensa viața milioanelor de tineri combatanți, care de multe ori, Împinși ca o turmă la abator, Își lăsau capetele să cadă și inimile să sângereze, fără să știe de ce!!! În vâltoarea și nesiguranța secolului al XXI
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne Împinge pe străzi lăturalnice și bulevarde, printre monumente istorice și edificii administrative, ecleziastice, culturale, hoteluri, vile art deco, colegii de Învățământ, piețe publice, parcuri ș.a. Cât ne mai foim Încolo și Încoace, timpul a trecut și Înserarea a coborât grăbită. Revenim la hotel În noaptea caldă și parfumată de mirosurile Îmbietoare ale zecilor de flori, spuzuită de micile făclii, steluțe cu luciri diamantine, unde probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
topeau pe luciul aerian al turnului neclintit... Ai fi zis că, În văzduhuri, mâna celui atotputernic aprinsese o candelă de străjuire pe un mormânt pustiu și părăsit... Din depărtări nehotărâte, umbre negre se desprindeau din noapte În răstimpuri și, lunecând grăbite, se mistuiau pe rând În ușa luminată și larg deschisă a templului. Șuvoaiele apelor, nepotolite Încă, Își mai trimeteau de prin văi, până-n depărtare, vuietul lor nedeslușit și surd... Fiori iuți de vânturi ușoare Însuflețeau, În răstimpuri, neclintirea frunzișului negru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]