4,930 matches
-
dată materialului, de preferință rezervat actualității, destul de vie pe vremea războiului balcanic (1912-1913) și a războiului celui mare care Îi urmă. Galvanizare care reuși În parte, printr-o redresare chiar artificială, cu ajutorul unor trucuri gazetărești și tipografice, să salveze de la indiferența cititorilor articolele, chiar [pe] cele mai mediocre sau cu insuficiențe stilistice [...]. La succesul crescând al revistei mai contribuiră inițiativele directorului privind anchetele internaționale, lansate cu ră su net mare și adresate personalităților europene dintre cele mai proeminente, dar cu răspunsurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
personalități aflate În grea cumpănă Înaintea unor pro bleme de politică externă pe care evenimentele istorice aveau să le Încurce și mai rău numai după câteva luni. și, În sfârșit, lovitura cea mare pentru tradiția cuminte a revistei și pentru indiferența resemnată a directorului, dar care-mi flatează astăzi nespus amintirea: liberul acces În revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor, nici cu una, nici cu două, dar totuși lesne de Împăcat; victimele unei originalități proprii greu de definit și de identificat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pălărie neagră cumpărată de nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide, tura nice, ce aduceau cu ale lui G. Clemenceau, cu o indiferență totală pentru orice cochetărie masculină. Credeți că astea n-au cumva vreun raport cu psihologia omului? N-am purtat În viața mea haine negre decât la nuntă și pe cele păstrate acum pentru Înmor mântarea mea. De aia, se vede
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență piatra de culoare gri; oricît de mare ar fi dezastrul supunerii În fața opresorului, nici o piatră nu se clintește de la locul ei. Dar răzbunarea lui Kon e totuși neînsemnată față de proporțiile insultei aduse. Pietrele gri au obosit să se tot roage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul este imprecis, relativ, jenant, ca o partidă de cărți pe care ai dori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oferind doar bucurii palide și inexistente... El, Atti, se mulțumea și cu acestea, dar Pierre bineînțeles că nu! Pentru el nu era, fără îndoială, decât un joc, un amuzament, o jucărie luată cu sila de la altul, iar apoi azvârlită cu indiferență! Pierre asculta cu un simțământ de uimire, de simpatie și de milă, un simțământ care îi flata vanitatea și, prin urmare, îi era plăcut... Îi era aproape recunoscător lui Atti pentru plăcerea pe care i-o dădea. Da, asta era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea iluzia propriei sale fericiri. Era un etalon modest! Jocul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aș vrea s-o mai iau de la capăt... Apare necesitatea unui sistem etic personal... Fac impresia unei corăbii lipsite de cârmaci și lăsate pradă valurilor. Aici mă zbucium sub năvala pasiunilor și a simțirilor dezordonate, aici încremenesc într-o totală indiferență și oboseală. Îmi trebuie o cârmă, și această cârmă să fie etica mea personală! Am avut puțini dascăli deosebiți care să fi avut o influență pregnantă asupra dezvoltării mele intelectuale ori sufletești. și totuși au fost câțiva ale căror nume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi declamatorii, voiam să pedepsesc cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt mai clemente, cobori cu precauție, pândind mișcarea favorabilă a unui val, de-a dreptul în plină mare. În locul acelei avansări lente a oricărei plaje - unde faci cunoștință gradat cu o apă care fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți deschide brațele dintr-odată, orice marivaudage preliminar e suprimat. Pasiune instantanee: învăluit din toate părțile, legănat, purtat, mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce mă lăsam în voia ei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
13 octombrie 1952 Întâlnirea cu Giglio și povestea nenorocirilor sale m-au tulbu rat nespus. Din nou m-a cuprins simțământul copleșitor al fatalității ce ne amenință... Azi, starea aceasta s-a preschimbat într-un soi de impasibilitate și de indiferență... În schimb, după-amiază inspirația mă cuprinse și am scris dintr-o singură trăsătură de condei prima parte a celui de al treilea tablou din Infanta, care mă chinuise atât acum câteva zile. Mi se pare că tabloul a ieșit destul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor, care oscilează între dragoste pătimașă și disperare numai la gândul despărțirii și între, vai, nu ură, ci indiferență totală și nepăsare, îmi paralizează orice libertate de acțiune... Notiță a lui Mihai 28 noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Discuții pe stradă, la orele două noaptea: despre toleranță. Mihai este apostolul intoleranței. Fără îndoială că are dreptate, dar dreptatea lui îmi face rău: mi-l face dușman... Apropo de Mihai: am arborat o nouă atitudine cu privire la dânsul. Nu este indiferență (Dumnezeu îmi e martor că nu pot să fiu indiferent față de nimic din ceea ce îl privește), dar - discreție, pudoarea discreției. Nu mai întreb; nu mai vreau să știu nimic din ceea ce nu mi se spune de la sine... 11 martie 1953
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
știu nimic din ceea ce nu mi se spune de la sine... 11 martie 1953 Săptămână din cele mai laborioase: îmi petrec tot timpul cu traduceri, iar apoi cu pregătirea lecțiilor mele de rusă. Detașare aproape completă cu privire la lucrurile exterioare. O anumită indiferență binevoitoare față de Mihai... Teamă îngrozitoare, chiar panică, la ideea că ar putea veni cineva să mă viziteze și să mă deranjeze din munca mea. 12 martie 1953 Mă formez la școala discreției și a tăcerii și încep să iubesc acest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Criza a venit ieri, aproape pe neașteptate, ca un ciclon nă prasnic, care mătură totul în drumul său: prieteni, afecțiuni, preocupări și îndatoriri. Se făcuse vid: un sentiment de disperare mută. Lucrurile probabil o să sfârșească ca de-obicei în apatie, indiferență față de toți și de toate... și asta în cazul cel mai bun. Problema toleranței mi-a apărut ieri, în prezența catalizatoare a lui Giglio, în toată grandioasa ei nulitate: acolo unde apar toleranța, compromisul, nu mai este loc pentru o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui, de slăbiciunea lui. Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva? Un vid clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc să ies din starea aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi - acea conversație cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu „oricine“: s-ar putea să existe, dar tot așa de bine s-ar putea să nu mai existe! Indiferență. Simțământ de inutilitate a efortului: de pildă aceste lecții, presupus gratuite. Simțământ din ce în ce mai cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate, favoriților... Nu te lăsa deci amăgit, Suflete, de pornirile generoase și naive ale inimii, ci nu uita niciodată: eu și patricienii suntem doar întâmplători tovarăși de drum! 8 martie 1954 Ore lungi, ba chiar și zile se trec în indiferență și în con ven țional... Dar vine o clipă în care reticențele dispar și în care teama de a fi noi înșine în ceea ce avem mai valabil se mistuie. și gândul nostru capătă intensitatea fulgerului, iar simțămintele noastre - puritatea izvorului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nemul țumit și veșnic nervos?! și cum treaba aceasta funcționează tot timpul, încep să mă simt asemenea unei „biete fetișcane pierdute“, apoi încep să am îndoieli față de starea sănătății sale mintale și, în sfârșit, trec la o stare de veselă indiferență, încep să râd și nu mă mai supăr defel. În fiecare seară, și atunci când te sufocă zăduful, și atunci când toarnă o ploicică răcoritoare, ba chiar și atunci când din norii negri buluciți scapără fulgere înspăimântătoare, cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lor. Eu vreau ca faptele mele să fie necesare, iar nu libere! și, dacă n-aș avea o credință nestrămutată în această necesi tate a lor, aș muri de teamă și de rușine... Dar mai cu seamă aș muri de indiferență și de plictiseală. Căci nu mă interesează faptele care n-ar fi sânge din sângele meu, nervi din nervii mei. Nu mă interesează faptele abstracte. Pentru asemenea fapte nu vreau să pătimesc și să mă zbat! Timp de două luni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între atâtea treburi, cărora pesemne nu le voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unde aș fi dorit-o mai puțin. Întâlnirea care îmi făcuse atâtea griji s-a realizat cu o ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mie mi-e dat să gust din roadele notorietății mai târziu decât le-a fost dat celorlalți. Mult mai târziu. Atât de târziu, încât îmi va fi indiferent probabil, la vremea aceea, de le voi fi gustat ori nu. și indiferența aceasta va fi bine-venită, căci totdeauna indiferența a fost mai prețioasă decât dorința... 22 ianuarie 1956 Ne-am întâlnit pe stradă și am schimbat câteva cuvinte în treacăt, ca doi străini... Din clipa aceea am început să văd în toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
roadele notorietății mai târziu decât le-a fost dat celorlalți. Mult mai târziu. Atât de târziu, încât îmi va fi indiferent probabil, la vremea aceea, de le voi fi gustat ori nu. și indiferența aceasta va fi bine-venită, căci totdeauna indiferența a fost mai prețioasă decât dorința... 22 ianuarie 1956 Ne-am întâlnit pe stradă și am schimbat câteva cuvinte în treacăt, ca doi străini... Din clipa aceea am început să văd în toate dimprejur aspec tul dușmănos mie. Sete de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]