5,035 matches
-
de factori, care fac carespectiva alegere să nu fie chiar atât de „liberă”, iar căsnicia astfel întemeiată să nu fie chiar atât de trainică și fericită. După cum vom vedea în cele ce urmează, înopțiunea indivizilor pentru un partener nu există indiferență față de criterii cum sunt vârsta, profesiunea, clasa socială, etnia, religia. Mariajele sunt, la scară statistică, puternic homogamice - se căsătoresc proporțional mai mult între ei cei de aceeași etnie, clasă socială, vârstă apropiată etc. Heterogamia, căsătoriile între indivizi cu statute sociodemografice
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
încearcă să elimine sau să alineze respectivele traume și să recâștige încrederea și prețuirea de sine. 10.5.2. Terapie și autoterapietc " 10.5.2. Terapie și autoterapie" Dragostea pasională, întreținută de incandescența și idealismul tinereții, dacă nu trece în indiferență sau ostilitate, capătă oricum forme mai benigne. În forme mai așezate, ea persistă și sunt cupluri unde niciodată nu apar probleme serioase în raporturile afective. Dar la majoritatea apar, tot așa cum mulți găsesc și mijloace de a le rezolva, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
românofoni ai Republicii Moldova nu fac distincția clară între „român” și „moldovean” atunci când își declară etnia, ceea ce permite comiterea unor abuzuri și prezentarea deformată a realităților de către partidele proruse aflate la putere în ultimul deceniu. Ca o expresie a acestei indiferențe, a unor succese parțiale a puterii sovietice în acțiunea de creare a unei noi identități, într-un sondaj realizat asupra unor respondenți din categoria de vârstă 25-39 ani, 70,5% își exprimau acordul pentru realizarea căsătoriilor interetnice. Îmbucurător este faptul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
interdependenta. Implicațiile pe care le-ar fi putut antrena rezultatul final al celor din urmă confruntări au fost considerate că nefiind de neglijat pentru viitoarea poziție în sistemul politic european a unei mari puteri care, până atunci, tratase cu oarecare indiferență evoluțiile politice din acest spațiu, ea fiind angrenata, cu precădere, într-un alt "duel", adică cel pentru adjudecarea preponderentei 1 Franklin L. Ford, Europe 1780-1830, Longman, London and New York, 1979, p. 149. maritime și coloniale. Este vorba, bineînțeles, de Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
E. Carlson, Karl Johans utrikespolitiska program vid ankomsten till Sverige 1810, în "Historisk Tidskrift", 1948, p. 340. 106 Sveriges Riksarkrivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet E2D, 671, Moscovitica. 107 Loc. cît., fond cît. 108 Loc. cît., fond cît. 109 Deși Rumianțev simula indiferență, susținând că nu era nimic extraordinar în această alegere, Stedingk era sigur "que leș Russes șont au désespoir de ce choix" (cf., loc. cît., fond cît.). Suediei, datorită faptului că, supunându-se presiunilor franceze, Suedia aducea grave prejudicii comerțului rus cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dificultățile unei campanii pe timp de iarnă în Finlanda. La fel de puțin justificate, mai credea el, erau și reproșurile otomanilor provocate de încheierea tratatului de la Drottningholm, din 8/19 octombrie 1791. El încerca să acrediteze ideea că, din contră, atitudinea de indiferență a Porții Otomane față de Suedia a fost una din cauzele care l-au determinat pe Gustav al III-lea să accepte oferta Ecaterinei a II-a de a-l încheia. O altă cauză, care a fost, de fapt, motivația primară
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
emoționale în SM este menționată încă în descrierea inițială a bolii de către CHARCOT, care scria: „există o slăbire accentuată a memoriei, concepțiile sunt lente, facultățile intelectuale și afective slăbite în ansamblul lor. Atitudinea dominantă a bolnavilor este un fel de indiferență aproape stupidă față de orice. Se întâmplă destul de des să-i vezi sau râzănd prostește fără nici un motiv, sau dimpotrivă, izbucnind în lacrimi, la fel de nemotivat“. Este curios faptul că în ciuda numeroaselor lucrări apărute pe această temă, tulburările psihice asociate SM, au
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Septimius Severus (193-211 p.Chr), s-au îndreptat și împotriva creștinilor prin confuzie sau poate chiar prin intenție. Opinia lui Celsus a fost susținută și de alți scriitori păgâni, care au început să-i acuze pe creștini de inerție și indiferență, batjocorindu-i și considerându-i dușmanii ordinii stabilite. Neputând tolera această stare de lucruri, care era cu totul în dezavantajul ei, Biserica, exceptând perioadele neobișnuite de persecuție, se bucura de mulți ani de pace, amenințați spontan de comportamentul antimilitariștilor, s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în Orient, unde arătau indiferență față de lumea antică și se resemnară în fața istoriei favorabile creștinismului. Revenirea la sfârșitul secolului IV în favoarea păgânismului era de neconceput după aproape o jumătate de veac de inițiative susținute în sprijinul creștinismului, prin legi și edicte imperiale. Păgânismul era în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
loc abia după un secol, după conciliile de la Constantinopol I (381) și Calcedon (451). 3. Religia soldaților din armata romană a secolului IV Problema religioasă nu interferează în fidelitatea soldaților față de suveran, înconjurat tot mai mult cu aura divinului. Această indiferență a armatei secolului IV față de schimbările religioase, dezinteresul față de religia împăratului și posibilitatea unei coexistențe pacifice a militarilor cu diferitele religii relevate este unul dintre elementele caracteristice ale acestui secol turbulent. Aceste atitudini puteau reduce aparent importanța creștinării armatei. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împăratului și posibilitatea unei coexistențe pacifice a militarilor cu diferitele religii relevate este unul dintre elementele caracteristice ale acestui secol turbulent. Aceste atitudini puteau reduce aparent importanța creștinării armatei. În aceste condiții, apare spontan și întrebarea: care este motivul acestei indiferențe și dacă se poate sau ar trebui să fie în legătură cu schimbările ivite în configurația armatei imperiale? O primă explicație ar fi că atitudinea agnostică sau indiferentă a fost cauzată de anumite influențe și atitudini ale Bisericii față de serviciul militar. Încă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și acela care invita soldatul creștin să nu mai verse sânge: o atitudine contradictorie nelipsită de oportunism, la care se adăuga și canonul 3, al Concilium Arelatense (314), care îi condamna pe cei care în timp de pace arma proiciunt. Indiferența soldaților creștini față de atitudinile religioase ale împăratului a fost generală. Prezența crizelor de conștiință semnalată în anumite cazuri semnificative, dar nu și generalizate, ca în timpul marii persecuții care constrânsese soldații creștini la o alegere anterior ignorată, în consecințele sale morale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legat de tradiții politice și religioase complet diferite de cele noi; acum trebuia să asculte de noul său conducător și să-i urmeze religia acestuia pentru a nu fi văzut diferit. Adoptarea unei religii de compromis a dus la o indiferență în practicarea acesteia (creștine) și la conformarea unei atitudini diferite față împăratul următor. Nu se poate presupune într-un barbar convertit, într-un oarecare mod în ultimul moment, credința trăită unui creștin din Africa ori din Egipt sau de comunitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei atitudini diferite față împăratul următor. Nu se poate presupune într-un barbar convertit, într-un oarecare mod în ultimul moment, credința trăită unui creștin din Africa ori din Egipt sau de comunitățile acestora. Fenomenul barbarismului explică mult mai bine indiferența religioasă a armatei secolului IV, deși fenomenul nu poate fi considerat general și nici definitiv. În fața intrării masive a barbarilor în Imperiu și implicit în armata romană, mulți păgâni trec la creștinism din interes politic sau personal. În aceste condiții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
efectuau adesea în medii diferite celor în care se răspândise creștinismul, ar explica lenta extindere numerică a fenomenului și limitata incidență a problemei serviciului militar asupra conștiinței religioase a maselor creștine direct interesate. În decursul secolelor III-IV asistăm la o indiferență masivă din partea creștinilor ori la o lipsă de sensibilitate față de problema concilierii serviciului militar cu apartenența creștină. Situația se explică prin trecerea la creștinism a unor elemente păgâne, neconvertite, mai curând refugiate la umbra acestuia, motivați de orientarea împăraților în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exprimând un compromis sincretist-unitar, explicat lesne printr-o majoritate militară păgână. În armată există supunere numai față de împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu privire la efortul similar întreprins de către profesorii de oratorie în vederea aceluiași scop. Faptul fundamental care marchează istoria domeniului, încă din perioada sa de început, când, cum vedem, numele însuși de "comunicare" este revendicat, ca definitoriu, de către ambele perspective, este următorul: în ciuda "indiferenței manifestate de Schramm față de domeniul mai larg"17, o parte dintre proprii săi studenți s-au alăturat departamentelor de oratorie, aducând, desigur, cu ei, metodele de cercetare (social) științifice, precum și agendele lor de cercetare. Datorită acestui fenomen, apreciază Griffin, "domeniul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
efort pentru ca toate aceste atrocități să aibe loc, în timp ce scenele oribile erau privite "de sute de cetățeni americani bine îmbrăcați, veniți atât din împrejurimi, cât și de departe, pe jos sau în căruțe"79 care, "fie de groază, fie din indiferență, fascinați și neputincioși", priveau, fără să încerce măcar, necum să își riște viața în acest sens, să pună capăt oribilei scene, invocând, de pildă, "numele lui Cristos, al umanității sau (măcar adăugirea mea) al guvernului"80. Jay Chapman încheie al
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
moartea în inima acestui popor"85. Ne cutremurăm, desigur, în fața acestei declarații, mai ales că Chapman ne asigură, fără urmă de îndoială, că ceea ce a văzut "nu este o iluzie. Este adevărul"86, întrucât a fi capabil să privești cu indiferență "agonia unei ființe în aceeași măsură umane ca și tine"87, cel care privește, nu înseamnă altceva decât "moarte în inima celui care privește"88. Chapman se referă, în cele ce urmează, la faptul că au existat și există situații
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
prin adresa sa, Chapman alege să îl includă în actul său discursiv. Pe de altă parte, constată Black, Chapman "repudiază explicit"145 al patrulea tip de reacție la eveniment. Chiar dacă pastorul are în vedere posibilitatea unui răspuns inițial ce frizează indiferența, de tipul celui enunțat de cunoștința sa care declarase că evenimentul nu s-a petrecut în districtul său, această reacție inițială trebuie să se modifice radical, dispărând ca atare, în urma parcurgerii, de către cel interpelat, a textului adresei de la Coatesville: "argumentul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de cunoștința sa care declarase că evenimentul nu s-a petrecut în districtul său, această reacție inițială trebuie să se modifice radical, dispărând ca atare, în urma parcurgerii, de către cel interpelat, a textului adresei de la Coatesville: "argumentul lui Chapman [...] face imposibilă indiferența pasivă"146. De ce? Pe scurt, explică Black, cel care, după lectura discursului, ar rămâne detașat, își neagă, astfel, propria implicare în actul criminal, însă însuși actul de negare creează, în negativ, un tip de raportare la eveniment care, ca atare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
De ce? Pe scurt, explică Black, cel care, după lectura discursului, ar rămâne detașat, își neagă, astfel, propria implicare în actul criminal, însă însuși actul de negare creează, în negativ, un tip de raportare la eveniment care, ca atare, exclude posibilitatea indiferenței: "Discursul lui Chapman obligă publicul să perceapă (într-un fel sau altul adăugirea mea) și să își examineze relația personală cu evenimentul; astfel, adresa subminează posibilitatea indiferenței pasive"147. În ce privește celelalte două tipuri de reacții "răspunsul scandalizat și cel clinic
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în negativ, un tip de raportare la eveniment care, ca atare, exclude posibilitatea indiferenței: "Discursul lui Chapman obligă publicul să perceapă (într-un fel sau altul adăugirea mea) și să își examineze relația personală cu evenimentul; astfel, adresa subminează posibilitatea indiferenței pasive"147. În ce privește celelalte două tipuri de reacții "răspunsul scandalizat și cel clinic"148 criticul constată că Chapman încearcă să obțină, prin adresa sa, o combinație rectificatoare a celor două reacții posibile, care, fiecare în parte, exprimă un dezechilibru. Ca
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
am văzut ce caracter pot avea faptele-consecințe directe ale acestui tip de răspuns la eveniment reacția "clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
timp, menține "ultimul și cel mai măreț bastion al libertății"556, cetățeanul american trebuie să își gândească și realizeze acțiunile în spiritul menținerii acestor calități ale națiunii, contribuind, din colțul său particular, la realizarea scopurilor americane, mai degrabă decât, prin indiferență sau pasivitate, să împiedice cursul privilegiat al istoriei țării. Povestea lui Reagan definește inclusiv virtuțile particulare ce caracterizează conceptul "adevăratului american": este vorba despre "hotărâre, curaj, putere, credință, speranță, hărnicie, compasiune"557. Mai mult decât atât, Reagan insistă, într-o
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]