6,831 matches
-
tu întru muieri. [...] Duh Sfânt va pogorî spre tine și putearea Celuia de Sus te va umbri; dirept aceaea și ce să va naște den tine Sfânt, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău."9 Expresia "Domnul e cu tine" deschide o hermeneutică infinită, de mare subtilitate: despre care dintre ipostasurile Domnului este vorba? Despre Domnul Hristos, care este la propriu cu maica Sa, odată ce s-a sălășluit în pântecele ei, sau despre Domnul Dumnezeu, care devine, prin actul Său, partenerul divin al Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu-i așa, să venim cu o altă convingere de cercetător. Putem, precum Lévi-Strauss, să studiem lumile construite de oameni pentru a demonstra că libertatea lor este limitată. Putem postula că facultatea omului de a crea lumi este finită și infinită. Finită pentru că omul este un animal dotat cu un aparat neurofiziologic avînd caracteristici și limite proprii. Poate însă spiritul uman să deducă, în întregime, toate lumile posibile? Nu e, oare, rezonabil să presupui că oamenii pot tot timpul să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teorii a posibilului din civilizația noastră. Gîndirea sa e simplă și plină de forță. Pentru că el ia drept arheu (origine, principiu generator și explicativ a tot ce există) nu Apa, precum maestrul său, ci Infinitul/ Ilimitatul (apeiron), Thales afirmă pluralitatea infinită a lumilor care coexistă și se succed. El postulează că lumea noastră este una dintre nenumăratele lumi posibile. Iată cum comentează Marcel Conche 138 teza filosofului din Milet: "Din moment ce la originea lucrurilor se află apeiron, de ce această lume și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
al eliberării, refuzînd orice transcendență, respingînd credința în voința divină, Epicur (342-271 î.Hr.) este un alt mare gînditor al posibilului. El neagă finalitatea și necesitatea, acordă o importanță majoră întîmplării, crede că viitorul este cu totul imprevizibil și afirmă pluralitatea infinită și caracterul contingent al lumilor. La Epicur, teoria posibilului și teoria clinamen sunt de nedisociat: "Clinamen este deviația spontană a atomului de la linia dreaptă. În acest fel se produc lumi iar natura, niciodată legată de ceea ce a fost, rupînd cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este finită și infinită. Sporind în mod considerabil libertatea noastră, teoria prezentată ne face extrem de responsabili în plan personal și colectiv: nici vorbă să mai invocăm situația, circumstanțele, contextul, constrîngerile (economice, tehnologice...). A fi responsabil înseamnă a te apleca aupra posibilelor și imposibilelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
2 Produsul dintre cantitatea de bunuri și intensitatea efectelor produse reprezintă utilitatea bunurilor, adică potențialul de a satisface o plăcere sau de a evita un disconfort. Suprafața unui anumit dreptunghi reprezintă utilitatea unei cantități limitate din bunul X la variația infinit de mică a cantității dintr-un bun și obținem o curbă, funcție a intensității produse de cantitatea bunului X. Utilitatea marginală este numită grad final de utilitate și este coeficientul diferențial al lui U (utilitatea) considerată funcție de q (cantitatea din
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
centrele urbane. footnote> se utilizează și raportul urban-rural, calculat sub forma unei mărimi relative de coordonare. Acest indicator arată câte persoane din mediul urban revin în medie la o persoană din mediul rural; el poate lua valori între zero și infinit. Structura populației pe medii trebuie însă corelată cu structura în profil teritorial, respectiv distribuirea acesteia pe regiuni și județe. Această analiză va evidenția faptul că gradul de urbanizare prezintă intensități diferite de la un județ la altul. Structura populației după caracteristici
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
domina toare de către cei care o suportă, respectiv limba "evazată", cea care, dimpotrivă, permite unui prea-plin sufocat din varii motive să evadeze și să guste libertatea. Fluidul lingvistic e același, însă contururile și visele pe care le generează sunt variabile infinite, cu conotații multiple, însă asimilabile, în mare, celor doi poli menționați mai sus. Pe de o parte, avem jugul, supunerea, gîtuirea identitară care se traduce și prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
esențial de funcționare a spiritului uman. Și de nouă paradigmă culturală, în care produsul finit, oricît de reușit, e secundar în comparație cu procesul, cu "facerea" unui text, în care autorul, naratorul, personajele și cititorii sunt deopotrivă implicați, opera rămînînd astfel deschisă, infinită, nesupusă reificării, iar literatura evoluînd sub semnul dinamismului complice și al intertextualității. Subiectivitate și limbaj Pînă la teza de doctorat cu același titlu a doamnei Raluca Bădoi (Cluj), filosofia lui Emmanuel Lévinas, deși în mod evident legată organic de problema
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la scurtă vreme după moartea sa, Lupasco și-a dezvoltat teoria tocmai în sensul dorit de prietenul său, cel al abordării cunoașterii pornind de la afectivitatea luminoasă, dincolo de atotputernicia unei Științe concrete. Singură printre cărți, Cartea crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
incendiu. Nici măcar despre foc nu se va mai spune nimic. Cine gustă amintirea înfrîngerilor? Leonora Miano aduce un omagiu discret și pasional în același timp populațiilor bantu din Africa centrală, creativității și artei lor de a trăi, dar și diversității infinite din sînul unor comunități apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de sine în acest mine care își bate joc de nenumărații eu. Pentru Roussy, e vorba mereu de adolescentul de 15 ani care tocmai și-a pierdut mama, care se teme să nu se teamă și care se disimulează în infinita dedublare a eu-rilor virtuale. Autoficțiunea se impune deci ca unul din șantierele cele mai vii și fertile ale literaturii actuale. E o noțiune care scapă unei definiții rigide, legată de refuzul pe care un autor îl manifestă față de autobiografie, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pharmakon de natură declarat ambivalentă, hipnotizând memoria, "infectând" interioritatea omului și devenind astfel un suplement primejdios 246. Platon consideră ideală o memorie fără semn, fără suplement, deoarece acesta introduce primejdia redublării și, în loc să stimuleze viața, simulacrul dă naștere unei serii infinite de "monumente moarte". O dată cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mărfii falsificate, echivoce și înșelătoare. Viul degenerează în mimesis, simulare și exces, iar Platon intuia că, din moment ce s-a deschis această cale, nu va mai dura mult până se va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu este aici sinonimă cu "nedesăvârșirea", deoarece ea nu are drept criteriu un conținut care trebuie expus complet, ci se raportează la scriitura însăși. Se pot identifica așadar tipurile de tensiune care alcătuiesc textul și care decurg din: 1) "mișcarea infinită a scriiturii", care trebuie să se supună limitelor textuale; 2) interacțiunile variabile destinator/destinatar, semnificant/semnificat; 3) intertextualitate (seriile culturale și istorice adiacente). Interacțiunile multiple, pe de altă parte, imprimă textului posibilitatea funcționării pe diferite niveluri, astfel încât el se descrie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriiturii: "1. Este un gest manual, opus gestului vocal (am putea denumi această scriitură scription, și rezultatul său scripture). 2. Este un registru legal de mărci de neșters, destinate să triumfe în fața timpului, uitării, erorii, minciunii. 3. Este o practică infinită, în care se angajează orice subiect, și această practică se opune în consecință simplei transcrieri de mesaje; scriitura intră în opoziție în modul acesta când cu Parole (în primele două cazuri), când cu Écrivance (în al treilea). Sau încă, după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe aceea de metalimbaj, din moment ce nu recunoaște garanți de tipul cauzei, instituției sau al altor concepte metafizice. Realizând disocierea între textul-bolboroseală, textul de plăcere și textul de desfătare, Barthes reafirmă pluralitatea, intranzitivitatea scriiturii și imposibilitatea de a exista în afara "textului infinit" aceste trăsături dându-i posibilitatea scriitorului de a "lupta" împotriva ideologiei care se vrea, totuși, enunț încheiat, definitivat. Prin complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a integrat postmodernismului francez. Locul central rezervat conceptului de scriitură în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu poate fi analizată prin concepte, ci prin intermediul unei experiențe decisive, aceea a scriiturii. Astfel, în Limbajul la infinit se folosește imaginea oglinzii și a murmurului pentru a descrie starea actuală a limbajului și a literaturii, în ideea că mișcarea infinită a cuvintelor nu trebuie să fie confundată cu vreo durată sau flux al conștiinței 293. Pentru Foucault, scriitura nu este legată de timp, ci de o creativă întrebuințare a spațiului, lucru subliniat și de Derrida. Mai mult, a scrie presupune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale unui text sau certitudinile personale nu au dispărut, dar sunt înțelese acum ca fiind derivate dintr-o rețea de situații contingente, locale, poziționale. Garanția unui sens central, absolut sau al unui traseu univoc de lectură este exclusă, astfel încât spațiul infinit al citării, parodiei, colajului și ironiei este deschis. Scrisul-ca-experiență-a-limitelor (Julia Kristeva) ia în considerare elementele hibride, eterogene, plurale, participând în acest mod atât la constituirea teoriei, cât și a practicii. Substanța alegorică prin intermediul căreia un discurs este citit prin altul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A se vedea Umberto Eco, Lector in fabula, trad. de Marina Spalas, Editura Univers, București, 1991) 300 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 131. 301 Roland Barthes, Plăcerea textului, p. 44. 302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina pe Umberto Eco să compare demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși concluzia acestui paralelism va fi una negativă: "deriva deconstrucționistă și semioza nelimitată nu pot fi reduse la concepte echivalente" (Umberto Eco
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multe motive. În primul rând orice rețetă prezentată constituie concluziile pregătirii unui caz anterior care „a mers", dar care nu se potrivește diversității de situații pe care realitatea „le inventează". Fiecare copil este un unicat, un adevărat univers, cu particularitățile infinite, pe care noi trebuie să le identificăm, să le apreciem și să le utilizăm corespunzător. Pe de altă parte, mulți antrenori În general și din gimnastica feminină În special, au o „personalitate" foarte conturată, vor de multe ori să fie
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
și universul meu imediat. Visez o scară lichidă. Visez niște îngeri care se ivesc aici luminoși și în câteva ceasuri se preschimbă în făpturi întunecate. Visez alt înger care are laptop și scrie încontinuu ceva. Visez că o făptură imensă, infinită chiar și transparentă își ține ochiul lipit de geamul casei mele și mă privește cu bunătate. Visez că eu însumi curg și am maluri ca un râu. Visez că se rostogolește un zar colosal cu șase înscris pe toate fețele
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un alt șoc: acolo, "era așezată o masă lungă, din acelea care se-ntind numai la sărbători. De amândouă părțile scaune grele, puse în ordine, unul în fața
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în brațele nevăzute". Celestul exultă la împlinirea unui destin îndelung pregătit: "toți ochii de diamant ai cerului clipiră atunci de fericire". Faptul cel mai neobișnuit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]