6,226 matches
-
o precizare în plus, Demers evidențiază faptul că, în țările industrializate, probațiunea se identifică cu o serie întreagă de sancțiuni comunitare, care presupun intervenții din ce în ce mai incisive, de la prevenție la programe alternative, la trimiterea în judecată și până la supravegherea intensivă a infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie, Demers tratează serviciile de probațiune ca incluzând toate programele comunitare aflate pe acest continuum, cu excepția programelor de prevenție, care nu se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și până la supravegherea intensivă a infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie, Demers tratează serviciile de probațiune ca incluzând toate programele comunitare aflate pe acest continuum, cu excepția programelor de prevenție, care nu se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune și sancțiunile noncustodiale sau comunitare s-au făcut încă din 1990, odată cu adoptarea la Tokyo a Regulilor minime ale Națiunilor Unite pentru aplicarea măsurilor noncustodiale (Regulile de la Tokyo). Chiar dacă termenul de probațiune nu se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Astfel : „7.1. Dacă există posibilitatea întocmirii unor rapoarte de evaluare, autoritățile judiciare ar trebui să le solicite unor persoane sau agenții competente și autorizate. [...] 10.1. Scopul supravegherii este de a reduce recidiva și de a asista la integrarea infractorului în societate într-o manieră care să minimalizeze probabilitatea ca acesta să recidiveze. 10.2. Dacă măsura noncustodială presupune supraveghere, aceasta ar trebui să fie exercitată de către o autoritate competentă, sub anumite condiții prevăzute de lege. 10.4. Infractorii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
integrarea infractorului în societate într-o manieră care să minimalizeze probabilitatea ca acesta să recidiveze. 10.2. Dacă măsura noncustodială presupune supraveghere, aceasta ar trebui să fie exercitată de către o autoritate competentă, sub anumite condiții prevăzute de lege. 10.4. Infractorii trebuie să beneficieze, atunci când este cazul, de asistență psihologică, socială și materială, precum și de oportunități care să conducă la consolidarea legăturilor cu comunitatea și la integrarea infractorului în societate...”. În 1992, Consiliul Europei, prin Comitetul de Miniștri, a adoptat Recomandarea
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
exercitată de către o autoritate competentă, sub anumite condiții prevăzute de lege. 10.4. Infractorii trebuie să beneficieze, atunci când este cazul, de asistență psihologică, socială și materială, precum și de oportunități care să conducă la consolidarea legăturilor cu comunitatea și la integrarea infractorului în societate...”. În 1992, Consiliul Europei, prin Comitetul de Miniștri, a adoptat Recomandarea nr. R (92) 16, privitoare la Regulile europene asupra măsurilor și sancțiunilor comunitare, care, pe lângă recomandările din Regulile de la Tokyo și alte sugestii de politică penală, propune
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
măsurilor și sancțiunilor comunitare, care, pe lângă recomandările din Regulile de la Tokyo și alte sugestii de politică penală, propune o definiție amplă a măsurilor și sancțiunilor comunitare. „Termenul de măsuri și sancțiuni comunitare se referă la sancțiuni și măsuri care mențin infractorul în comunitate, implicând o anumită restricție a libertății sale prin impunerea unor condiții și/sau obligații, care sunt implementate de către instituții desemnate de lege în acest scop. Termenul desemnează orice sancțiune impusă de o instanță și orice măsură adoptată înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nu toate aceste măsuri și sancțiuni fac parte din sfera conceptului de probațiune. Multe dintre acestea au fost alipite în mod artificial serviciilor de probațiune din considerente politice, economice sau de imagine publică. În mod esențial, probațiunea se referă la infractori, la supravegherea și asistența acestora în comunitate în vederea reintegrării lor. În concluzie, sintetizând elementele diferitelor definiții avansate de-a lungul timpului, putem considera că: probațiunea reprezintă totalitatea mijloacelor legale care au ca scop reducerea riscului de recidivă și reintegrarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
supravegherea și asistența acestora în comunitate în vederea reintegrării lor. În concluzie, sintetizând elementele diferitelor definiții avansate de-a lungul timpului, putem considera că: probațiunea reprezintă totalitatea mijloacelor legale care au ca scop reducerea riscului de recidivă și reintegrarea socială a infractorilor prin aplicarea măsurilor și sancțiunilor comunitare unui grup de infractori menținuți în stare de libertate de către o autoritate judiciară și care trebuie să respecte, pentru o perioadă delimitată de timp, o serie de condiții și obligații. Reintegrarea socială a infractorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
concluzie, sintetizând elementele diferitelor definiții avansate de-a lungul timpului, putem considera că: probațiunea reprezintă totalitatea mijloacelor legale care au ca scop reducerea riscului de recidivă și reintegrarea socială a infractorilor prin aplicarea măsurilor și sancțiunilor comunitare unui grup de infractori menținuți în stare de libertate de către o autoritate judiciară și care trebuie să respecte, pentru o perioadă delimitată de timp, o serie de condiții și obligații. Reintegrarea socială a infractorilor se realizează atât prin supravegherea modului în care infractorii își
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
infractorilor prin aplicarea măsurilor și sancțiunilor comunitare unui grup de infractori menținuți în stare de libertate de către o autoritate judiciară și care trebuie să respecte, pentru o perioadă delimitată de timp, o serie de condiții și obligații. Reintegrarea socială a infractorilor se realizează atât prin supravegherea modului în care infractorii își respectă condițiile și obligațiile reținute în sarcina lor, cât și prin oferirea de servicii de asistență și consiliere. Organizațiile sau instituțiile care au ca responsabilitate principală punerea în executare a
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de infractori menținuți în stare de libertate de către o autoritate judiciară și care trebuie să respecte, pentru o perioadă delimitată de timp, o serie de condiții și obligații. Reintegrarea socială a infractorilor se realizează atât prin supravegherea modului în care infractorii își respectă condițiile și obligațiile reținute în sarcina lor, cât și prin oferirea de servicii de asistență și consiliere. Organizațiile sau instituțiile care au ca responsabilitate principală punerea în executare a măsurilor și sancțiunilor comunitare pot fi considerate, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
discriminări (GALR 2008 II: 433-434). 27 Iată câteva exemple atestate de alți autori, care au constatat persistența în limba de azi a construcțiilor impersonale (mai ales în presă): S-a venit cu făina de grâu din import. (Sălișteanu-Cristea 1998:194); Infractorul nu s-a oprit când a fost somat, așa că s-a executat foc în plan vertical; Au fost organizate filtre pe șosea, s-au făcut verificări și s-a colaborat cu celelalte structuri (Forăscu 2007: 302). 28 "Structurile pasive și
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vinovăție, teoriile lui Kant și Hegel cu privire la pedeapsă constituind un important punct de reper în cadrul doctrinelor referitoare la justificarea pedepsei. Conform abordării utilitariste pedeapsa poate fi justificată doar dacă răul care este prevenit este mai mare decât răul pricinuit de infractor prin fapta sa. Deși conceptele de vinovăție și pedeapsă au fost intens studiate atât de către eticieni, cât și de către juriști, considerăm că abordarea lor din perspectivă interdisciplinară poate adăuga o nouă perspectivă analizei lor. Considerăm cercetarea raportului dintre drept și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că ea va colapsa dacă va tolera unele nesupuneri. Părerea populară că legea este lege și că ea trebuie aplicată întotdeauna, refuză să facă vreo deosebire între cel care acționează în baza propriilor convingeri morale într-un caz discutabil și infractorul de rând. "Nu văd niciun motiv", afirmă Dworkin, "în afară de orbirea morală, pentru refuzul de a face distincție între aceste două cazuri"206. Dworkin susține că fiecare regulă juridică este sprijinită de un set de politici pe care se presupune că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
îndatoririle față de altul"214. Lungi perioade din istoria umanității noțiunile de drept și justiție au apărut ca reduse la una singură. Instanța supremă într-un stat se numește Curte de Justiție, în orice guvern întâlnim un minister al justiție, un infractor este "adus în fața justiției". Cei doi termeni nu pot fi totuși confundați, dată fiind posibilitatea apariției unor legi injuste. Acolo unde sistemul de drept în vigoare contrastează cu exigențele elementare de justiție apare rezistența legitimă față de astfel de legi. Dar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
stării mintale precare pentru apărarea acestora poate fi acceptată, pentru că nu există nicio satisfacție în răzbunarea față de un nebun. Dar invocarea iresponsabilității n-ar avea același efect dacă susținem că scopul legii penale este prevenirea criminalității și descurajarea altor potențiali infractori. Prevenirea ar fi realizată mai degrabă prin lipsirea de libertate a șoferului care provoacă accidente, decât ținându-l în detenție pe cel care își ucide tatăl pentru o moștenire. Puterea descurajatoare a legii ar fi sporită dacă nu s-ar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin lipsirea de libertate a șoferului care provoacă accidente, decât ținându-l în detenție pe cel care își ucide tatăl pentru o moștenire. Puterea descurajatoare a legii ar fi sporită dacă nu s-ar accepta niciun fel de scuze, potențialii infractori nemaiavând posibilitatea de a se apăra, în cazul în care sunt prinși, pretinzând că suferă de o boală mintală 53. Hart respinge aceste argumente arătând că este greșit să presupunem că dreptul penal ar avea anumite scopuri prevalente, iar legea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
început compoziția era facultativă, dar cu timpul a devenit obligatorie. Tranzacția se iniția și negocierile aveau loc în prezența arbitrilor, care erau persoane apropiate părților. De regulă, compoziția se aplica doar în cazurile mai puțin grave și era oferită de infractor în cazul în care acesta se simțea mai slab decât victima sau familia sa și se temea de răzbunare. Dacă familia ofensatorului promitea o dezdăunare și nu respecta promisiunea, renăștea dreptul la răzbunare, în sensul că agresorul care nu plătea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al pedepselor, care s-a păstrat din evul mediu până în feudalism, cuprindea pedepse capitale, aflictive și inflamante, simplu inflamante și neinflamante. Pedepsele capitale erau: moartea, galera pe viață și exilarea pe viață. Ele atrăgeau moartea civilă și confiscarea tuturor bunurilor infractorului. Pedeapsa cu moartea se executa în mod diferit, însoțită de diverse suplicii, în funcție de rangul infractorului și natura faptei. Spre exemplu, în caz de asasinat, condamnatul era tras pe roată, dar pentru erezie sau vrăjitorie era ars pe rug. Dintre pedepsele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și inflamante, simplu inflamante și neinflamante. Pedepsele capitale erau: moartea, galera pe viață și exilarea pe viață. Ele atrăgeau moartea civilă și confiscarea tuturor bunurilor infractorului. Pedeapsa cu moartea se executa în mod diferit, însoțită de diverse suplicii, în funcție de rangul infractorului și natura faptei. Spre exemplu, în caz de asasinat, condamnatul era tras pe roată, dar pentru erezie sau vrăjitorie era ars pe rug. Dintre pedepsele aflictive și inflamante făceau parte: galera pe timp mărginit, mutilările în diferite feluri, punerea la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ține cont de schimbările sociale sau de condițiile sociale, ci se referă doar la infracțiuni. Chestiunile referitoare la cauzele sociale ale infracțiunilor sau eficiența pedepselor sunt considerate irelevante. Plecând de la considerația că pedeapsa este o plată meritată; iar, prin urmare, infractorii pedepsiți "își plătesc datoriile față de societate", se pare că se ajunge la o confuzie între "victimă" și "societatea", deoarece, în general, noi nu percepem făptuitorii ca fiind pasibili de a plăti o compensație sau de a face o restituire victimei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trebuie pedepsită și că pedeapsa impusă trebuie să fie proporțională cu prejudiciul pricinuit. Spre deosebire de utilitarism, retributivismul se axează pe stabilirea unei pedepse proporționale și nu pe beneficiile urmărite prin aplicarea pedepsei. Retributivismul încearcă să răspundă la întrebări precum "de ce merită infractorii să fie pedepsiți?" și "cum poate fi calculat și transpus într-o pedeapsă actuală ceea ce ei merită să primească?". (iii) Teoriile lui Kant și Hegel cu privire la pedeapsă susțin necesitatea tratării infractorilor ca persoane responsabile pentru faptele lor. Centrarea pe demnitatea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Retributivismul încearcă să răspundă la întrebări precum "de ce merită infractorii să fie pedepsiți?" și "cum poate fi calculat și transpus într-o pedeapsă actuală ceea ce ei merită să primească?". (iii) Teoriile lui Kant și Hegel cu privire la pedeapsă susțin necesitatea tratării infractorilor ca persoane responsabile pentru faptele lor. Centrarea pe demnitatea umană ca valoare în sine reprezintă un numitor comun al celor două teorii. Conform teoriei lui Hegel, pedeapsa este dreptul celui care o voiește, pentru că cel care încalcă legea își asumă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o pedeapsă eliberată de orice valoare instrumentală. Omul trebuie considerat întotdeauna scop, el nu poate fi folosit ca mijloc pentru atingerea altor scopuri. Retributivismul apără necesitatea unui răspuns represiv, susținând că reacția represivă este suferința pe care o merită un infractor. Aceasta asigură exprimarea colectivă a resentimentului social și dezaprobarea față de actele criminale. S-a argumentat că această expresie susține legea penală și ajută la unificarea societății împotriva crimelor și criminalilor. Într-un sens foarte real, acest răspuns retributivist este cel
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
contextul cultural. Reacția represivă și interpretările ei sunt relative în funcție de loc și timp. Ceea ce este considerat astăzi ca o reacție represivă poate fi perceput într-un mod diferit într-un alt loc și alt moment. Astăzi, completa izolare a unui infractor este privită ca o pedeapsă extremă (carcera), însă în 1800 izolarea era văzută ca un mijloc de reabilitare și o modalitate prin care infractorul regreta fapta sa și se împăca cu Dumnezeu. Trebuie accentuat că, în zilele noastre, rar auzim
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]