10,350 matches
-
vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la fel și-n jurul Încheieturilor de la mâini și de la picioare, toate acestea completate de un caftan colorat, mărimea XXL, deși ea nu era deloc grasă, doar Înaltă și osoasă. De când Împlinise 50 de ani, adică În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor acum. Spera ca Într-o zi să scrie ea Însăși o carte despre aceleași teme În care să includă Întâmplări din viața stră-străbunicii sale, numai de-ar putea culege mai multe informații din documentele publice. În ultimii ani Însă, inspirația lăsase locul frustrării. Ce mai Înseamnă libertatea și responsabilitatea când ești bombardat cu reduceri de buget, ariviști ipocriți și societăți de binefacere concurente? Nimeni nu mai avea viziune. Totul ținea de marketing. Oftă. Scopul călătoriei În China și Birmania era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
discurs revigorant pentru angajații ei despre autonomie, vechea noțiune de a te bizui pe propriile puteri de pe vremea bunicii ei. Sau poate ar trebui să scrie o carte despre asta. Această călătorie, se imagină ea scriind, a fost sursa de inspirație pentru această carte. „Și iată-mă, o femeie de șaizeci de ani, fără capacitatea pulmonară necesară pentru un urcuș echivalent cu o sută de etaje. Deși aș fi putut cere ajutor fizic, a trebuit să mă bizui pe mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Four materialul montat; acest post Înființase cu câțiva ani În urmă o emisiune, Sălile de așteptare ale morții, În care reporteri vestici dându-se drept muncitori voluntari dezvăluiseră cum fetițele orfane din China erau În mod sistematic ucise. Emisiunea fusese inspirația lui. Ceea ce făcuseră acei reporteri deghizați era extraordinar: se infiltraseră În sistem, Îi păcăliseră pe idioții ăia făcându-i să vorbească deschis despre tot felul de probleme. Iar camerele ascunse Înregistrau totul, Înregistrări incredibile prezentând scene groaznice, șocante. Fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reflectat asupra comportamentului tău?“, aș fi dat un răspuns pozitiv. Cred că mai adecvat ar fi să spun „intuiție“, decât „reflecție“. Lucrurile acestea depășesc bariera logicii sau a conștiinței, mai degrabă țin de suflet. Oare de unde s-a născut această inspirație naturală? Cu siguranță vine din interiorul „poveștilor“ (nici nu mai trebuie menționat că a celor „din partea noastră“) și se prelinge ca apa unui izvor lin. Aceste „povești“ au fost pentru autorul din mine o cură de vindecare. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
foarte clare sau sunt prezentate prin prisma viziunilor acestui cult), narațiunea colectivă a acestor povestiri personale conține un adevăr foarte puternic. Acesta e un lucru de care se lovesc mai mereu romancierii, de aceea cred că e o sursă de inspirație pentru scriitori. Totuși, interviurile victimelor din Underground și cele din acest volum nu au același format. De data asta am introdus în text și opiniile personale, iar, pe alocuri, am pus la îndoială sau am criticat cele spuse. În Undergound
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
târziu ca substanță epică a romanului O moarte care nu dovedește nimic. 1923 Este pasionat de cenaclul "Sburătorul". 1924 Este scutit de satisfacerea serviciului militar pe motive de sănătate. Vara vizitează mănăstirile din nordul Moldovei care vor constitui obiect de inspirație pentru nuvela " Două fete ale aceluiași peisagiu". Noiembrie Anton Holban debutează în revista "Mișcarea literară", condusă de Liviu Rebreanu, cu articole despre monumentele de artă românească veche, recenzii, dări de seamă și "figurine" critice. 1925 ianuarie Anton Holban susține examenul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion săi apară demn de Domnul faptul că se naște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a crea Lumea au devenit formule rituale. Oamenii le repetă cu felurite prilejuri: pentru fecundarea unui pântece sterp, pentru vindecarea bolilor, atât ale minții, cât și ale trupului, la pregătirile de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul desfășurării lor: biologic, psihologic, spiritual. Deoarece recitarea rituală a mitului cosmogonic implică reactualizarea acestui eveniment primordial, cel pentru care este recitat mitul este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este chemat totuși să devină dictatorul unei țări - fără să aibă în jurul lui o mulțime și un mit care să-l impună, fără să dispună de nici una din magiile stăpânitorului de mase, fără glas de tribun, fără gesturi sublime, fără inspirație profetică. Într-adevăr, ce sunt cuvântările lui Salazar - texte îndelung meditate, calm scrise, moderat rostite - pe lângă neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe un ton prietenesc. Bagaudul încuviință, îndreptându-și pentru prima oară privirea către Sebastianus. O privire umilă, totodată febrilă, ce nu părea deloc a fi aceea a unui criminal înrăit. — Da, spuse pe un ton liniștit și parcă plin de inspirație. Fiindcă, înainte de a fi un bagaud, sunt un bun creștin. Nu era explicația cea mai clară la care se puteau aștepta, însă Etius, ținându-i mâna pe umăr, încuviință la rândul său și urmă: — Trebuie să știi că omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în lipsă de mai multă inspirație, ei înșiși și-l aleseseră încă din prima zi, când el le spusese să-și facă rost de un stindard, un simbol, oricum, ceva pe care să-l urmeze în timpul instrucției și pe urmă chiar și în bătălie. Un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războiul și frumosul chip al unei femei temerare și misterioase. Totul pe fundalul tragic și învăpăiat al invaziei hune, împotriva căreia Imperiul Roman își duce ultima sa bătălie. Coperta 3 Guido Cervo are idei suficient de clare despre narațiunea de inspirație istorică. El spune mereu, în glumă, că scrie romanele pe care ar vrea să le citească. Iată de ce reperele sale literare sunt marii romancieri din trecut, care povestesc Istoria ca pe piesă corală, împletind într-un mod inteligent fantezia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alte însușiri, poezia lui va avea în grad absolut pe cea mai însemnată: spontaneitatea, sinceritatea. 22. O poezie populară e concepută de un om care simte șiniciodată de unul care vrea să fie poet. E concepută într-un moment de inspirație și niciodată în unul de voință. E realizată fără calcule impuse de anumite forme fixe. Rămâne numai dacă place. Înfruntă vremea numai dacă place îndelung generațiilor următoare. E analizată, criticată la infinit și necontenit corectată, purtând cu vremea tot mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este și ce nu este posibil. G. IBRĂILEANU, După 27 de ani. - În "Viața romînească", an. XXV (1933), vol. 92, nr. 1, p. 9. APRECIERI Deși restrânsă cantitativ, beletristica lui G. Ibrăileanu, care debutase la Școala nouă cu poezii de inspirație eminesciană, ocupă în ansamblul operei sale un loc distinct. Amintiri din copilărie și adolescență - publicate postum în Adevărul literar și artistic, la sfârșitul anului 1937 și începutul celui următor - interesează în primul rând ca document biografic. Redactate sub forma unei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bani. M. mă iubește, dar n-o să fie niciodată aproape de mine, familiară cu mine, degajată față de mine, până ce n-o să fiu disecat de un psihiatru. Dacă sau când am să mă duc la un psihanalist, sper că acesta o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini. Am pe mâini cicatrici provocate de atingerea altor oameni. Odată, în parc, când Franny era încă în căruț, mi-am pus mâna pe creștetul pufos al căpșorului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îndreptat spre coșul de rufe murdare, am ridicat capacul și, cu o mișcare aproape perversă a încheieturii mâinii, am aruncat jurnalul lui Seymour printre niște cearșafuri și fețe de pernă care se găseau la fundul coșului. Pe urmă, în lipsa unei inspirații mai bune, mai constructive, m-am întors și m-am așezat iar pe marginea căzii. M-am uitat un minut sau două la mesajul lăsat de Boo Boo pe oglinda dulăpiorului de medicamente, după care am ieșit din baie, închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
decât mândria anumitor cititori avizi, așa încât am încercat să-mi păstrez (și vorbesc serios) câteva din vechile mele atuuri literare. Unul dintre cele mai serioase este acela că-mi dau seama pe dată dacă un poet sau prozator își extrage inspirația din experiența de prima, de a doua sau de a zecea mână, ori ne impune ceea ce îi place lui să considere drept ficțiune pură. Totuși, când am citit pentru prima oară, în 1948, - sau, mai curând, când am ascultat - poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale, Înțepenise o zi și o noapte În colțul camerii unde se așezase Într’o tensiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe fiecare cuvânt, având Încă proaspăt În memorie parodia de la bancă și mai făcând constatarea demnă de apreciat, deci și la bursa neagră se aplică aceleași reguli În raport cu sumele oferite În tranzacție. Omul de afaceri zâmbi satisfăcut.Se felicită pentru inspirația de-a acosta acest individ luându-l politicos de braț, conducându-l anume la intrarea unui gang destul de obscur, șoptindu-i confidențial. „Pot afirma de la bun Început, mi-ai plăcut: pari om serios, nu mai Încape discuție. Apreciez felul hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale către Piața Pantelimon, pe vremuri o „Majestuoasă hala cu carne”, astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori țigănci jegoase, pline de tot felul de bube, de toate vârstele fără preferință, care trebuiau alimentate mai precis Îmbătate, pentru a corespunde celor ce aveau să urmeze. Cunoscându-i năravul, unii tehnicieni dispăreau rapid, Însă cel care avea proasta inspirație să mai lucreze, urma să facă mai multe drumuri la cârciuma de peste drum. Tony Pavone era socotit omul de Încredere al Șefului de Șantier iar drept urmare a acestui privelegiu, avea obligația să aducă mâncare, mai ales băutură, pentru toată recolta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept, ai avut o inspirație dicolo de orice imaginație! Sticla de vin comandată și plătită de dumneata a salvat viața mea și-a prietenei mele! Nu am suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința.Mulțumesc...!” Auzind vaietele mai bine zis, urletele ucigătoare a muribunzilor, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]