19,025 matches
-
Debussy, prin plasarea semnului cresc. în interiorul legato ului, se adresează în mod exclusiv liniei inferioare. Succedând cea de-a treia secțiune a lucrării (C - măsurile 100 - 125), cu revenirea primului material tematic (si minor) și o versiune comprimată a secțiunii introductive, coda (măsurile 126 - 157) afirmă punctul culminant al lucrării ( f - cresc. - ff éclatant, strălucitor), moment conceput în concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
legato va determina obținerea unor sonorități cu reale calități vocale. Sunetele aparținând configurației tematice vor beneficia de o tensionare distinctă a atacului, cu eliberarea completă a pedalei de surdină, asigurând astfel o rezonare superioară în raport cu „aura” sonoră creată de cvinta introductivă a registrului grav. Efectul de rezonanță se va menține pe întreg parcursul măsurii introductive, pentru ca ulterior, în măsura secundă să marcheze apariția ultimelor două sunete aparținând temei. Rezultatul sonor va constitui o sonoritate complexă și rezonantă, investită, în același timp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vor beneficia de o tensionare distinctă a atacului, cu eliberarea completă a pedalei de surdină, asigurând astfel o rezonare superioară în raport cu „aura” sonoră creată de cvinta introductivă a registrului grav. Efectul de rezonanță se va menține pe întreg parcursul măsurii introductive, pentru ca ulterior, în măsura secundă să marcheze apariția ultimelor două sunete aparținând temei. Rezultatul sonor va constitui o sonoritate complexă și rezonantă, investită, în același timp, cu atributul transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
uniformitatea configurației ritmice, difuzează impresia unei întinderi nemărginite de apă, a unei imense suprafețe reflectorizante, în care se „oglindește” tema în tonuri (doux et expressif - blând și expresiv), afirmată la nivelul median al discursului. Reîntoarcerea la diatonism () punctează revenirea secțiunii introductive, asociind îmbogățirea ornamentală a liniei arpegiate din prim-planul discursului cu o ipostază mult mai sugestivă a ideii de reflectare. Subtila evidențiere expresivă a acesteia, în plan interpretativ, atribuie imaginii sonore o senzație pregnantă de transparență și imponderabilitate. Episodul tranzitiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai lentă (au Mouvt plus lent), ordonarea într-o manieră minuțios elaborată a intențiilor agogice din secțiunile finale, indicând cu elocvență prezența unui scenariu conceput în scopul detensionării gradate a turbulenței sonore anterioare. Calmul revine prin „chemările” reiterate ale temei introductive, conservând atributele calitative ale acesteia, definite prin puritate și luminozitate. Ecoul temei secunde (finalul măsurii 79 - 81) corespunde cu sunetul îndepărtat al unui corn, operând tranziția spre secțiunea finală a codei. În mod particular, intenția compozițională a indicațiilor agogice en
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trei planuri distincte, corespondente celor trei dansatoare proiectate de către viziunea conceptuală: melodia cromatică expresivă ce se impune progresiv în primplanul imaginii sonore prin aportul evident al factorului ritmic (utilizarea tot mai frecventă a formulei ritmice punctate devenind spre finalul afirmației introductive o prezență constantă), precum și datorită avansării liniei melodice spre registrul acut; acordurile detașate, servind ca suport structural liniei principale, ce măsoară parcă Timpul instalând atmosfera unei „înțelepte” statornicii; traseul octavelor, a cărui plasare în registrul grav echilibrează planurile definite anterior
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sol3). În mod evident animată, configurația ritmică recurge la exprimarea contratimpată a acordurilor de 7 sunete, care acoperă spațiul de discurs prin marcările lor tonale. Secțiunea secundă va produce un efect de distilare sonoră, expunând o contra-melodie înrudită materialului tematic introductiv, ce gravitează cu prioritate spre rezonanțele luminoase ale registrului acut. Explorarea aceluiași ritm punctat, preluat ca element distinctiv al afirmației tematice, apelează însă la o inversare a sensului de evoluție a traseului melodic. La nivel interpretativ, este esențial de remarcat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cathédrale engloutie și La danse de Puck, preludiul Voiles va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. În contextul înlănțuirii succesive a preludiilor, risipirea completă a ultimelor sunete ale Dansatoarelor se dovedește necesară, astfel încât pauza introductivă să coincidă cu o respirație ținută, o cezură ce se interpune în cadrul legăturii intime statornicită între ecoul rezonanței acordului de și pedala sonoră a aceluiași centru tonal, ce intervine în cea de-a cincea măsură a Pânzelor. Proiecția acestei pauze
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anumite sunete din contextul scării uniforme (privată de „centre de greutate”) prin investirea acestora cu valori mai lungi de durată. Interesant de remarcat este strategia de stratificare a planurilor dinamice ce excelează în precizia și meticulozitatea indicațiilor menționate. Astfel, discursul introductiv al preludiului prezintă ipostaza suprapunerii a trei planuri sonore individualizate, în care evoluția ritmico-melodică distinctă a fiecăruia apare în mod suplimentar „personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
circumstanța unei suprapuneri complete a acestora (se apelează în general la două planuri active asociate pedalei statice sau chiar unei absențe momentane a acesteia), prevenind astfel aglomerarea improprie a viziunii sonore ce impune prin excelență ideea plutirii. Dacă în pasajul introductiv al motivului generator, pedala de rezonanță asocia reactivări parțiale ale efectului său (acționat inițial, în mod anticipativ, în raport cu apariția motivică și evitând apoi schimburile complete de pedală) conform regulii de marcare a valorilor mai lungi de durată, ulterior folosirea acesteia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anterior prin neconcordanța incidenței accentului metric cu cel expresiv al articulației. Interesant de observat este faptul că vârful tensional al exprimării () este plasat din nou pe timpul secund al măsurii datorită prelungirii valorii de durată a terței . Tema secundă a secțiunii introductive operează o animare în cadrul atmosferei generale, fapt determinat de evoluția predominantă în a planului superior, care se opune ritmului punctat din spațiul median. Episodul supune același motiv introductiv unor multiple metamorfoze ritmico-melodice, procedând la o esențială tranziție de centre tonale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
măsurii datorită prelungirii valorii de durată a terței . Tema secundă a secțiunii introductive operează o animare în cadrul atmosferei generale, fapt determinat de evoluția predominantă în a planului superior, care se opune ritmului punctat din spațiul median. Episodul supune același motiv introductiv unor multiple metamorfoze ritmico-melodice, procedând la o esențială tranziție de centre tonale (), suprapusă pedalei sonore ce deține, de această dată, un aspect staționar (nu mai îmbracă forma acelui ostinato de început). Valorile de durată ale acesteia din urmă vor reprezenta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
jusqu’à la fin (foarte liniștit și foarte atenuat până la final), concluzia va suprapune „motivul-decor” cu fragmente „îndepărtate”, vag aluzive ale materialul tematic principal (acordurile de septimă mică plasate în penultimul portativ prezintă afinități cu acordurile ascendente ale configurației tematice introductive). Ultimele trei măsuri ale preludiului poartă indicațiile de pedalizare originale ale compozitorului, solicitând activarea unui efect prelungit din măsura 62 până la final, unde va fi eliberat pentru a facilita rezonarea izolată a terței mari do - mi, dând curs astfel respirației
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
două tablouri sonore. Debussy recurge la un proces de distincție a celor două planuri independent-evolutive determinată de suprapunerea seriei pentatonice hemitonice a motivului tematic principal (, cu centru „gravitațional”) peste rezonanța de dominantă a tonului de bază afirmată de ostinato-ul introductiv, precum și de aportul decisiv al diferitelor configurații ritmice expuse simultan. În acest sens, investirea liniei principale cu un ritm zvâcnit, puternic individualizat (ritmul dublu punctat), va genera un fenomen natural de profilare a acesteia în raport cu avansarea omogenă, prin excelență statică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cel al materialului tematic originar: . Interpretarea cu un atac detașat a acordurilor paralele se va asocia unei pedalizări ample, dictate de valorile de durată ale sunetelor planului inferior, fapt care va produce un efect contrastant în raport cu ariditatea sonoră a discursului introductiv. Cea de-a doua apariție a motivului tematic dobândește o culoare tensională inedită prin alunecarea cromatică descendentă a sunetului inițial ( devine ), adăugând în expresivitate prin augmentarea implicită a primului interval melodic (cvarta perfectă devine mărită) și transformând, în același timp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a doua apariție a motivului tematic dobândește o culoare tensională inedită prin alunecarea cromatică descendentă a sunetului inițial ( devine ), adăugând în expresivitate prin augmentarea implicită a primului interval melodic (cvarta perfectă devine mărită) și transformând, în același timp, scara pentatonică introductivă într-o configurație anhemitonică. Secțiunea secundă a structurii macro-formale se delimitează prin opțiunea pentru elemente de limbaj inedite în raport cu evoluția sonoră anterioară: scriitura în tonuri; desfășurarea cu preponderență în registrul mediu grav, urmată apoi de o incursiune spre registrul acut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reactivat de la a doua jumătate a timpului II. La nivel conceptual, atmosfera violentă a părții secunde se traduce ca un moment de eliberare fizică și psihică ce se impune cu necesitate datorită tensiunii acumulate pe parcursul mișcării giratorii a ostinato-ului introductiv. Fragmentul abundă în structuri intervalice sau acordice tratate autonom datorită succedării lor în lanțuri mixturale, fapt ce aparține acelui nou concept de „armonie melodică” intens promovată de scriitura debussyistă (mixturile acordice din plan superior se suprapun celor intervalice ale cvintelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonal (), receptat ca o rezolvare firească, o detensionare oportună a tensiunii ritmice acumulate anterior. Aceeași idee a continuității înlănțuirii de imagini sonore își află un argument suplimentar în corespondența intimă ce se stabilește, astfel, între primii trei timpi ai măsurii introductive a Sunetelor și ecoul ritmic al trioletului din finalul acestor pagini. III.4. Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir (Sunetele și parfumurile plutesc în aerul serii) Parafrazând universul complex al liricii baudelairiene, Debussy propune aceeași
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
metrului și generată de conflictul creat între metrica notată și cea expresivă. Astfel, asistăm la o configurație metrică de 3 + 2 ce se percepe ca 2 + 3 datorită accentului expresiv proiectat pe sunetul și resimțit ca un climax al motivului introductiv, în pofida plasării sale pe unul dintre timpii slabi ai măsurii de 5/4. Deplasarea evoluției planurilor superioare pe timpul al II-lea al măsurii, generând impresia de ambiguitate prin evitarea, în mod deliberat, a coincidenței cu structura metrică, este în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lent), precum și oprirea pe coroana sunetului final al motivului, aspecte de limbaj care induc o profundă concentrare a simțurilor auditorului. Dezvoltarea va constitui o prelungă dezbatere a celor două materiale tematice, explorând cu insistență potențialul expresiv al primelor două măsuri introductive. Acestea vor fi adesea întrerupte de inserția inedită a unei ornamentații descendente, declamată la un nivel dinamic opus discursului general (mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor de clopote desfășoară linia melodică a unui motiv pentatonic-anhemitonic, proiectat într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat corespunzător printro amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al introducerii, întreg parcursul preludiului va transmite un climat de căldură estivală și intensă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alterate, se va înscrie într-o sferă de stabilitate armonică, în care obișnuitele modulații apar substituite, de această dată, de subtile jocuri de lumini care contrabalansează astfel încărcătura armonică rafinată, resimțită pe parcursul rezonanțelor baudelairiene. În ceea ce privește concepția celor două motive tematice introductive, Debussy stabilește un raport de interrelaționare de tipul întrebare răspuns. Modalitățile prin care se realizează contrastul acestora sunt multiple. Astfel, la nivel morfologic acestea apar opuse prin natura cruzică, respectiv anacruzică, cu care sunt investite. Un alt aspect determinant îl
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
își va afla ulterior ipostaza unei declarații spuse cu „voce tare” ( f - ff ) și cu o pasiune nestăpânită, receptată odată cu proiecția strategică a acestuia în prim-planul registrului acut. Diminuarea ritmică la care este supusă noua ipostază a motivului pentatonic introductiv (măsurile 42 - 43) transformă natura inițial decorativă a expresiei sale și deopotrivă purtătoare de semnificații decisive la nivelul viziunii conceptuale. Acesta își pierde astfel caracterul pregnant, dizolvându-se într-un element secundar, subordonat, în mod evident, planurilor complementare din contextul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unei posibile îndepărtări a îndrăgostitului. În plan interpretativ, apogiaturile necesită o redare expresivă, adecvată caracterului languros al melodiei ce își schimbă în permanență spațiul de evoluție, alternând replici de tipul întrebare răspuns la diferite voci ale discursului de ansamblu. Motivul introductiv al „clopotelor” revenit în finalul acestui episod (vezi exemplul 91), într-o versiune inițial asemănătoare ecourilor îndepărtate ale debutului, operează o nouă tranziție prin transformarea sa într-o formulă ostinato, care își atenuează ulterior pregnanța într-un plan secund al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]