4,886 matches
-
într-un chip cu totul neașteptat) neliniștitor palpabil (într-un chip aproape palpabil) remarcabil (într-un chip remarcabil și enigmatic) unic viu (într-un chip extrem de viu) în manieră/a + adjectiv cavalerească cotidiană dâmbovițeană (în acea manieră dâmbovițeană) descriptivă indirectă ironică (în maniera sa ironică) îndoielnică lapidară neserioasă (în cea mai neserioasă manieră) originală personală reflexivă romantică securistă (în vechea manieră securistă a legislației din 1991) într-o manieră + adjectiv agresivă (într-o manieră atât de agresivă) agresivă (într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
totul neașteptat) neliniștitor palpabil (într-un chip aproape palpabil) remarcabil (într-un chip remarcabil și enigmatic) unic viu (într-un chip extrem de viu) în manieră/a + adjectiv cavalerească cotidiană dâmbovițeană (în acea manieră dâmbovițeană) descriptivă indirectă ironică (în maniera sa ironică) îndoielnică lapidară neserioasă (în cea mai neserioasă manieră) originală personală reflexivă romantică securistă (în vechea manieră securistă a legislației din 1991) într-o manieră + adjectiv agresivă (într-o manieră atât de agresivă) agresivă (într-o manieră cât mai puțin agresivă
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
deja se hotărîse: avea să se sinucidă în duminica de Paște, pe 15 aprilie 1770, așa cum a explicat limpede într-unul dintre cele mai ciudate și mai funeste texte lăsate de el (totuși, tonul se poate să fi fost unul ironic sau batjocoritor sau jucăuș). "Testamentul" lui Chatterton merită să fie citat aici pe larg (în traducerea noastră): Toate acestea scrise între orele 11 și 2, sîmbăta, în cea mai mare suferință intelectuală, 14 aprilie, 1770; [...] Acesta este ultimul meu testament
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Este o relație ce amintește de relația dintre E. A. Poe și D. G. Rossetti: primul ne oferă o imagine adînc nocturnă-htonică în The Raven / Corbul (1848), iar cel de-al doilea o imagine inversată, adînc solară-uraniană (deși cu unele elemente ironice), în The blessed Damozel / Domnița cea slăvită (1850). Clare i-a răspuns astfel lui Chatterton în contrast, printr-o afirmare debordantă a viului, a vieții, ajungînd să vorbească de pămînt în termenii a ceva "mai mult decît raiul". Și anume
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cunoscut experiența pierderii colectivității sale politice a trăit angoasa existențială (fie ea și temporară) a solitudinii; ce mai rămâne, de fapt individului, în perioadele de criză, din drepturile omului, când nu mai aparține niciunei colectivități politice 15? Remarca pe jumătate ironică a lui Aron despre reproșul pe care îl prevede ne incită, și putem să o luăm ca sprijin pentru a prelungi aceste reflecții: Aron este un clasic liberal mai degrabă decât un liberal clasic. Aron un clasic? Nu este el
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
deveni performant într-un domeniu intelectual, complexatul intelectual va căuta să aibă forță sau frumusețe fizică, etc.). În forma supracompensată, complexul de inferioritate este "șters", "anulat" aparent. Persoana pare să aibă încredere nelimitată în sine, afișează succesul, este agresivă și ironică față de rivali. Acțiunile lui sunt de obicei dominate de logoree, mitomanie, laudăroșenie, simte nevoia de a vorbi tot timpul în termeni laudativi despre el și despre succesele sale. Se consideră atotcunoscător, vorbește mult, cu emfază, consideră că părerea lui nu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
lectură, oferind o paralelă a destinelor din ficțiunea încadrată. Uneori persoanele din jurnalul romancierului - adică din viață - par să copieze ad litteram replici ale dublurilor lor din literatură, adică ale personajelor Sandu, Pia et comp. În al treilea plan, bagatelizant și ironic, se urmăresc reacțiile unei familii de hamsteri, al cărei mediu existențial e un recipient aflat pe masa de lucru a prozatorului. Marea reușită a lui T. rămâne, totuși, romanul Playback. Cartea se vrea o replică potențială la romanul canonic având
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Sultana Craia, Spațiul ficțiunii, LCF, 1979, 39; Dana Dumitriu, Locatarul speriat, RL, 1979, 44; Vasile Andru, Nevoia de sperietori, VR, 1979, 12; Maria-Luiza Cristescu, Dansul cuvintelor, RL, 1980, 9; Ioan Holban, Motivul călătoriei, LCF, 1980, 40; Vasile Chifor, Un roman ironic, O, 1980, 41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
mai multe povestiri cam afectate, artificiale. Mai apropiate de înclinația scriitorului sunt schițele cu grațioase chipuri de fete sărace, aflate la prima dragoste, sau cele despre boemi tineri și visători. Abia în Scene și portrete T. se arată un observator ironic de caractere, atent la detalii pitorești și la vorbirea personajelor, selectate din lumea mahalalei ori a micii burghezii bucureștene. Sunt creionate, uneori superficial, cu neglijențe stilistice, alteori cu o pregnanță de autor exersat, figuri de oameni politici, funcționari, gazetari, actori
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
editor - sub auspiciile Societății Academice Junimea din Cernăuți strânge în volum foiletoanele lui Mihai Teliman, însoțite de o substanțială prefață - nu sunt întâmplătoare. Pe de altă parte, cronicile lui T. probează un simț precis al limbii și gustul pentru construcția ironică amplă, deprinsă parcă din publicistica eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70; Aurel Dumbrăveanu, Din trecutul Bucovinei literare, ALA, 1921
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin intercalarea unor istorioare de epocă, portretizarea unor personalități politice și literare, prieteni ai tatălui, profesori ai fiului etc. Verva intelectuală, stilul ironic alert, bonomia și umorul definesc textul. Rapsodii de vacanță. Călătorie în America de Sud (2002) este un volum atipic de memorii, călătoria fiind mai degrabă un pretext pentru o culegere de povestiri și eseuri. În vara anului 1966 soția scriitorului, Paola, invitată
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
și din Bucovina spre a fi de față. Și lacrămi au curs în ziua aceea.11 anul 1873 207 10. Schimbul de telegrame apăruse în: TRC., an. XI, nr. 1070, 10/22 iunie 1873, p. 1, precedat de următoarea precizare ironică: „Reproducem textual corispondința telegrafică dintre ambii mitropoliți, al Moldovei și al Munteniei, ținută cu ocaziunea înmormântării scumpelor rămășițe ale gloriosului domn român Alexandru Ioan cel Mare. Aceasta corispondință nu are nevoie de comentariu; ea vorbește de la sine“. Calinic Miclescu, ales
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urcat în tren, românul din fața mea și-a așternut „masa” și a început să mănînce hulpav tot ce avea în sacoșă: pîine, unt, pateu, salam, brînză topită, roșii, mere. Indecentă, lăcomia lui m-a făcut să-l privesc compătimitor și ironic, lucru care l a obligat să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul în stațiune, nu mă mai prind ei la regim!” E un legămînt pe care-l fac foarte mulți cu un soi de ranchiună în glas
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Grant (șeful nordiștilor, învingătorul de la Richmond Virginia), mai mulți puritani s-au prezentat la Casa Albă și i-au cerut președintelui să-l îndepărteze de la conducerea armatei. Lincoln a raționat pe loc și corect. Replica sa a fost o întrebare ironică: „N-ați putea să-mi spuneți și mie ce marcă de whisky bea Grant, ca să trimit cîteva barile și celorlalți generali?”, care, militari sobri, se înțelege, beau numai apă, dar nu aveau succesele celui reclamat. Cu aceasta, el a subliniat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spună „La revedere!” după vernisajul expoziției lui Ion Sălișteanu (de fapt, eu am părăsit primul sala), doamna B. mi-a spus cu cochetăria ei rară, de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am făcut că nu remarc nici nuanța ironică, nici pe cea afectivă (dacă o fi fost) a frazei sale. *Expoziția lui Ion Sălișteanu i-a încîntat pe mulți dintre cei prezenți la vernisaj, printre care și pe doamna B., care mi-a declarat la telefon: „Mă îmbolnăvesc, dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un abur, amețeala. Dintre noi toți, Nicu era cel mai distins fizic, înalt, atletic. „Tip bine”, se impunea atenției: remarcat de femei, invidiat de bărbați. îngrijit, chiar elegant (lucru rar pe acele vremuri), avea, mai ales pe stradă, o mină ironică, deopotrivă curioasă și disprețuitoare. Sentimentul superiorității masculine și intelectuale era însă, la el, nu o dată, dublat de comprehensiune: se silea și adesea reușea să fie plin de solicitudine și protector. Realizările profesionale nu i-au lipsit: doctor în filosofie, prozator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce părere are despre „sciziunea personalității” unora dintre cei pe care-i cunoaștem, de ruptura dintre felul lor de a vorbi în „cadru oficial” și „în particular”. Plicticoși, terni, năclăiți în banalități, în ședințe (inclusiv la învățămîntul de partid); isteți, ironici, expresivi, în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
refuzat. Nouă Însă ni s-au pricinuit mari greutăți, pentru că directorul Muzeului, a oferit cu larghețe aceleași scrisori unei prietene din Dolhasca; ea le-a publicat Înaintea noastră, la... „Cronica”. Când N. Irimescu de la revista ieșeană a scris o notă ironică despre „ineditele” din „Argeș”, am trimis - În virtutea dreptului la replică - o scrisoare, În care arătam când a fost predat materialul la „Argeș”: cu mult Înaintea necunoscutei din Dolhasca. Din păcate, n-am primit nici un răspuns de la N. Irimescu. Est modus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Chiar și un simplificator colaj de titluri ar putea sugera, probabil, universul său romanesc: Anchetatorul apatic-Deruta-Măștile-Războiul amintirilor-Hărțuiala-Oglinda salvată. Cine cunoaște aceste și alte volume nu uită atmosfera, tematica, nici calea de acces narativ, modul deopotrivă acut și echilibrat, de o ironică, incisivă și totuși echilibrată pondere analitică prin care autorul scruta realitatea pentru a crea propria sa lume și oglindă. Opera despre care, pe bună dreptate, se putea vorbi atunci a sporit substanțial Între timp, deși auspiciile n-au devenit, ulterior
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează, fără convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a soției sale Rosamunda și a lui Ravelstein și că naratorul Îl chiar... apără, uneori, fie și timid, pe Grielescu, apărându-se astfel și pe sine contra acuzațiilor de a-i fi fost amic. „Apărare” mai curând parțială, desigur, ambiguă, ironică, deviată de o confuză culpabilitate. „Grielescu era un urmaș al lui Nae Ionescu care a Întemeiat Garda de Fier”, anunță, emfatic, Ravelstein, de parcă ar fi familiar cu aceste nume, cu care cititorul american deloc nu este. Habar nu are, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coșmarul terorii și al amuțirii, Pereira ia portretul soției cu sine. Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Europa Liberă că șefii Frontului Popular Român au fost arestați” . Titi Iacob , al treilea organizator șef. N.n. Cei de la barul Unirea, sau cei din Piață grăbiți să prinda tramvaiul? Pag. 259 - “Chiar dacă retragerea la restaurantul Unirea a adus ulterior discuții ironice pe seama organizatorilor , chiar dacă tentativa de revoltă de la Iași nu a fost consemnată de nici un mijloc de informare , nu se poate nega existețea primelor forme organizate de acțiune contra regimului comunist ...” N.n. Iată cum legile fizicii sunt făcute zob . Un mobil
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]