5,195 matches
-
și chiar o rupse la fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi de caldarâm. Degeaba ne făceam de lucru cu ei eu și Andrei, izbindu-i cu capetele de caldarâm, că loviturile artistice ale lui Hansi Îi Înțepeniseră definitiv. Tocmai Începusem să-i căutăm prin buzunare când am auzit Împușcături, iar după locul de unde veneau am dedus că ăla cu șurubelnița În spinare trăgea. Zburau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și cioburi și bucăți de pământ, au fost din nou scuipate afară. În spatele meu cineva izbea de zor cu o rangă În tabla blindatelor care-și croiau drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zid un minut și pe urmă am mai stat cinci minute În fața ușii, pe trepte, până am simțit că nu mai pot. Peste nici o jumătate de ceas o să se lumineze de ziuă și-mi va fi mult mai greu. Am izbit cu umărul de ușă și eram Înăuntru În Întuneric. Mi s-a părut că aud o foială În spate, dar vedeam ca ziua În Întuneric și nu era nimeni. Am tras după mine ușa de la bucătărie și am deschis fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A trebuit să strig ca să-i trezuesc, Întâi pe Neli, care strigă la rându-i la văr-miu și-l izbi În șale ca să-i dea drumul. O strângea În somn Între picioarele Încleștate, ca și cum l-ar fi urmărit și-n vis frica să n-o piardă. După ce o eliberă, veni Împleticindu-se și cu ochii cârpiți să-mi deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de pasăre de pradă. După o iarnă atât de grea... și un început de martie rece.. soarele a prins să încălzească, cu razele sale, din ce în ce, tot mai tare, pe măsură ce se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
respirația. Așa am ajuns într-un loc în care aerul se făcea mai proaspăt, iar deasupra capetelor noastre apăruse un punct luminos: o spărtură din boltă lăsa să pătrundă puritatea albastră a luminii din miezul zilei. Ochii mi-au fost izbiți de fulgerarea aceea intensă. Cu un fir de glas, Aia mi-a șoptit că, în clipa aceea, întocmai atunci și în locul acela, noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fetele tinere, scite./ Iar ritul cel sacru, rămas din strămoși, cerea ca străinii/să cadă uciși, ei, de spada fecioarei. ș...ț A fost Ifigenia-n frunte, la templu, ani mulți, după rit,/fără de voie-mplinind aste jertfe cumplite.” Ceea ce m-a izbit - iar asupra acestui fapt am stăruit împreună cu Aia - e confirmarea sacrificiului ritual împlinit de o preoteasă „fecioară” pe acest pământ al Medeei:„Iar ritul cel sacru, rămas din strămoși, cerea ca străinii/să cadă uciși, ei, de spada fecioarei”. Străinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce avem, indiferent câte încercări ne-a dat viața. Am făcut voluntariat la Centrul Național Român de Refugiați aproape jumătate de an. În fiecare joi dimineața, între 8 și 12 eram acolo, erau acele ore din săptămână în care mă izbeam de realitate, orele în care am avut onoarea să cunosc niște femei minunate, puternice și frumoase. Ulterior în cadrul programului de masterat am decis să cercetez condiția femeilor din armată în România. Experiența de a vorbi cu femeile din zonele de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se de ziduri mereu, ca un poet, Și fără să-i mai pese de vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei Năpăstuiți i-alină, doboară pe mișei, Și sub cereasca
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii. Apoi răsuna pe neașteptate chemarea unei păsări, orăcăitul unei broaște, și o nouă speranță Începea să ne Însuflețească. Cu siguranță că se află apă prin apropiere. Calul Însetat simțea În coaste
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei caută o scobitură și se pregătesc pentru capturarea oposumului. Dând dovadă de multă dibăcie și rapiditate În mișcări, mână oposumul spre scorbură și-l prind cu iuțeala fulgerului, apoi una dintre femei Învârte victima deasupra capului și-l ucide, izbindu-l de trunchiul unui copac. Mai târziu oposumul va fi pus pe jar și fript, asigurând hrana pe acea zi a unei familii de aborigeni. Desertul Îl constituie mierea din tufiș. Și pescuitul Își are taine originale păstrate de indigeni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
semnele progresului. Ei folosesc mijloace mecanizate, adună vitele cu elicopterul, cu motociclete, pilotează singuri avioane, utilizează calculatoare. Privim la peisajele ce se derulează În graba ogarului. Șoseaua cotește printr-o zonă Împădurită de conifere și platouri muntoase vulcanice de unde te izbește din nou mirosul de pucioasă ca la Rotorua. Vizualizăm noi gheizere care aruncă apa termală la zeci de metri Înălțime (Lady Knoy Geyser, WaiO-Tapu, Orakei Korako). Vârfuri muntoase Înzăpezite coboară până lângă Lacul Taupo, de origine vulcanică, În craterul platoului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
atacului nocturn; un tigru siberian, În splendida-i hlamidă albă, tronează imperial, parcă convins de frumusețea-i exterioară și superioritatea puterii; câțiva zimbri tuciurii, cu coarne impunătoare, rumegă ierburile pe care tocmai le-a ingurgitat; doi căpriori gnu se războiesc izbindu-și cu putere coarnele pentru demarcarea supremației În fața unor june antilope ce pasc În apropiere; o girafă Își pendulează agale gâtul supraetajat prin aer În căutarea unor tinere vlăstare, iar printre picioarele o zebră vărgată nu prididește să mestece smocuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nemulțumiți de Întreruperea moțăielii pe țărmul Însorit și au revenit În apa mocirloasă, În schimb hipopotamii savurează prilejul, scufundându-și capul urâcios În baltă, și doar ochii bulbucați cât cepele și nările sforăitoare rămân afară ca un periscop; urangutanii Își izbesc cu furie pumnii În pieptul păros, scoțând sunete guturale... Întregul spectacol este fascinant, o lume dură, plină de victime și Învingători. Legea junglei, aplicată la ea acasă!!! Parcul Zoologic este compartimentat pe zone continentale, cu cele mai interesante și elocvente
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și soia. Mă plimb agale pe plajă, cu picioarele goale pentru a simți răceala nisipului sub tălpi. Jocul diafan al razelor de lună Împinge la visare. Aripile vântului Îmi mângâie ușor obrajii, ochii Îmi strălucesc hipnotic. Privesc Îndelung valurilor clăbucite izbesc malurile, luminile ambarcațiunilor În larg ca niște faruri călăuzitoare... Culeg la Întâmplare câteva cochilii ascunse În căldura nisipului și un pumn de corali cu ingenioase ramificații albe sau galbene. Plaja este Încă populată, mai ales 458 de tineri amorezi și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
99. 650 lume fluturau prin aer, Închipuiri ușoare de Întuneric și de lumină mută. Munții din adâncuri Își clătinau piscurile lor cu păduri cu tot, albastru neted al cerului se frânse În mii de bucăți, nourii răzleți și albi se izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă, luciul apelor se Încreți și cercuri largi cu crestele strălucitoare se mânau spre maluri, unele pe altele... E așa de dulce să chemi somnul În murmurul apelor, În răcoarea verde a pădurii, sub mângâierile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu există nici teamă de moarte, nici speranța Într-o viață de apoi, unde ești eliberat de toate greutățile vieții sau de nevoia salvării. Tu Însuți ești fărâmă a Dumnezeirii! Acum fii tu Însuți o stâncă Împotriva căreia valurile vieții izbesc În van!!! Un porumbel călător se opri Într-un pom să se odihnească o clipă, apoi Își luă zborul, În timp ce ploaia Începu să cadă... În urma lui, departe, spre soare-răsare, se afla Manila și Însoritul Orient! 669 DRUMUL CĂTRE CASĂ Beneficiem
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și negre urdii de fantome uriașe apar la orizont Întunecând cerul. Un tunet se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută, Îi zâmbește soarelui gata să apună. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Căprioara Pentru
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
ieșit din rând, mă îndrept către mica esplanadă din fața Catedralei, acolo unde va avea loc slujba religioasă dedicată Sfintei Parascheva. Până să ajung însă acolo, parcurg încă o dată imensul rând cu privirea, de data aceasta în sens invers. Ceea ce mă izbește în toată această diversitate incredibilă este absența preoților și a călugărilor din rând. Sau, mai bine spus, „non-prezența” lor este acută, te-ai fi așteptat să fie acolo nu doar ca administratori ai sacrului și ai evenimentului, în general, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lungă și obositoare călătorie pe șoselele improbabile ale României, alerg spre Mitropolie, unde sunt prezent în jurul orei 13.00. Cerul este închis, nu plouă pentru moment, dar se anunță averse spre sfârșitul zilei și la noapte. Ca de obicei, mă izbește, amețitor, mirosul amestecat de tămâie, busuioc, flori de toamnă, colaci secuiești copți pe jar, în fața trecătorilor. Vânzătorii ambu lanți au tendința de a-și păstra amplasamentul din anii trecuți, îi recunosc imediat pe mulți dintre ei, cum ar fi, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
condiții meteo, am descoperit târziu cât poate fi de util) și încep să urc încet către mănăstire, aproape în șir indian cu pelerinii care continuă să coboare din „mașini mici” și autocare. La fel ca și acum doi ani, mă izbește (și-mi place la nebunie !) senzația de exod uman de mari proporții, de nomadism modern. Pe dealurile și tăpșanele din jur sunt parcate zeci de autocare, sute de autoturisme, și masă la pensiunea pe care o deține în orașul Hațeg
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Brașov, condus de un preot de parohie, îmbrăcat... ca un preot respectabil : căciulă de blană, vestă îmblănită, barbă tunsă impecabil, are în componență mulți tineri. Unul dintre aceștia, student, fără nicio îndoială, ține în mâna dreaptă un steag tricolor. Ceea ce izbește însă este naturalețea gestului, felul în care se plimbă cu el prin mulțimea din jur. Mulți pelerini cer să facă fotografii cu steagul, purtat de tânărul student sau ținut chiar de ei înșiși, împrumutat preț de o clipă. Danièle Hervieu-Léger
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Eminescu, își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea "care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare...", cu sentimentele care "îți vor găsi gleznele,/ îți vor izbi gleznele/ cu umbre de fosfor te vor izbi în curând", atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim "Diferite sunt învelișurile / iarba pentru pământ/ apa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]