KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...177 178 179 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

poliția cantonului sau drept mecanicul Suter, în legătură cu o conductă fisurată - șotii de care Hans Saner se lăsa păcălit, recunoscând, în cele din urmă, că erau „tipice pentru Pipin“. Își dăduseră întâlnire pentru duminică să facă împreună o ascensiune în munții Jura. Iar acum a fost rândul lui Hans Saner să-l pună pe jar pe tata, pentru că nu apărea niciodată punctual la ora stabilită, și, cu toate că glumele și întârzierile se repetau, Hans Saner tot nu știa de conducta fisurată și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
clei - iar profiturile la macarale sunt enorme - „Ha“, cu una, două instalații de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
pulpele, vorbind despre o mai bună stabilitate pe teren a unui Mercedes, în comparație cu „americancele“. În spatele meu, doamna Saner vorbea cu mama despre Paris și București, orașele în care își petrecuseră tinerețea, trasau bulevarde în ziua de vară timpurie din munții Jura, și începură deodată să turuie pe franțuzește - fără să-și dea seama - despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu făcea nazuri. Nici măcar compania fetelor lui Saner nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
pentru micul dejun - și nimeni nu o găsi respingătoare pentru că nimeni nu putea contesta că era practică. Nu aveam să ne ducem în tabăra legiunii, spuse Armin, urma să căutăm un refugiu situat la o cotă mai înaltă în munții Jura, despre care citise în vacanța de vară: cultura aceea se numea Hallstatt, apăruse cam în anul 1000î.H., la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. Așezarea fusese cercetată cu doi ani în urmă. Luaserăm cu noi în valize târnăcoape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii jnepeni care se agățau cu ghearele rădăcinilor de stâncile calcaroase ale munților Jura aparțineau deja unei epoci îndepărtate situate mult în urmă; veri reci, bogate în ploi au transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul nu mai era nevoie de cositor pentru bronz, terenul bun de construcții devenise insuficient și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
veri reci, bogate în ploi au transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul nu mai era nevoie de cositor pentru bronz, terenul bun de construcții devenise insuficient și am atins creasta într-un loc unde spinarea masivului Jura fusese întreruptă de o adâncitură: groapă creată artificial, cu un mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
de culoarea cobaltului. Acel ceva nu întrecea în mărime gămălia unui ac, dar în întinderea asta de culori de pământ și de vegetație, ce creștea continuându-se în trunchiuri și coroane de copaci și trecea mai departe peste crenelurile munților Jura, acest punct albastru-cobalt era atât de străin încât nu putea fi decât un vestigiu arheologic. Am cules acel ceva din pământ și acum ședeam aplecat deasupra palmei și priveam o mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Horoscoptc "Horoscop" W. se abătu de la strada principală și o luă pe drumul de țară unde nu erau șantiere și macaralele nu se înălțaseră încă în văzduh, străbătu duminici păstrate în amintire, în care bătuserăm împreună cu familia Saner povârnișurile munților Jura, făcuserăm focul într-un luminiș, tata călise ceapă într-o tigaie vânătorească și prăjise carne, în timp ce sticla de vin se răcea în fântână. W. își străbătea propriile sentimente, trecând printr-un peisaj care îl acompania în realitate; conducea încet, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
cu mașina și nu aveam voie să jucăm nici un joc. De Paște mai existau ouăle vopsite în coji de ceapă, berea Bock, mielul de duminică și varza călită de luni, Rusaliile se mai serbau încă printr-o drumeție în munții Jura, printre cireșii înfloriți. Dar pe urmă venea miracolul economic: un ospăț sardanapalic de alimente și mărfuri. De Crăciun am ascultat cu un amestec de consternare și admirație o mesă-Gospel și mai târziu am pus la pick-upul nostru abia cumpărat Stille

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
la modelul plafonului, așteptând. Dar nimeni nu-i lua apărarea. Ochii tatei tremurau doar, până și mama tăcea. Părăsit de toți, fratele meu stătea singur acolo, nemișcat - și eu mă uitam la tabloul cu lanul de grâu în fața întunecaților munți Jura, pe care îl pictase un pictor și bunicul îl primise cadou la un jubileu legat de serviciu și mă gândeam că ar trebui să mă topesc în acele încăperi, unde nimeni din familia mea n-ar fi putut să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
de fabricanți care făceau parte din echipa lui de curling. Hackler achiziționase în oraș un teren mare de construcții, care se afla pe un loc ușor înălțat. De acolo puteai privi peste acoperișurile și grădinile orașului vechi la șirurile munților Jura și, dacă te uitai într-o parte, vedeai jos patinoarul acoperit în care, de la începutul toamnei și până primăvara, se auzeau pucurile ciocnindu-se. Acolo ar fi vrut să-și aibă și el echipa, doar era mai îndreptățit să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
practic de ce să se apuce, întindea tot mai des mâna după pahar și era ca unul din țăranii ăia care-și risipiseră avuția. De când tata călătorea din nou, vânzând utilaje de construcții pentru Jaquard SA în zona franceză a munților Jura și era mai tot timpul pe drum, nici fratele meu, nici eu nu mai dădeam cu zilele pe acasă, am dispărut din percepția mamei, care acceptă acest lucru - ce-i drept, mai întâi cu unele ezitări, dar pe urmă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

am hotărât că nu o să avem copii. Nu ți-ai dorit copii niciodată. Nici măcar o dată. — Asta a fost când eram mai tânără. M-am răzgândit. Multe femei o fac. Până și tu ai auzit de ceasul biologic. Dar te-ai jurat că tu nu ai așa ceva, că te-ai născut fără baterie pentru ceasul biologic. Devenea agitat, stare în care tot intra în ultimul timp. —Mark, nu sunt nebună. Când aveam optsprezece ani, am spus că n-o să ne cumpărăm niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
alte acte de răzbunare atât de populare în filmele de la televizor. El s-a mutat pur și simplu în camera de oaspeți cu tot cu tricoul cu Ryder Cup 1982, cărțile lui Terry Pratchett și ursulețul lui de pluș ciung, pe care jură că-l păstrează doar ca investiție, asta după ce a văzut la emisiunea Vânătoare de chilipiruri cum un ursuleț de pluș nemțesc vechi a fost vândut cu 15.000 de lire. În loc de ranchiună și acuzații mercantile determinate de încălcări de proprietate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
the Ugly. Am găsit niște cutii cu lumânări, le-am răspândit prin cameră și le-am aprins încercând să maschez golurile. Când s-a auzit soneria, nu am știut care dintre noi ar trebui să răspundă. Pentru doi oameni care juraseră că nimic nu se va schimba, totul era diferit. Capitolul doitc "Capitolul doi" —Lisa! Ce cauți aici? Am crezut că ai murit! Nu mi-ai răspuns la telefoane. Doamne Dumnezeule, ce s-a întâmplat aici? Arată de parcă ați fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită pe scena de la St James. „Cu capul sus, Dreyfus și-a susținut nevinovăția: «Vive la France! Je jure que je suis innocent!»“ Era Înclinat să Îi dea crezare. Oricum, Îi admira curajul și demnitatea, manifestate În condițiile cele mai dure și pe lângă care reacția sa față de refuzul publicului părea o simplă bosumflare. Iar În coloanele dedicate corespondenților era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie mai bun, să Își poarte În pace sufletul. Dar nu era ușor, nu era ușor. Următoarele două zile și le ocupă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

von Hutten a fost idolul meu, papa și toți popii îmi erau dușmani. Iar atunci când, mai târziu, au început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

ăl din față. Deși știam totu ca pe apă, În droașcă i-am tot dat cu buchiseala din almanah. Niște nătărăi făcuți grămadă scuipa parole dă cum se bătuse Millonarios versus Chacarita Juniors, și mă scotea din săriți care, mă jur pe mama, nici măcar nu știau vro iotă dă football. Am sărit din teleguță la Belgrano R. Quinta ie la vreo treișpe străzi dă gară. Am croșetat ideea să mă răcoresc mergând cu perpedesu, da iera să dau În primire dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să prindă puteri, s-a dus În vizită la baroneasă; Înciudată că nu izbutise să-l tapeze de bani, ea l-a făcut albie de porci și i-a jurat că, dacă maltratase vreodată amorul cu el, fusese doar din pricină că tatăl lui o plătea. Ricardo și-a văzut soarta schimbată, dar tot n-a priceput. În zăpăceala acela fără margini, a avut o presimțire: s-a dus să Îi ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
am rămas ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
s-a suit călare pă pântec, altu i-a călcat fața În bărci și altu i-a dat să beie vopseluri. Aș fi ajutat și io dă bunăvoie, care să-i dau c-o leucă În moalile capului, da mă jur că o bulisem să nu mă dentifice târlanu, cu toate că dădea roată locu cu iel În toiu asaltului. Da tre să recunoaștem că gagiii sunt grozav dă delicați și cine promite că, dacă io mă bag, am și baftă? Taman atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
urmări ale superstiției și ignoranței și că În zadar aș da să scoț o singură silabă, pencă ipso facto o să-mi sfredelească pă sub perucă trăirea personală care Îl potmolise pă linea moartă dă materialism grosolan. Don Lumbeira, milordule, mă jur pă zău meu că, decât ca să despotmolesc huiduma dân proiect, am vrut să-l fac să pună scurt bila pă cinci p-o masă dă bilear, da omu s-a dat despot și mi-a băgat cu coraj pă gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
plin stup cu manuale Gallach, i-am zis lu boșorogu să să pună pă dușamea și să-mi crăinicească ca fonografu cu claxon a lu meșteru său, răposatu Wenceslao Zalduendo. Mai bine-mi țineam fleoanca. A deschis muianu și, mă jur pă clopotu dă pă sanvice, s-a făcut că-și ia o vocișoară dă ocarină dân ăle mai ascuțite, care n-o mai auz d-acu, că, uite, stăm la lăptăria dân Boedo. A zis, fără barim cel puțin să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
se aventureze, În barca lui cu vâsle de lemn, prin singurătățile pitorescului lac Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare, mastica un scurt monolog sau Își permitea un căscat. Hohotea sau sughița În funicular; cât despre tramvaie, mai mulți martori jură că l-au văzut fudulindu-se cu biletul strecurat Între Împletitura de pai și panglica unei pălării canotier, nu fără să-l fi Întrebat pe un pasager ca și el cât era ceasul. Începând din 1923, pătruns de importanța Artei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]