4,795 matches
-
auzit că domnitorul Radu Șerban (1602-1610) vrea să unească din nou cele trei țări române, ei au hotărât să se întoarcă în patrie ducând cu ei steagul Unirii și lada despre care credeau că conținea o comoară. Cu banii din ladă ei doreau să ridice o nouă armată. Oștenii au depus jurământ să ducă în țară steagul și lada, cei care ar fi încălcat jurământul urmând a fi pedepsiți cu moartea. Un alt fost oștean de-al lui Mihai Viteazul, Dumitru
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
să se întoarcă în patrie ducând cu ei steagul Unirii și lada despre care credeau că conținea o comoară. Cu banii din ladă ei doreau să ridice o nouă armată. Oștenii au depus jurământ să ducă în țară steagul și lada, cei care ar fi încălcat jurământul urmând a fi pedepsiți cu moartea. Un alt fost oștean de-al lui Mihai Viteazul, Dumitru (Amza Pellea), se află și el prin Europa prefăcându-se olog, orb de un ochi și gângav și
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
lupte, oștenii o găsesc pe Ioana (Gina Patrichi), o femeie nebună cu un copil mort în brațe, și o iau cu ei. După ce unul dintre oșteni a fost spânzurat pe acoperișul unui castel, Costea îi spune căpitanului Andrei că în ladă găsise doar scrisori și niciun ban. El a umplut-o cu bolovani și le-a spus celorlalți că lada conținea o comoară pentru a le alimenta dorul de țară și a le da nădejde că odată întorși în patrie vor
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
iau cu ei. După ce unul dintre oșteni a fost spânzurat pe acoperișul unui castel, Costea îi spune căpitanului Andrei că în ladă găsise doar scrisori și niciun ban. El a umplut-o cu bolovani și le-a spus celorlalți că lada conținea o comoară pentru a le alimenta dorul de țară și a le da nădejde că odată întorși în patrie vor mai putea fi folositori. Oștenii ajung la castelul contelui Șaroși, care luptase împotriva oștilor române în Bătălia de la Mirăslău
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Maria Cristina făcând dreptate. Oștenii intră pe teritoriul ocupat de turci, fiind capturați de oștile lui Iusuf Pașa (Colea Răutu). Acesta din urmă le cere să lupte ca mercenari în armata sa, dar românii refuză. În acea noapte, turcii fură lada, iar Iusuf Pașa, contrariat că oștenii duceau o ladă plină cu bolovani, dispune îngroparea lor în nisip până la gât pentru a divulga locul unde se afla comoara. Turcii pun caii să joace peste capetele lor, dar românii încep să cânte
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
de turci, fiind capturați de oștile lui Iusuf Pașa (Colea Răutu). Acesta din urmă le cere să lupte ca mercenari în armata sa, dar românii refuză. În acea noapte, turcii fură lada, iar Iusuf Pașa, contrariat că oștenii duceau o ladă plină cu bolovani, dispune îngroparea lor în nisip până la gât pentru a divulga locul unde se afla comoara. Turcii pun caii să joace peste capetele lor, dar românii încep să cânte. Profitând de întuneric, Vasile ucide gărzile și îi eliberează
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
capetele lor, dar românii încep să cânte. Profitând de întuneric, Vasile ucide gărzile și îi eliberează, iar oștenii îl iau ca ostatic pe Iusuf Pașa și pleacă spre țară. Intrați pe teritoriul țării, Costea fuge cu căruța unde se afla lada, însoțit de Ioana, și este găsit apoi spânzurat. Oștenii ajung la ruinele unei cetăți, păzite de un roșior pe nume Mohor (Alexandru Dobrescu). Ei așază pe cel mai înalt bastion steagul Unirii, iar Dumitru este trimis la București pentru a
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
sate și să-i cheme pe săteni pentru a apăra cetatea și steagul lui Mihai Viteazul. În dimineața următoare, ostașii români conduși de Butnaru și turcii lui Iusuf Pașa iau cu asalt cetatea. Căpitanul Andrei le spune oștenilor că în ladă nu sunt decât bolovani și îi dezleagă de jurământ, dar aceștia sunt de acord să rămână și să lupte. Oștenii se luptă cu vitejie, dar mor pe rând, iar morții sunt puși pe metereze cu puștile în mână pentru a
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
pe dușmani. A doua zi, atacul este reluat cu îndârjire, dar vestea că se apropie câteva mii de țărani din satele din jur îi face pe atacatori să ceară încheierea unui armistițiu. Postelnicul Butnaru le făgăduiește viața și libertatea în schimbul lăzii și a cedării cetății. Porțile cerății se deschid, iar singura persoană care iese este Ioana, femeia care purta în pântec copilul ei și al lui Costea. În curtea cetății se află căpitanul Andrei, care îi așteaptă zâmbind pe Butnaru și
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Porțile cerății se deschid, iar singura persoană care iese este Ioana, femeia care purta în pântec copilul ei și al lui Costea. În curtea cetății se află căpitanul Andrei, care îi așteaptă zâmbind pe Butnaru și pe Iusuf Pașa lângă lada în care pusese anterior pulberea din butoaie. Când cei doi se apropie, lada explodează. Unii autori au făcut o legătură între cei 13 „nemuritori” din film și cei 13 membri ai grupului condus de Alexandru (Ică) Tănase, care fuseseră parașutați
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
purta în pântec copilul ei și al lui Costea. În curtea cetății se află căpitanul Andrei, care îi așteaptă zâmbind pe Butnaru și pe Iusuf Pașa lângă lada în care pusese anterior pulberea din butoaie. Când cei doi se apropie, lada explodează. Unii autori au făcut o legătură între cei 13 „nemuritori” din film și cei 13 membri ai grupului condus de Alexandru (Ică) Tănase, care fuseseră parașutați în România în 1953. Conducătorul grupului a fost comandant legionar și șef al
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
replică a intrat în conștiința publicului spectator sub forma: "„Nu trageți, dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică.”". O altă replică celebră este rostită de Miclovan, atunci când Roman îl vede și îl întreabă dacă este rănit grav. Sprijinit de un morman de lăzi, Miclovan îi răspunde: "„Un fleac, m-au ciuruit!”", adăugând "„Nu știam că doare așa.”" Potrivit regizorului, popularitatea acestor replici constă în faptul că au fost „spuse la mișto”, iar „românul iubește șmecheria, pe care o percepe ca pe un fel
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
că el și fratele său au fost sufocați cu o pernă în timp ce dormeau de către unchiul lor,sau că au fost puși într-un cufăr și lăsați fără aer.In anul 1674,la aproape 200 de ani de la presupusa crimă,o lada de lemn conținând scheletele a doi copii a fost găsită în timpul reconstrucției TurnuluiLondrei.Oasele,recunoscute că rămășițele prinților uciși,au fost depuse la Westminster Abbey.In 1933 ele au fost trimise spre a fi examinate de experti.Verdictul:scheletele aparțineau
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare. După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei". Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna politică". Prin Legea din 15 ianuarie 1949, vechile structuri administrative ale primăriilor au fost
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
grănicerilor și familiilor lor li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar al companiei sau chiar al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un felcer(subchirurg) și de către o moașă, ""diplomată""(atestată), ambii fiind plătiți din ""lada companiei"". Moașele se recrutau din rândurile ""grănicereselor"", pregătirea lor profesională făcându-se la Cluj. Prin poruncă împărătească acestea erau obligate să asiste toate nașterile de pe raza companiei, primele moașe cunoscute fiind Ana Șoneriu (1824), Ioana Mărgineanu și Ana Filip Trif
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
dormitor și bucătărie. Din acest motiv mobilierul trebuia sa îndeplinească toate aceste cerințe la un loc si să fie așezat astfel încât sa asigure folosirea spațiului cu maxim de folos. Sub fereastra de la strada se așeză o laviță, mai adesea o lada lunga cu spate, in care se păstrau hainele, apoi in fata ei se punea masa iar pe lângă pereți, de o parte și de alta a ferestrei se așezau câte un pat. În paturi se puneau saltele, numite în secolele XIX
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
a dat și luat concursul de actor al Teatrului German de Stat din Timișoara: “după concurs, am omenit tot juriul cu vin de Recaș”, râde Buju Ternovits. Regizorul Francisc Munteanu a pus ochii pe actorul timișorean, ca protagonist pentru filmul “Lada cu zestre”. După o escală pe scena gălățeană, din anul 1971 este atestat actor la Teatrul Național din Timișoara, în conformitate cu Decretul 2001/1971, unde a jucat până în 1987, când a decis să rămână în Germania Federală. Acolo a trăit experiența
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
obiecte de teracotă și ceramică” (sobe smălțuite, vase, olărie), apoi și de faianță. El a fost urmat de alți întreprinzători care au deschis vărării sau fabrici de cărămidă, în Ploiești s-a dezvoltat și o industrie a ambalajelor (fabrici de „lăzi de Brașov”, pungi, cartoane, frânghii și sfori), iar în prelucrarea lemnului, cea mai importantă unitate era fabrica lui Bărbulescu, înființată în 1910, pe Calea Oilor. Industria alimentară era și ea bine reprezentată la Ploiești prin morile mecanice care produceau toate
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
o intrare separată pe sub gang care duce într-o pivniță. Camera din partea stângă, denumită și „casa cea mare”, este un spațiu destinat păstrării obiectelor de valoare, destinat sărbătorilor din ciclul vieții sau ale anului. Aceasta este locul unde se păstrează lada de zestre, cu țesăturile cele mai frumoase destinate fetelor de măritat. Pe latura de sud se află laița, iar pe latura de nord este patul cu țesăturile de zestre. Pe peretele de vest se află masa și scaunele. Țesăturile sunt
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
executată din lemn de esență tare, fiind acționată cu o cheie masivă, tot din lemn. Tinda este încăperea care are acces în exterior, ea fiind spațiul unde se depozitează și păstrează produse alimentare sau obiecte de uz gospodăresc: cofițe, donițe, ladă de făină, budăci, butoiașe, piuă, untăriță, rășchitor. În partea din spate funcționa o groapă pentru păstrarea cartofilor, sfeclei sau a fructelor în timpul iernii. Din tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
este trimisă în domiciliu forțat la Târgu Neamț. După toate aceste necazuri, Teodor și Francisca Ida Țâțos revin la Fălticeni, unde, ca să aibă din ce trăi, sunt nevoiți să se angajeze muncitori necalificați la Combinatul forestier din localitate, la Secția lăzi, bătând cuie în lădițele de lemn pentru export. Câștigul era mizerabil. Plăteau chirie în propria casă. Li s-au dat doar bucătăria și, mult mai tarziu, o cameră. Amintindu-și de aptitudinile artistice de odinioară, avocatul s-a apucat de
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
să nu mențină decât un singur impozit, acela asupra ceaiului. Americanii au refuzat să cumpere ceaiul dacă trebuia impozat; pentru că Compania Indiilor Orientale avea stocuri mari, o navă încărcată cu ceai a pornit spre Boston. Americanii au aruncat în mare lăzile de ceai. La un an și jumătate de la afacerea Boston au început ostilitățile. Toți experții erau de părere că în scurt timp coloniștii vor fi înfrânți. Nu aveau nici un oraș fortificat, nici un regiment disciplinat, nici un vas de război. Nici din
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
de flori, câteva statui stau așezate pe socluri discrete. Undeva în partea dreaptă sunt aranjate piese de mobilier țărănesc vechi. Toate exponatele provin numai din comunele județului Maramureș. Șopronul adăpostește o masă de lemn veche de 200 de ani, trei lăzi de zestre sculptate, scaune țărănești, ustensile de uz casnic, linguri, ploscă, pecetare, căuce, ceramică veche de Săcel, un război de țesut, fuse pentru tors, fund pentru mămăligă, bărbanță și multe alte obiecte. Anual, comuna serbează ziua scriitorului Taras Sevcenko și
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
cu curentele literare, științifice și filozofice cele mai noi, prea puțin cunoscute în Portugalia - contact facilitat de faptul că, în 1864, Coimbra a fost legată de Paris printr-o cale ferată. Eça de Queirós descrie entuziasmul cu care erau primite lăzile, aduse cu trenul, în care se găseau cărți de Michelet, Victor Hugo, Renan, Proudhon, Comte, Hegel, Flaubert și alții. În această perioadă, s-a afirmat și poetul Antero Tarquínio de Quental. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și un pochal pentru apă. Se află încă un sfecinic de plev, 2 purificatóre cu geolgiu, o copie de fer, și două lingurițe. Mai departe în altariu se află un stergariu de mână, 2 tăiere pentru anaforă de plev, una ladă pentru ținerea luminelor și eventual a tămâiei. În biserica bărbaților este iconostas întreg făcut în 1870 deodată cu biserica, 2 strane pentru cântăreți în cari se află următoarele cărți: Un mineiu legat și cu litere cirile din 1838, un orologiu
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]