4,823 matches
-
vorbită în Dacia, însă se știu prea puține despre această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești (în toate dialectele) sau cu corespondente în [[limba albaneză]], despre care se crede că ar putea fi moștenite din [[substrat (lingvistică)|substratul]] limbii dace, multe dintre ele legate de viața pastorală (de exemplu: "brânză", "zer", "mal", "balaur"; v. [[Listă de cuvinte dacice]]). Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați, care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
sînt marcate cu asterisc. Chiar și la vorbitorii nativi de limba română, cu precădere la cei din mediile sociale defavorizate sau la vorbitorii anumitor graiuri, se întîlnesc cîteva greșeli frecvente în acordul gramatical: Periodic, începînd cu octombrie 2007, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” al Academiei Române și Consiliul Național al Audiovizualului desfășoară acțiuni de monitorizare a calității limbii române folosite de posturile de radio și televiziune din România. Sînt selectate acele posturi care, prin larga audiență, acoperirea teritoriului țării și
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
simultan limbi romanice "extrem nordice", dar și extreme longitudinal în Europa, valona fiind extrem vestică și simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă "punte" de legătură, în cazul unui studiu profund și exhaustiv de lingvistică comparată între valonă și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
culturală. Disciplină implică topografie, excavare și în cele din urmă , analiza datelor colectate pentru a afla mai multe despre trecutul. În domeniul de aplicare larg, arheologia se bazează pe cercetare trans-disciplinara. Se bazează pe antropologie, istoria artei , etnologie, geografie, geologie, lingvistică, semiologie, fizică, științe informaționale, chimie , paleoecologie , paleontologie , paleozoologie și Paleobotanica . Arheologia s-a dezvoltat din antichitate până în Europa secolului al XIX-lea , si a devenit o disciplină practicată în întreaga lume . De la dezvoltarea să timpurie, diverse sub- discipline specifice arheologiei
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
A fost numit asistent la Universitatea din București în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a abținut.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
Cluj-Napoca) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat gimnaziul din Brad, iar studiile liceale la Blaj, Brașov și Orăștie. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1925). Și-a susținut doctoratul în lingvistică la Universitatea din Cluj, în 1927, cu teza de lexicologie și dialectologie intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare publicată, în 1928, în revista „Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura română veche. Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română a Universității clujene. Director al Muzeului Limbii Române (1945), director adjunct al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1955), decan al Facultății de Filologie din Cluj. Concomitent, este angrenat în munca de cercetare din cadrul Muzeului Limbii Române, întemeiat și condus de Sextil Pușcariu, unde colaborează la elaborarea "Dicționarului limbii române". Participă la lucrările "Atlasului lingvistic român
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
Din 2003 până în ianuarie 2013 a lucrat și la Universitatea din Sevilla. A ținut conferințe la peste 100 de universități și a avut numeroase invitații la conferințe internaționale. Principalele sale domenii de cercetare sunt teoria limbajelor formale și aplicațiile sale, lingvistică computațională, calcul bazat pe ADN și calcul celular/membranar. Calculul membranar (engl. Membrane Computing) a fost inițiat de el, în 1998, aceste modele purtând numele de "sisteme P" (engl. P Systems, cu P de la Păun). Autor extrem de prolific și complex
Gheorghe Păun () [Corola-website/Science/307109_a_308438]
-
(n. 8 septembrie 1932, Vașcău, județul interbelic Bihor) este un lingvist român, membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1993), iar din 2005 vicepreședinte al acestei instituții. În prezent este, de asemenea, directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București. Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
este, de asemenea, directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București. Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza "Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București" (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Iordan - Alexandru Rosetti” din București. Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza "Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București" (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
1990, chestiunea „limbii moldovenești” a putut fi discutată la noi de pe poziții științifice, fără compromisuri și fără menajamente. În articolul „Limba moldovenească” din "Enciclopedia limbii române", realizată de un colectiv sub coordonarea lui Marius Sala și sub auspiciile Institutului de Lingvistică „Iorgu Iodan” (Editura Univers enciclopedic, București, 2001, p. 348-351) „limba moldovenească” este descrisă astfel: „Argumentarea” existenței acestei limbi apelează la factorul extralingvistic, la evoluția separată a populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului cauzată de expansiunea Imperiului Țarist în această
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
1947 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Odată cu instaurarea comunismului, Ion Mușlea va fi înlăturat de la Biblioteca Universității și din Academie. Cu timpul, i se va permite să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei și a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată și Arhiva. Viața și activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării științifice. Mușlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
România, al cărei membru este din 1957. A îndeplinit, pe rând, funcțiile de secretar (1958-1969), membru al Comitetului Asociației, vicepreședinte (1970-1976) și președinte (1990-1998). De asemenea, a fost vicepreședinte al Societății de Științe Filologice (1972) și al Societății Române de Lingvistică (1973) și, o bună perioadă de timp, a îndeplinit funcția de secretar al Secției de filologie din cadrul Comisiei Superioare de Diplome a Ministerului Educației. Din anul 1960, M. face parte din Comitetul de redacție al culegerii de studii „Romanoslavica”, iar
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
1960, M. face parte din Comitetul de redacție al culegerii de studii „Romanoslavica”, iar între 1990-1998 a fost redactor responsabil. M. a fost membru în Comitetul de redacție și al altor prestigioase reviste de specialitate, precum „Studii și cercetări de lingvistică”, „Revue roumaine de linguistique”, „Analele Universității din București”. Pe plan internațional, M. și-a câștigat o reputație solidă, recunoscută de personalități ale slavisticii din întreaga lume. Pentru meritele sale a fost recompensat cu premii și distincții, printre care se numără
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
astăzi, la mai bine de 50 de ani de la elaborare, o carte de referință în domeniu. Problematica elementelor lexicale de origine slavă în limba română este reluată într-un context mai larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce diferențiază împrumuturile populare de cele cărturărești. Într-o secțiune a cărții consacrată filologiei slavo-române, M. abordează diferitele etape din evoluția disciplinei, de la
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
istorie a slavisticii românești, în care, printr-o analiză științifică subtilă și erudită, sunt prezentate și valorificate contribuțiile în domeniu ale savanților români și străini. În acest sens, pe lângă numeroasele studii, articole, comunicări, menționăm două cărți de referință: "Studii de lingvistică și filologie" (1981) și, mai recenta (2005), "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)". Cercetarea originii cuvintelor românești rămâne în centrul preocupărilor lui M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
lexico-semantic, București", 1960; "Literatura română veche (1402-1647)", vol. I-II, Antologie, introducere, ediție îngrijită și note de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, București, 1969; "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi", București, 1972; "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
București, 1972; "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII-lea", București, 1999; "Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen. Румынский язык и култура в Юго-Восточной Европе
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
română. Scriitori, reviste, curente" (coord. Dim Păcurariu), București, 1979; Mihai Mitu, " Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 60-a aniversare", Rsl, XXVIII, 1990, "303-306" (și lista lucrărilor pe anii 1954-1990); Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Gheorghe Mihăilă la 65 de ani", în „Revista de lingvistică și știință literară”, nr. 6, Chișinău, 1995; Onufrie Vințeler, "К 65-летию профессора Георге Михаила", Rsl, XXXIII, 1995, "193-199"; "Nemuritorii. Academicieni români" (coord. Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu), București, 1995, ("Mihăilă, Gheorghe", articol); "Kirilo-Metodievska Enciklopedija", II, Sofia, 1995, "701-702" (art. "Mihăilă Gheorghe
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
(n. 1 martie 1925, Bacău - d. 17 martie 2016, București) a fost un matematician român de etnie evreiască , membru titular (2001) al Academiei Române. Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației. s-a născut la data de 1 martie 1925 în orașul Bacău. Părinții săi, Sima (născută Herșcovici) și
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
1960 se va dedica din ce în ce mai mult lingvisticii matematice și științelor conexe, publicând mai puțin în domeniul care l-a consacrat, dar rămânând informat la zi, conducând teze de licență și de doctorat sau fiind doar referent, în ambele domenii. În lingvistica matematică a beneficiat la început de sprijinul a doi eminenți academicieni, Alexandru Rosetti, lingvist, cel mai de seamă editor român interbelic și Grigore C. Moisil, matematician de mare suprafață, prin înființarea Comisiei de cibernetică a Academiei, ca și unei comisii
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
și unei comisii de lingvistică matematică la aceiași instituție și prin editarea unei publicații de mare circulație internațională, Cahiers de linguistique theorique et appliquee. La inceputul deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea va participa activ la Cercul de lingvistică de la Facultatea de filologie a Universității din București și împreună cu profesorii Edmond Nicolau și Sorin Stati editează o "Introducere în lingvistica matematică", printre puținele lucrări de acest gen din acele timpuri. Având sprijinul celor doi academicieni arătați mai sus ca
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]