6,058 matches
-
cu alți ani, de voi". Locul său de acum e "tabăra" ("E mai rotundă vocea în tabără, mai scundă") și "cortul" soldatului, stilizat, acesta, la modul emblematic-cavaleresc, în timp ce metaforele tensiunii interioare fac apel la registrul războinic, "medieval": Bătuți în șa: luceferi. În rădăcini: merinde Somn fraged tors, în corturi, din umeri de femei Coardă de arc, un sânge spre ziuă se destinde. O anumită nesiguranță rămâne prezentă, cum se vede, și în privința acestui mesaj înnoit, căci combatantul din fața cetății își împarte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decât să adauge câteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare în penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gând înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă în vară. Toate se vor spune când? (Sufletul florii). Oricât de surprinzător ar fi, la prima vedere, recursul lui Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pozitivă a <<mișcării și a timpului>>", după cum omul poate folosi rău mișcarea și timpul. Zborul n-are valoare în sine, ci numai zborul către Creator. Aceasta pare să fie și marea lecție a lui Brâncuși, în artă, dar și a Luceafărului eminescian. Mișcarea ființei-ca-ființare este paradoxală, timpul având o dublă săgeată: înaintează deopotrivă spre moarte și spre viață (eternitate). Timpul e suferință ca trecere spre nimic, dar e bucurie ca apropiere de lumina Treimii, cu dispariția distanțelor. De aceea, iubirea este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Pe lângă plopii fără soț... nu face ca lumea să fie lumen, ca să se aprindă pe boltă o stea, semn al eternității în eon. Eșecul iubirii eminesciene are aceeași pricină ca în Așteptându-l pe Godot. E grăitor că, în finalul Luceafărului, fata fericită alături de iubitul ei descoperă că numai ei doi, fără lumina divină, hyperionică, nu-și poate găsi cu adevărat norocul, ora de iubire spre care Luceafărul-geniu năzuise. Părintele Stăniloae invocă sentința lui Pascal: "Iisus va fi în agonie până la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Noica, nicicum devenire întru ființă. Eminescu are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama Bătrânului Demiurgos, care nu e totuna cu Dumnezeu, cum cred cei care citesc superficial Luceafărul. Interesant că Eminescu admite "moartea" Demiurgului, iar eterna reîntoarcere echivalează cu "pietrificarea" în măști: "Astfel umana roadă în calea ei îngheață, / Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat, / Acoperind cu noime sărmana lui viață / Și arătând la soare-a mizeriei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Lyotard și ontologia arheilor eminescieni, Archaeus, ca arheu al arheilor însemnând înmagazinarea tuturor ființelor umane trecute prezente și viitoare. Monada-computer a lui Lyotard adună în sine toate inteligențele lumii spre a fi capabilă să călătorească în univers ca Luceafărul eminescian. Pentru înțelegerea provocării lui Lyotard, cititorul este rugat să citească prima parte a cărții mele din 1992, Modelul ontologic eminescian. Va vedea acolo cum depășește Eminescu atât conceptul tradițional de materie, cât și pe cel de spirit. Eminescu vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Occident, unde domnia simulacrelor a fost opera unei societăți fericite, de consumerism și de libertate. Textualismul crea, astfel, impresia că România devenise un tărâm paradisiac, în care până și o chiuvetă putea visa la iubirea cu o stea, ca în Luceafărul eminescian. Puțină ironie, puțină miștocăreală, puțin joc de-a ingineria textuală, atâta cât să se conformeze cu voința regimului de a crea imaginea unei societăți fericite, ajunse pe culmile modernizării sau cel puțin în rândul civilizațiilor cu dezvoltare medie, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Debutează în 1974 cu povestirea Vreau să cânt și eu la revista pentru copii „Luminița”, iar editorial în 1985 cu volumul de teatru Luna de pe cer, scris în colaborare cu H. Salem. Colaborează la emisiuni radiofonice și de televiziune, la „Luceafărul”, „Almanahul literar”, scos de Asociația Scriitorilor din București, „Steaua”, „Asalt” (Constanța), „Steagul roșu” (București), „Femeia”, „Flacăra roșie” (Arad), „Ora” (București), „Agora online”, „Côte des Arts” (Paris). A tradus un roman de Jókai Mór (1984), o piesă de Bujor Nedelcovici (1999
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
și 1990, e redactor, apoi șef al secției de poezie la Radiodifuziunea Română. A debutat cu versuri în 1964 la ziarul „Flacăra” din Piatra Neamț. Prima carte, Nopțile migratoare, i-a apărut în 1972 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Cronica”, „Familia”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare” ș.a. A compus texte pentru interpreți de muzică folk (Ștefan Hrușcă, Vasile Șeicaru, Victor Socaciu, Mircea Baniciu), care i-au adus o popularitate ce a depășit-o un timp pe
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Filologie a Universității din București, la secția limba rusă, apoi, după alte demersuri, la aceea de limba și literatura română, absolvită în 1958. Lucrează ca redactor la „Gazeta literară” (1958-1964), la Studioul Cinematografic București, Secția scenarii (1964-1966) și în redacția „Luceafărului” (1966-1987). Debutează în 1957 cu un reportaj în „Viața studențească”, iar prima scriere în proză, schița Poarta, îi apare în 1958 în „Gazeta literară”; volumul omonim, ce reunește schițele și nuvelele semnate în răstimp în reviste literare, se tipărește în
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
1957 cu un reportaj în „Viața studențească”, iar prima scriere în proză, schița Poarta, îi apare în 1958 în „Gazeta literară”; volumul omonim, ce reunește schițele și nuvelele semnate în răstimp în reviste literare, se tipărește în 1960, în colecția „Luceafărul”. Publică în cincisprezece ani nouă cărți (câteva pentru copii), fără să ajungă a fi considerat un scriitor prolific; acestea nu sunt masive, multe povestiri trecând dintr-un volum în altul. Antologia Întâlnire târzie (1981) va regrupa în nici trei sute cincizeci
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
colaborare cu Xenia Stroe); Karel Ptácník, Contingentul 21, București, 1968 (în colaborare cu Traian Ionescu-Nișcov). Repere bibliografice: Al. I. Ștefănescu, Limba noastră, LCF, 1960, 24; Mihail Petroveanu, Nicolae Velea, GL, 1960, 33; Modest Morariu, Două cărți de proză în colecția „Luceafărul”, ST, 1961, 2; Ion Roman, Debuturi, CNT, 1962, 47; I. Vitner, Prozatori contemporani, București, 1962, 334-344; Nicolae Manolescu, „Poarta”, CNT, 1963, 14; Mihail Petroveanu, Nicolae Velea, „Scânteia tineretului”, 1963, 4 324; Nicolae Manolescu, Natură, univers moral, modalități, CNT, 1963, 27
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
locuri din Căraș de Virgil Birou). Corespondențe trimit Filaret Barbu (Scrisori vieneze), Nicolae Ivan (Scrisori din Paris, Scrisori din Veneția) ș.a., se reeditează extrase din Scrisori bănățene de Cora Irineu. Cu memorialistică se produc Ion Montani (Cum s-a întemeiat „Luceafărul”), Gheorghe Dinteanu (Amintiri de la „România Jună”) , Ion Russu-Șirianu (Amintiri de la „Tribuna”), Sever Bocu (Memorii) ș.a. Însemnări de călătorie publică Ion Simionescu, Aurel D. Bugariu, Marilina Sever Bocu, M. Ar. Dan, I. M. Simțianu, Octavian Metea (Prin Banatul pitoresc) ș.a., fiind
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
lucrat ca profesor, redactor în presa culturală și ca activist cultural. Din 1990 trece redactor-șef adjunct la revista gălățeană „Porto-Franco”, devenind redactor-șef din 2000. A debutat în 1968 la „Amfiteatru” și a mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Bucovina literară”, „Tomis”, „Contemporanul”, „Dacia literară”, „Cronica” ș.a. Prima carte, Harfele grâului, i-a apărut în 1976. Președinte al Societății Scriitorilor „C. Negri” din Galați, a desfășurat o susținută activitate de animator cultural, între altele organizând festivalurile literare „Costache
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
20” cu o traducere din James Joyce, iar editorial cu antologia de texte de poetică engleză Quicksands of Criticism, apărută în 1980. E prezentă cu eseuri și interviuri cu scriitori de expresie anglo-americană în „Caiete critice”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”. A alcătuit manuale, cursuri, precum și antologii, însoțite de studii introductive analitice: Later 20th Century British Poetry (1984), Modern British Short Fiction (1987) și 29 Postwar American Poets (1989), a semnat traduceri din și în engleză. În volumul Censorship în Romania
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
Vlad). A inițiat Concursul Național de Poezie „Al. Piru” și a înființat Galeriile de Artă Vollard, loc de întâlnire a scriitorilor, pictorilor și sculptorilor craioveni. A debutat la „Ramuri” în 1969 și a mai colaborat la „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. Romanul de debut al lui V., Poveste de dragoste (1975), este o rememorare a primilor ani ai maturității, cu o intrigă vioaie, cu reflecții pertinente asupra unui timp ce îngrădea dezvoltarea normală a personalității individului. În cartea următoare, Cântec
VLAD-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290597_a_291926]
-
aflate sub comanda directă sau sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Intră în presa de partid, fiind, între 1948 și 1953, redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava. Mai târziu va lucra la revistele „Săteanca”, „Femeia”, „Luceafărul”, „Viața militară” și la Redacția publicațiilor pentru străinătate. Debutează în 1939, încă elev, cu proza poematică Iarna rădăuțeană la revista „Suceava”, iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar”, „Miorița”, „Națiunea”, „Scrisul bănățean”, „Tânărul scriitor”, „Scânteia tineretului”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Familia”, „Contemporanul” ș.a. După război se dedică romanului: Valea Fierului (1953; Premiul de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora 13 (1964), Flăcări în Vest (1966), Camera 210 (1968) ș.a., scenaristicii: Râpa dracului (1956), reportajului: La
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
în SUA. Obține un masterat în limba și literatura franceză la Northwestern University, Chicago, unde va rămâne asistentă (1984-1986). În perioada următoare este lector de franceză la Loyola University, iar din 1995 la Northwestern University din același oraș. Debutează la „Luceafărul” (1968), și editorial cu placheta Versuri (1969). Mai colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Limite”, „Dialog” (Dietzenbach), „Pleiades”, „Voices International”, „Agora” (Washington), „Argo” (Bonn) ș.a. Face parte din Modern Language Association, The Academy of American Poets și Société d’Honneur Française
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
specializare în Franța. Va fi și conferențiar (1993-1999), apoi profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. Obține doctoratul în cinematografie și media cu lucrarea Andrej Wajda și sentimentul istoriei (2000). A debutat cu proză la „Luceafărul” în 1966, iar editorial cu placheta Panatenee. 1964-1966, apărută în 1969. Mai colaborează la „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Mele” (Hawaï), „Diffusion” (Elveția). O masivă antologie din lirica sa a fost publicată la Skopje în 1990. Panatenee
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
Singurătatea supremă, cu ecou în opinia critică, V.F. nu era un necunoscut. Constanța Buzea îi consemnase prezența cu un bogat lot de poeme în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susținuse pentru publicare în suplimentul 15 poeți din „Biblioteca «Luceafărul»” (1980), iar Al. Cistelecan îi prefațase un ciclu de versuri în „Familia” (1982), notând câteva semne („constanța de formă poetică”, „unitatea tonului, ritualic și incantatoriu”, „coerența viziunii lirice”) de bun augur în perspectiva evoluției poetului. Confirmarea o aduc după un
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
șoimului, îi apare în 1990. În anii ’80 s-a afirmat în paginile revistei studențești „Amfiteatru”, de mediul căreia a fost foarte atașat. A mai publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare și de artă, comentariu politic în „România literară”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Teatrul”, „Arta”, „România liberă” ș.a. În 1990 a fost o scurtă perioadă redactor al revistei „Tomis” din Constanța (oraș în care a și locuit câțiva ani), iar în 1992 intră în redacție la „Contrapunct”, din 1994 fiind
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
lucrează ca redactor la „Cotidianul”. A colaborat cu versuri, proză sau cu articole de atitudine, cronici de carte, interviuri, reportaje la publicația „Fracturi”, animată de poetul Marius Ianuș, fiind considerată printre reprezentanții grupului literar „fracturist”, la „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Paradigma”, „Vatra”, „Orizont”, „Averea”, la Radio România Cultural ș.a. După prezența în antologia Poezia taberei (2000) și apariția plachetei Din confesiunile distinsei doamne M. în colecția underground „Carmen” (2001), debutul editorial propriu-zis are loc în 2002 cu volumul Pagini. Poezia
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
e ciclul de versuri Neuronia, publicat în 1981 în suplimentul „Biblioteca Argeș”, reluat în volumul colectiv Caietul debutanților. 1980-1981, urmat de prima carte personală, Laborator spațial, apărută în 1984. Mai colaborează la „Opinia studențească”, „Dialog”, „Universitatea comunistă”, „Convingeri comuniste”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Familia”, „Vatra”, „Ateneu” ș.a. În 1999 i s-a acordat Premiul Frontiera Poesis. Optzecist minor, mai vizibil ca poet după 1989, V. își construiește utopia pe o mișcare dublă: eliminarea psihologiei ca anecdotă ori sentiment și înlocuirea ei cu
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
dar în 1974 este eliminat ca „inapt pentru scris”, pretext ce ascunde „vina” de a avea o pregătire teologică, stânjenitoare ideologic pentru un gazetar în deceniul al optulea. Va fi consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte (1975-2001). Debutează la „Luceafărul” în 1965, recomandat de Eugen Barbu, cu schița S-a prăbușit aeroplanul. Mai e prezent în „Săptămâna”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „România liberă” ș.a. Volumul de debut al lui V., Smochinul neroditor (1986), se apropie tematic de proza optzeciștilor
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]