10,420 matches
-
În majoritate, fete. Fața mea își vede, oare, la vârsta lor, adevărul de mama? De bunica? Viitorul acestui adevăr, și-l văd toate? Îl vor suporta, oare? Le ajută societatea, să-l vadă? Îi ajută colegii lor, băieții, să-l mângâie? Știu cât doare adevărul singurătății? 8. Vor intra în Rai numai cei care sunt botezați, ni se citează. Cleopa Ilie spune ceva pilduitor: Fiecare om, creștin, ateu, evreu, musulman, etc, va fi judecat în credința lui. Sau, daca este ateu
Liviu Florian Jianu: Gânduri după vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie” Teatrul National Marin Sorescu – Craiova () [Corola-blog/BlogPost/339264_a_340593]
-
scris: “Superb,. Mi-au dat lacrimile.”. Dar, având foarte mult de învățat, nu mi-a dat un creion pentru Albă că Zăpadă, fata lui Patrel Berceanu. Patrel îmi citea și corectă poeziile cu creionul în mână. O fetiță mi-a mângâiat și alintat pe stradă, de dimineață, pisica. Mitu torcea și se arcuia, eu înfloream urmărind bucuria fetiței. Fără niciun merit din parte-mi, o pisică de care aveam grijă, bucură pe altcineva. Elise mi-a amânat cu un an o
Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339275_a_340604]
-
era să zbor), este un deliciu pentru copii. Alteori parcă în pastișează pe Arghezi, rupând ceva din Tinca: Stăteam noaptea amândoi, Bibilica, bibiloi, Ningea luna peste noi. Eu credeam că mă iubeai, Dara tu mă sărutai, C-o mâna mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi mâna-n buzunar? Cum putut-ai să te-nduri Să mă-nseli și să mă furi? C-am spoit un an tingiri Pe la fetele subțiri, Și-am trăit prin
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această relație. Chiar și atunci când tatăl nu își mângâie sau nu își răsfață copiii, legătura aceasta indestructibilă își găsește forme de manifestare. Ne stă la îndemână un exeplu larg cunoscut. Ce altceva ar putea înseamna chipul tatălui, Ilie Moromete, pentru felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
care locuia floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-o zi, pe lângă poiană. Ce flori frumoase, bunicule! Și acolo, în mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-a mângâiat pe creștet, și i-a spus: - Este o floare rară, puiule. Trăiește, ca să facă daruri soarelui, florilor, și oamenilor. - Și cum se numește, bunicule? 29. III. 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Editorial: POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT () [Corola-blog/BlogPost/339554_a_340883]
-
nu e vinovat că are cocoașă, iar Lică spunea că sângele cald e un fel de boală care-l apucă din când în când, că a fost grea prima crimă și că pe al doilea l-a ucis ca să se mângâie de remușcările pentru primul ucis. Scriitorul îi face și un portret fizic: „înalt, uscățiv, cu mustață lungă, cu ochi mici și verzi“, dar și un portret moral din felul cum îl intuiește Ana: „Lică este un om rău și primejdios
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
margini de specie. Aventură la zoo este ca o prelungire a poemului sorescian, La grădina zoologică, dar în locul animalelor exotice, uimitoare prin aparență, vor apărea faptele de bine ale unui băiețel, care, apostrofat deopotrivă de mamă și de îngrijitori, va mângâia leii: „Priviți! Leii nu reacționează.“ sau va salva puii unei găinușe pitice, după ce le intuise nevoia de ajutor în „piuiturile slabe, ca niște strigăte disperate de ajutor“. Între omul modern și o preocupare naturală precum scăldatul, sunt atâtea aspecte de
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
din stele, murind în brațele mele. M-au cuprins lacrimile când din arestul nedrept am auzit-o prima oară pe mama. Acum voi mi-ați așezat lacrimi în ochi, lacrimi pline de speranță și recunoștință, lacrimi care se aștern și mângâie. Vă mulțumesc și vă iubesc! Voi sunteți marea mea familie. Voi sunteți energia care îmi dă puterea să fac totul pentru Baia Mare!”, scrie Cherecheș în mesajul postat pe o rețea de socializare. Cătălin Cherecheș și-a depus candidatura pentru un
Cătălin Cherecheș a câștigat alegerile din pușcărie cu 71%: „Voi sunteți marea mea familie. M-au cuprins lacrimile când din arestul nedrept...” () [Corola-blog/BlogPost/339047_a_340376]
-
din copilărie” remarcăm și valoarea stilistică a punctului folosit după cuvântul „Copilărie.”, care sugerează acțiuni încheiate ireversibil, rămase însă întipărite în străfundul inimii ca amintiri de neuitat: „Copilărie. Album despre întâmplări cu gropițe-n obraji” (p.45). Asemenea poezie ne mângâie sufletul cu iubire, ca o rugăciune pentru Dumnezeu ! Într-un psalm de o vibrație deosebită, poetul închină o patetică rugă chiar Demiurgului, pe care îl consideră protectorul său luminat în nobila acțiune de creație: „Doamne, fă-mă dor de frunză
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
îl consideră protectorul său luminat în nobila acțiune de creație: „Doamne, fă-mă dor de frunză, / ca să mă reazim de gândul copacului / retras în ploaia din pleoape”(Rugăciune, p.21). Dorul de frunză, în comuniune cu dorul „de călcâi,/ să mângâi iarba” și „dorul de tine, să mă curb în pântecul pământului” înseamnă o reîntoarcere la rădăcini, la frumusețea spirituală a poporului, la viața adevărată, pentru a înțelege filozofia infinitului din noi... Cu precădere poet al inimii ardente, al timpului măsurat
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
p.94). Prin interferențe și prin inserție, liedurile baciene creează un joc continuu de lumini și umbre, în care bucuria de a trăi alternează, ca-n viață, cu sentimente de nepăsare, iubirea se preface foarte des în ură, tristețea se mângâie cu melancolia: „Stăteam așa, cu mine, privindu-te./ Tâmpla timpului/ semăna c-o seară de vineri / albă și plină de suflet.// Și tu, curgătoare ca o umbră,/ alergai în jurul inimii mele, / făcută țurțur” (Lied 27, p.81). De multe ori
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
CERULE... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 580 din 02 august 2012 Toate Articolele Autorului Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire, să mai pot trăi sub Tine, să pot urca prin adieri de vânt, să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt. sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare, în râsul meu să fie și formă și culoare, cuprinsul Tău e hohot de râs strălucitor, căci el îmi dă speranțe și-mi este-nvățător. nu
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
râs strălucitor, căci el îmi dă speranțe și-mi este-nvățător. nu Te zăresc și totuși Te simt în depărtare, văd îngerii zburând cu sfânta lor vibrare, îi simt cum mă dezmiardă cu-atâta mângâiere precum pe Cristul nostru Îl mângâi la-nviere. în noaptea azurată sub albul clar de lună înima mea cu Tine-ar vrea să ste-mpreună, vom fi ca două flăcări ce vor arde pe sus din răsăritul falnic și până la apus. singurătatea țese rembrantiind la stampe, cu
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
rază de tăcere Tu spuma unui val , eu țărmul în durere... Te faci că nu mai ești sau că nu mă ajungi În nopțile cînd trupul cu valul îmi străpungi Ți-am așteptat iertarea , cu Soare te-am trădat Îmi mângâie candoarea cînd tu parc-ai turbat Te-nlănțui cu Furtuna în jocuri ce mă dor Cînd te cuprind rafale în dansul lor...eu mor Ți-am așteptat sărutul cu care mă atingi În fiecare clipă, când stelele le stingi Eu
ŢĂRMUL ŞI VALUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340826_a_342155]
-
O pasăre își drege cântul. . . La multe, el le știe taina!. Și an de an, mereu, o viață, La fel ca-n astă dimineață, Își întărește - Legământul, De-a scormoni din nou pământul, Până l-o înghiți mormântul! Oftă țăranu-ngândurat, Mângâind calul alintat: ,, Încet bătrâne, fiindcă iară Ciolanele or să ne doară, Intrăm îndată la arat! Cât mai poți tu, cât mai pot eu, O știe numai Dumnezeu!” E primăvară, iar e primăvară Și ,,bate vântul” în cămară . Ce semănăm. . .vom
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
câștiga din ce în ce mai bine și normal ar fi ca ei să trăiască și din ce în ce mai bine. Dar dacă omul va continua să meargă împotriva lui Dumnezeu, ne vor paște iarăși suferințele! Mai mari! Însă de altă natură. Orice stăpânire ne poate și mângâia apărându-ne, dar ne și poate pedepsi ca un bici al lui Dumnezeu, după caz. Pentru că orice stăpânire, oricât ne-ar fi de greu să înțelegem sau să acceptăm, vine tot de sus. Am făcut bine că am intrat în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
teză de doctorat cu plagieri sau fără, pentru cel care ar vrea să ia locul Doamnei Kovesi. Este prima dată în douăzeci și doi de ani când nu am avut de ales între două sau mai multe rele și-mi mângâi bătrânețea cu gândul că noi ăștia (adă ăștia din zicala cu: „uite-așa cum ne vedeți ... / urmează rima la nemți ... Și acuși, acusi, acuși ... / urmează rima la ruși” ... ), ne putem uita unul în ochii altuia, cel puțin opt milioane de
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340892_a_342221]
-
Acasa > Versuri > Visare > ȘOAPTE...ÎN NOAPTE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Un susur muzical mângâie Auzul meu în asfințit Și mult aș vrea în veci rămâie Ultim poem ce-am auzit ... Îmi cântă tandru cum o fată Mă vrea să fiu numai al ei Iar ea,numai a mea să fie Cum veșnic sunt doi
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
că mă vrea a fi ... cu ea Că e-o prostie a fi pudic De-nveți ce este dragostea Îmi dă întreaga ei avere La purtător,gemând ușor Și mă îmbată de plăcere, Spunând că-i sete de amor Îmi mângâie tandru obrazul Și-mi mușcă buzele subit Căci în avântul ei sălbatec E ... primul lucru ce-a dorit Îmi strânge corpul tot în coapse Puternice cum nu gândeam Precum întreaga-i pasiune Ce-atât de mult o așteptam Îmi scaldă
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
gândul meu fierbinte Să te aducă-n locul de demult... Acolo unde-am învățat despre iubire, Unde din mângâieri creșteau fiori, Unde-am văzut lacrimi căzând-de fericire Și unde cerul nostru n-avea nori. Respir parfumul tău cu voluptate Îți mângâi sânii și nu-ți spun nimic, Rămân să pot să-ți fiu și mai departe Tot ce vrei tu și peste,înc-un pic! Un pic de dor,un pic de drag,un pic de-amor Hrană de suflete plutind în
ÎMBRĂŢIŞÂND VĂZDUHUL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340953_a_342282]
-
gheață, apoi o ducem sub fum de lumânare, pe care să picure ceara. Iertării și toleranței. De ce, Doamne, omul simte tot timpul dorința de a vicleni prin cuvinte? Nu ca să facă rău, nu să ocărască, ci din plăcerea de a mângâia cuvintele într-o țesătură de idei neașteptată, aruncată pe hârtie ... De ce mă simt adesea pom neroditor și mă tem că va sosi vremea tăierii, dar nu mă sperii, nu țip, nu plâng, dimpotrivă, caut să înțeleg mersul lucrurilor, să accept
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
le călca pragul casei și ca răsplată le dădeau ca amintire obiecte meșteșugite de ei. Cei doi nevoiași nu fuseseră înzestrați de Dumnezeu cu copii. Așa că-și duceau traiul în tristețe, că acum la bătrânețe nu avea cine să le mângâie sufletul. De multe ori se întrebau cu ce au greșit de au fost pedepsiți să nu se bucure de urmași. Când trecătorii le povesteau despre năzbâtiile copiilor sau nepoților îi treceau lacrimile și oftau cu tristețe că nu se puteau
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
lăsa moșia să aibă grijă de ea când el și conița nu vor mai fi în lumea asta. Bănuind că Ionel va afla de darurile făcute în sat și se va întrista,conașul hotărî să meargă la el, să-l mângâie și să-i promită că data viitoare îi va aduce și lui mult mai multe jucării. Înainta cu calul la pas prin zăvoi, pe lângă un izvoraș, când deodată i se păru că aude o melodie duioasă. Se opri câteva minute
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
lumină dintr-un arc de fulger. A fost, consider, Mama lipsă; Că dintr-o atmosferă roză Figura-i blândă a fost prinsă, Pe fila-ngălbenită - poză ! Am pus albumul căpătâi. Mama mult m-a liniștit, Că vreme am s-o tot mângâi Pe foaia care-a-ngălbenit. Ion Părăianu Referință Bibliografică: UN ALBUM DE SUFLET / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN ALBUM DE SUFLET de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340984_a_342313]
-
mereu ciocârlia care-mi fură cheile minții și le atârnă de zgarda cerului. 3.fantome trec prin mine fel de fel de fantome, de la Dante citire, din cele zece cercuri ale infernului; nu vreau să le văd, închid ochii și mângâi întunericul. 4.nu sunt vrăjitorul Merlin copile, eu nu sunt vrăjitorul Merlin să-ți stârnesc fantezia, să izgonesc din lume tot răul și să pun în funcție magia. 5.dispariții mereu dispărem din uz, azi eu, mâine tu, poimâine el
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340990_a_342319]