4,645 matches
-
bucur nespus că în curând te voi revedea și te voi îmbrățișa. Pesemne că te voi săruta cel puțin timp de cinci minute fără întrerupere. Că tare mi s-a făcut dor de tine, așa lipsită cum sunt de orice mângâiere. De sărutat nu mă sărut decât cu Emil Petrescu, precum și cu toate tovarășele mele de muncă, care fie că vin, fie că pleacă, fie că mă felicită, fie că-mi mulțumesc... Fii sănătos, deștept și Dumnezeu să te aibă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie doar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când seara se lăsa mai târziu: „Acu’ fiecare zi e mai lungă c-un pinten de cocoș“, ori toamna: „Fiecare zi e-acu’ mai scurtă c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o poveste din vremea copilăriei sale, din Germania de după război. Pocnitorile înșirate pe lungi fitiluri de aprindere, pe care în noaptea de Revelion le folosesc și copiii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
G. Topîrceanu) "Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce era pisica nervoasă, zbârlită și neliniștită? Ce intenții nemărturisite avea această femeie? Nu cumva mângâierile perverse pe blana felinei înnebunite de frică mascau intențiile subversive și criminale nutrite de strănepoata Evei? Cazurile când o gospodină ajungea în situația excepțională de sacrificare a propriei pisici erau extrem de rare și se producea ca urmare a două situații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crescândă a sănătății, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Și lupt, cât oi mai putea lupta. Probabil că e ceva care ține de ingredientele din cocă, nu știu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Ah, dac-aș putea cunoaște mângâierea religiei. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinerețea și din energia lor. E adevărat, uneori situația mă depășește, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără să fi trecut pe la Cehov, Turgheniev și Sadoveanu. 13: Șase tineri africani orbi au
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul». La început a fost biserica, și biserica era școală și școala era biserică. Și după cum era biserica, așa a fost și școala. Trăind în mijlocul atâtor neamuri, stingher și neajutorat, transilvăneanul și-a găsit mângâiere în primul rând în învățăturile bisericii. Acolo unde era lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau și ei ce știau, cum puteau și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
iubindu-l și prețuindu-l. Meseria de agricultor, adică de rob al pământului, era bine înțeleasă și practicată cu dăruire, trudă și sudoare. Plugul, sapa, coasa, secerea erau folosite cu îndemânare și hărnicie, iar unele lucrări se transformau parcă în mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce se strecurau printre coroanele dese ale copacilor, repetam cu glas tare lecțiile. Cu mintea limpede, în aerul tare al dimineții, randamentul studiului era incomparabil mai mare. Cu puține excepții, elevii Școlii Normale la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
M. Gorki) sau viciu binecuvântat ( G. M. Zamfirescu) Lectura, în înțelesul formulărilor de mai sus, se învață ca orice activitate umană dobândită prin asimilare și exersare. “ De când am cucerit rând cu rând misterul abecedarului, ... nam avut plăcere mai mare, nici mângâiere mai statornică decât cititul”, mărturisește Giovanni Papini. În opinia noastră, se poate vorbi despre un aspect psihologic al lecturii manifestat prin interes, atracție, dragoste, plăcere etc., și despre altul pedagogic sau didactic care vizează tehnica însușirii cititului constând în metodele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și am avut și eu un copil; apoi am însurat copilul și a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-mi satur setea de dragoste și de consecvență. Tot ce rîvnesc se află În ceea ce Ariadna murmură din nou: Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un zid puternic, o averizare a ce va urma. Câte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
m-a mistuit, apoi m-a purificat. -Știi? Este un proverb: „Ce nu te omoară, te întărește.” - Ai dreptate și încă multă. Iubirea vine fără să te întrebe. - O iubire rezistă dacă partenerii se respectă. - Da. Mărturisirile sincere și chiar mângâierile sunt legăturile ce unesc un cuplu. - Fiecare iubire are laturile ei ascunse și părți dificile. În unele cazuri este foarte grea, altfel toți care iubesc ar trebui să fie fericiți. - Dar, se poate spune în anumite cazuri, cine trebuie scuzat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Își înfășură brațele în jurul gâtului său și se înlănțuiră unul peste altul, rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-am dorit întotdeauna de când am plecat de lângă tine. Alta n-a însemnat nimic pentru mine. Îmi lipseau mângâierile tale. Mi-am reproșat mereu că te-am lăsat acolo. Mă dureau toate când îmi aminte-am de tine. Ochii lui se fixaseră din nou în ochii ei, iar de această dată nu-i mai părăsi până când genunchii ei nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe trepte și plînge... Mă zbat iar, vreau să fug, dar mă rețin două palme care îmi cuprind obrazul între ele. Mirosul plăcut, de parfum, se simte tot mai puternic. Asta-i otravă. A explodat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe fiul lui Dumnezeu ! - Îi spune Isus. Așa și tu vei fi isgonit ! Un diavol negru scăpat din Iad te va goni din locuri În locuri, cu biciul de foc, Așaber, și nu o să poți tu, nemilostivule, dobândi nici dulcea mângâiere de a muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
măsurile luate, generalul Ion Antonescu apărea în fața opiniei publice ca salvatorul mult așteptat. Despre generalul Ion Antonescu presa consemna că este omul Stenogramele Consiliului de Miniștri și hotarele în mare parte au fost pierdute, este chemat să aducă liniște și mângâiere unui neam amărât. Noul guvern format la 14 septembrie 1940 a reprezentat o formulă de compromis între Antonescu și Mișcarea legionară. Dar, această situație a fost în parte, consecința refuzului partidelor istorice de a se implica în mod direct în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Veștile despre voi toți ne-au bucurat iar pozele ne-au emoționat de-a dreptul. îți închipui care a fost reacția mea cînd m-am văzut fixat pentru eternitate cu finul în brațe! Acestea sînt pentru sufletele noastre cîteva din mîngîierile și satisfacțiile cele puține. în ce mă privește, trec iarăși printr-o perioadă grea, nu în sensul că sînt slab, ci că împrejurările (nerezolvarea într-un fel a situației didactice și a doctoratului) nu-mi permit să reacționez așa cum ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
voit să-mi facă una publicîndu-mi un articol pe care i l-am trimis exact acum un an cînd am plecat în Italia. Ce s-a întîmplat cu el rămîne un mister. Nu este singurul, dacă aceasta poate fi o mîngîiere. Ce faceți peste vară? Unde vă petreceți vacanța? Noi credem că vom sta acasă; nu îndrăznesc să fac nici o deplasare în starea precară a sănătății. Mă bucur că stînd acasă în fotoliul meu, cu picioarele întinse, pot citi, gîndi, chiar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
câțiva biscuiți dintr-un pachet de pe masă. Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una-alta). Fac un duș rapid și ies pe terasă unde dau de Udita în fața laptopului. Mă simt grozav la mângâierea soarelui și până și țipetele papagalului nebun mă ung pe suflet. Am o grămadă de discutat cu Udita dar stomacul nu-mi dă pace așa că îl întreb dacă nu vrea să discutăm la micul dejun. Râde poate la masa de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
puterea de vindecare. Domnul Isus “a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit!” Trădat și părăsit de cei apropiați, aruncat în disperarea despărțirii de Dumnezeu, este pentru noi un exemplu extraordinar, care să ne aducă și mângâiere, și puterea de a privi la finalul fericit al istoriei mântuirii Benoni Catană PREFAȚĂ Când m-am decis să scriu această carte, eram într-o situație foarte apăsătoare, o situație care se repeta pentru a treia oară în viața mea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și ei l-au condus în siguranță departe de gloata înfuriată”. Da! Întotdeauna adevărații copii ai lui Dumnezeu au avut de suferit furia celor așa ziși ,,frați” ai lor. Astfel de cuvinte ale Mărturiilor au avut darul să-mi aducă mângâiere în cele mai grele momente din viața și lucrarea mea. E.G.White spunea într-o declarație plină de durere în 1M.S. pag.122: ,, Avem cu mult mai mult a ne teme dinlăuntru, decât din afara Bisericii. Împotriva întăririi și a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]