5,756 matches
-
Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune lui Trish ținându-și cu greu mânia în frâu. Tocmai ne aflam în mijlocul unei conferințe de presă. Sunteți amabilă să plecați ? — E gazonul meu ! spune Trish, înălțându-și bărbia. Presa vrea să audă și părerea mea ! Eddie, unde e discursul meu ? — Doar n-aveți de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bărbatul, era cel mai logic. Auzea de parcă ar fi venit de sub podele zgomotul surd al barosului spărgând argila, dar astăzi zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să se întoarcă de la calea lor cea rea, și de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mîinile. 9. Cine știe dacă nu se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Și va opri mînia lui aprinsă, ca să nu pierim!" 10. Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărîse să li-l facă. $4 1. Lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
a stat sub el pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea. 6. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mînia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându-i pe privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge obrazul și se supune. După ce a poftit pe toată lumea să iasă, Abu Taher le face semn străjilor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un ținut nu e la adăpost de mânia mea“, toată lumea Înțelege că furtuna a trecut, că se Întrezărește o soluție și că este de ajuns ca preoții să se pocăiască pentru ca monarhul să renunțe la pedeapsă. Prin urmare, a doua zi, atunci când Omar Îl Însoțește din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de lumină, dar hanul era acolo, și cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străzii, Își impune legea asupra neguțătorilor din bazar. În mai multe rânduri, m-am dus să-l văd pe han. Tu, tu l-ai cunoscut pe Nasr Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am aici numele bancherului și cifrele. Emirul Suprem se ridică, un uriaș gras, arzând de mânie; Își puse palma deschisă pe piept și-și plimbă privirea furioasă peste colegi: — Mi se pune cumva onoarea În discuție? Cum nimeni nu-l liniștea În această privință, adăugă: — Jur că, dacă o asemenea sumă se află Într-adevăr În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zidurile tuturor orașelor țării un „Wanted” În cel mai pur stil Far West, oferind sume importante persoanelor care ar contribui la capturarea rebelului imperial și a fraților acestuia. Ceea ce desăvârși În ochii populației discreditarea monarhului Înlăturat. Țarul nu-și potolea mânia. Pentru el, era de-acum limpede că ambițiile sale din Persia nu puteau fi satisfăcute atâta vreme cât Shuster se afla acolo. Era obligatoriu ca acesta să fie făcut să plece! Trebuia născocit un incident, un incident major. Cu această misiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
probleme omenești. Nu te poți aștepta la altceva de la un inginer de bord. Visele îi erau directe, fără nuanțe și câteodată urâte. La veghe, când inginerul se supăra sau enerva, carnea nu-i trăda sentimentele care o rodeau. Disprețul și mânia, acumulate și fermentate în străfundurile sufletului, erau bine ascunse. Tovarășii de navă n-au pătruns dincolo de ceea ce plutea la suprafața lui Parker, n-au prins nici un semn a ceea ce fierbea înăuntru. Lambert folosea mai mult inspirația visătorilor, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să detașeze cablul care-i îngreuna mișcările, când își aminti de recomandarea imperativă a lui Dallas. Nu va fi ușor să exploreze sala aceasta, cu cablul între picioare, dar era mai bine așa decât să aibă de-a face cu mânia căpitanului. Așa că nu-i mai rămânea decât să se descurce și să se roage ca firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla cu circuitele de control care sunt integrate în ea. Nu ne putem permite această nesăbuință. Nu încă. ― Nu încă? se miră Parker. Sentimentul de neputință îl făcu să-și uite o clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum, nu va merge, Parker. Inginerul se răsuci spre figura impasibilă a lui Ash și făcu o grimasă. ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arate frumusețea ei popoarelor și mai marilor săi, căci era frumoasă la chip. 12. Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină, cînd a primit prin fameni porunca împăratului. Și împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mînie. 13. Atunci împăratul a vorbit cu înțelepții care cunoșteau obiceiurile vremii. Căci așa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoșteau legile și dreptul. 14. Avea lîngă el pe Carsena, pe Șetar, pe Admata, pe Tarsis, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
se aducă înainte împărăteasa Vasti, și ea nu s-a dus." 18. Și din ziua aceasta, crăiesele Persiei și Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot așa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreț și mînie. 19. Dacă împăratul găsește cu cale, să se dea poruncă din partea lui și să se scrie în legile Perșilor și Mezilor cu arătarea că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
lui, fiecărui ținut după scrierea lui, și fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui și că va vorbi limba poporului său. $2 1. După aceste lucruri, cînd s-a potolit mînia împăratului Ahașveroș, s-a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, și la hotărîrea luată cu privire la ea. 2. Atunci, cei ce slujeau împăratului, au zis: "Să se caute pentru împărat niște fete, fecioare și frumoase. 3. Împăratul să pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
spus lui Haman ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărîrea lui; căci el spusese ca este Iudeu. 5. Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închină înaintea lui. S-a umplut de mînie; 6. dar a crezut prea puțin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a vrut să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți Iudeii care se aflau în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
răspuns împăratului după porunca lui." 9. Haman a ieșit în ziua aceea, vesel și cu inima mulțumită. Dar, cînd a văzut la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula, nici nu se mișca înaintea lui, s-a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu. 10. A știut totuși să se stăpînească și s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi și pe nevastă-sa Zereș. 11. Haman le-a vorbit despre strălucirea bogățiilor lui, despre numărul fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
și a zis împărătesei Estera: "Cine și unde este acela care are de gînd să facă așa?" 6. Estera a răspuns: "Apăsătorul, vrăjmașul, este Haman, răul acesta!" Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei. 7. Și împăratul, în mînia lui, s-a sculat și a părăsit ospățul, și s-a dus în grădina casei împărătești, Haman a rămas să-și ceară viața de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărîtă în mintea împăratului. 8. Cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți." Împăratul a zis: "Haman să fie spînzurat pe ea!" 10. Și au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mînia împăratului s-a potolit. $8 1. În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul Iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el. 2. Împăratul și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
săvîrșind una din acele nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și nimeni nu poate crede că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]