5,605 matches
-
general. Când am aflat cele întâmplate, am trimis vorbă celui ce mi-a comercializat locul că îi propun să se ferească de mine, căci dacă-l întâlnesc, îi voi rupe picioarele. Se înțelege că amenințarea mea a fost fructul unei mânii naturale la un om tânăr, dar, când ne-am întâlnit din întâmplare în 1961 în grădina Universității din Ierusalim prima noastră întâlnire după dizolvarea mișcării sioniste în 1947 -, nu mi-am aplicat amenințarea. Am reținut însă că răspunsul lui la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cele din urmă, nu știu cum din încurcatură, important fiind faptul că am ieșit. Ba am beneficiat chiar de aplauze, de pură curtoazie probabil, când m-am așezat după bizara alocuțiune trilingvă improvizată. Am răsuflat ușurat, dar în sinea mea ardeam de mânie. Mă simțeam de parcă aș fi căzut într-o capcană. Eram printre ultimii care au părăsit sala de mese și, la ieșire, l-am prins de mână pe Dr. Villa, l-am privit în ochi și i-am spus, stăpânindu-mi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
stau de dimineața până seara cu nasu-n brazdă, alții se îneacă în cer, ca într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin plă mânii proprii și au trecut, euforici, „pe aparate“. O dublă victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
materie de vicii, omul generic e ca românul strămoșesc: practică o „tradițională“ ospitalitate. Lucrul nu e lipsit de o anumită componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vezi în situația de a-ți procura servicii plătite. Ai nevoie de bani. Plă cerea devergondajului se asociază, deci, cu plăcerea de a cheltui și cu iubirea de arginți. E cea de a treia treaptă a păcatului. Urmează a patra: mânia. Ca sa faci rost de bani, e musai să fii competitiv. Te agiți, câștigi și pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăția altora, te enervează tot: faci scandal, mocnești resentimentar, porți ranchiună. Din când în când, resursele tale de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și Vest este, cred, diferența dintre mânie și calm, dintre tensiune și destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieții zilnice. Există și în Occident enervări, insatisfacții, răsteli și chiar atacuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și Vest este, cred, diferența dintre mânie și calm, dintre tensiune și destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieții zilnice. Există și în Occident enervări, insatisfacții, răsteli și chiar atacuri de furie. Uneori, când riscul unei generale placidități este iminent, oamenii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
altă perspectivă: s ar zice că, după Teofrast, cu cât cineva e mai bun, cu atât e mai irascibil. La limită, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipă de clipă, de mizantropie și mizocosmie. Unul din efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bun, cu atât e mai irascibil. La limită, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipă de clipă, de mizantropie și mizocosmie. Unul din efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e o reacție mecanică, monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e o reacție mecanică, monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale semenilor. E, în ciuda chel tuielii de energie pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale semenilor. E, în ciuda chel tuielii de energie pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma „popor vegetal“ nu exclude (ba dimpotrivă!) nervozitatea și gâlceava. Tranziția e, prin excelență, o perioadă nevrotică, născătoare de nevricale și de nevricoși. Vom fi scăpat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma „popor vegetal“ nu exclude (ba dimpotrivă!) nervozitatea și gâlceava. Tranziția e, prin excelență, o perioadă nevrotică, născătoare de nevricale și de nevricoși. Vom fi scăpat de ea, când străzile noastre vor fi mai puțin zgomotoase, când oamenii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
puțin și mai așezat, când politicienii vor reuși prin inteligență ceea ce azi reușesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca să fiu cinstit, ideea că o astfel de pers pectivă e încă foarte îndepărtată mă irităă Ura ca mod de viață Mânia e omenească. Poate fi și divină. Se vorbește de „sfântă mânie“, de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupație cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
azi reușesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca să fiu cinstit, ideea că o astfel de pers pectivă e încă foarte îndepărtată mă irităă Ura ca mod de viață Mânia e omenească. Poate fi și divină. Se vorbește de „sfântă mânie“, de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupație cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o volup tate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poți trăi fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o ceară. Dar ea nu e niciodată suspendată definitiv, exclusă din prin cipiu, refuzată fără drept de apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea regulii fără de reguli a iubirii. Care „toate le suferă“, „nu se aprinde de mânie“, „nu gândește răul“. Care „toate le rabdă“, sperând, cu încăpățânare, într-un deznodământ nesperat. De aici încolo însă, spiritul sistematic nu mai ajută. Intră în joc un teritoriu fără hotare limpezi, fără rețete, fără cuvinte. Războiul nevăzut Sunt de acord
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
său apelativ, de domn, chiar dacă adesea nu prea este, e o biată unicitate entropică; femeia e o diversitate, inclusiv În apelative, negentropie deci și, mai mult, acordată cu voia Naturii. Parcă tot voi vorbiți de biodiversitate. Dreptu-i, așa-mi atrag mânia lui Cristi; dar e vorba de un singur cucui și, cu un adjectival felin „miau“, scap cu totul teafăr... „Meridian“, 30 august 2002, ora 12,52 60. Olimpia Nici o pisică nu obișnuiește să dea socoteală de „lucrăturile“ ei. Iar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
În clipa aceasta, în care mai sus de lumea albă a norilor trec în zbor crestele Caucazului, parcă te văd înlănțuit pe cea mai colțuroasă dintre ele, însângerat și mândru, cu fruntea ridcată spre cer, atât de nobilă pradă cruntei mînii a zeilor. Deasupra acestor stînci scăldate în amintirea suferinței și măreției tale, te salut cutezătorule Prometeu!.... părinte al unei răzvrătiri nemuritoare, făuritor al lumi care urcă!”<footnote Alexandru Mitru, Din legendele Olimpului, Editura Tineretului, 1966, p. 21 footnote> În clipa
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a pregătit arcul, l-a săgetat pe vulturul primejdios care s-a prăbușit cu țipăt de moarte în mare. Heracle a sfărâmat lanțurile cu care era legat Prometeu ajutându-l să coboare pe stâncă. Olimpul clocotea de ură și de mânie și unele legende mai spun că Zeus, de furie, ar fi vrut să-și ucidă fiul care-l eliberase pe dușmanul său de moarte, dârzul Prometeu, dar că l-ar fi potolit Atena. Ea l-a prevenit că giganții fioroși
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
un tiran carnivor, setos de sânge și omor, avar de aur șu desfrânat ca un Eliogabar, când în realitate neci nu sânt în stare să mă mâniu cumsecade. Atâta timp sânt și eu mânios pe-un om cât ține el mânie pe mine275. Trăsătura aceasta a firii se combină cu una pur reală, dar care ține de caracter, ducând în același loc al retragerii de lume, chiar în cele mai comune locuri, când toți ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]