KorAP: Find »[drukola/base=mănușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...177 178 179 ...226 >

5,648 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Ursula strălucea de Încîntare. — Deci s-a făcut. O să vă țin la curent. Luă mîna Juliei și i-o strînse În joacă. Am una sau două prietene care ar fi Încîntate să te cunoască, Julia. Îți sînt fane! Își trase mănușile și se Întoarse Încă o dată spre Helen. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere să te cunosc În carne și oase. — Ei, făcu Julia, cînd Își reluă locul. O urmărea pe Ursula cum traversa repede și elegant parcul spre Portland

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
domnul Archer. M-au trimis pînă la subsol după astea. Betty ținea În brațe niște dosare. Dacă te grăbești, totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-al ei, să fie ajutată și Îndrumată. Ajunseră la recepție și semnară de plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a-și scoate o pereche de mănuși. Observă o altă fată și-și ridică mănușa, făcîndu-i semn. — Jean! Jean, vino Încoace! Spune-i lui Viv despre chestia de diseară, vrei? Trebuie convinsă. Fata pe care o chema Jean o porni Împreună cu ele. Probabil că va fi splendid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ajunseră la recepție și semnară de plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a-și scoate o pereche de mănuși. Observă o altă fată și-și ridică mănușa, făcîndu-i semn. — Jean! Jean, vino Încoace! Spune-i lui Viv despre chestia de diseară, vrei? Trebuie convinsă. Fata pe care o chema Jean o porni Împreună cu ele. Probabil că va fi splendid, Viv, zise ea. Mi-au spus să aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
te gîndești? o Întrebă Încet. Crezi că sînt moale, nu-i așa? Așa cum spuneam noi despre Felicity Withers. — Orice fată poate fi prinsă pe picior greșit, zise Betty, dînd din umeri. — Tu n-ai fost niciodată. — Dumnezeule! Betty Își scoase mănușa și bătu ca nebuna În bancă. Mușcă-ți limba. La asta se reduce totul: noroc, ceasul bun sau rău... Umblă din nou prin geantă În căutarea unei brichete. Încă te sfătuiesc să-i spui lui Reggie. Ce rost are să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să se usuce În toate direcțiile. Surprinse privirea lui Helen. Nu arăt ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iau cu mine oriunde mă duc. Le făcu sul și le Îndesă În buzunarul interior al hainei. Apoi le bătu ușor. Acum mă simt În siguranță. — Dar dacă o să fi lovită? Atunci n-o să-mi mai pese deloc. Își trase mănușile. Ești gata? O luă Înainte pe scări. CÎnd deschise ușa, zise: — Oarecum detest chestia asta. Să Închidem ochii și să numărăm, pentru că se presupune că... și rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îi văzuse intrînd În metrou cu pernele - asupra prețului pieptănelor, asupra cărnii de porc și cepei. Te gîndești la țigări. Apropo, vrei una? RÎseră, și tensiunea dispăru. Helen Își retrase mîna. Julia scoase un pachet din buzunar, bîjbîind puțin din cauza mănușilor. Aprinse un chibrit, iar fața Îi reveni brusc la viață, colorată În galben și negru. Helen se aplecă peste flacără, Își Îndreptă spatele și făcu un gest de a se depărta. Lumina Îi dădea din nou senzația că e oarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a făcut-o, Julia! O, Doamne! Simt, simt de parcă aș fi ea! Vreau să te ating, Julia. Aș vrea să te ating cum ar fi făcut-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă, Îi trase mănușa, lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prinse de o tăblie. Avea ochelari cu rame grele și, pentru a vedea pagina dinaintea lui, Îi Împingea În sus, așa că se prindeau de frunte ca niște ochelari de scafandru. O Întrebă pe Viv cum o cheamă. Ea Își scosese mănușile pentru a i se vedea verigheta și, cu oarecare timiditate, Își dădu numele pe care-l convenise Împreună cu Reggie: Doamna Margaret Harrison. Doctorul Îl rosti cu voce tare cînd Îl scrise pe hîrtie, și-l repetă la Începutul fiecărei Întrebări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cap. — Taunton, repetă el. Am fost acolo o dată. SÎnt niște cîrciumioare bune, din cîte-mi amintesc. Una se numește Ring - ai băut acolo? Proprietarul - Își strînse el pumnii - boxa. Un pitic, cu nas mare și turtit. Își ține o pereche de mănuși Într-un pahar, pe tejghea. Doamne! Oftă și-și Împreună brațele, pentru că trenul mergea acum mai lin. Ce n-aș da să fiu acolo acum! Cu un pahar de Black and White lîngă mine și cu focul arzînd În sobă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886

aceste acuzații. R.T. Vreau să-mi răspundeți la această întrebare... V.S. Nu m-am certat cu Liviu Negoiță. Dumnealui a încercat să se certe cu mine, dar eu nu m-am certat cu el pentru că n-am răspuns la această mănușă aruncată. Și v-aș mai spune ceva. R.T. Vă rog. V.S. Să-l invitați pe domnul Negoiță la dumneavoastră și să vedeți dacă astăzi repetă aceste declarații. R.T. Mai repetă, nu mai repetă... Dar aruncate în eter au fost la

Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica (2009) [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

un lucru care putea fi întors pe toate părțile și examinat. Era o viață simplă, din câte își mai amintește, la fel de inteligibilă ca plosca de apă de la brâu sau pistolul al cărui butoiaș îi încălzește atât de plăcut mâna prin mănușa din piele. Dacă ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă noul pavilion din grădină, o inovație arhitecturală a doamnei Privett-Clampe. Într-o parte, se află o masă lungă, cu mâncăruri anglo-indiene, mâncăruri cu sosuri curry, bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
aproape de bar, uitându-se să vadă dacă le fixează careva. Fata și jocheul se alătură unui grup de alți jochei, de la cea mai bună masă din bar și pun la cale un spectacol rafinat pentru restul clientelei. Doi chelneri cu mănuși albe adaugă ultimele pahare în vârful unei piramide, în timp ce al treilea scoate dopul unei sticle de dimensiuni mari, Krug, gata să toarne un izvor de șampanie din ea. Gazda, un crescător de cai Parsi foarte bogat, are un motiv de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli și fulare, o pornesc. Mâinile lui Gertler, cu mănuși de lână, alunecă pe volanul unui unui autoturism Wolseley, dinaintea războiului, spațios și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O! Stea minunată! merge alături de el, respiră minunat, îi simte mâna fierbinte prin mănușa umedă. După ce profesorul a adormit lângă foc, cei doi au deschis ușa spre răcoarea întunecată a hangarului pentru bărci, au aprins mangal într-un vas pentru jeratic și-au tras scaunele de salcie aproape, ascultând șopotul râului din apropiere. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

de devreme. Poate a crezut că e paranoic, că are probleme de percepție. Apoi vocile. Sigur i-a auzit apropiindu-se, la ora aceea din noapte obligatoriu auzi oamenii care vorbesc pe treptele alea. Nu, vrea să-i aruncăm noi mănușa. Scuze, Toal, da nu-i stilulu Bruce Robertson. Hai să ne duelăm. — Vrun martor ocular? Întreb eu, Încântat că n-am folosit termenul de „Șefu’“. Împuțitu mi-e șef numa de formă. — Nu Încă, Bruce, spune el laconic, supărat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
e periculos să gândești prea mult, așa Încât cel mai bine e să-ți canalizezi energia spre ceva la care e cel mai ușor să te gândești și nu-ți face nici un rău. Pentru cei mai mulți dintre noi, sexul merge ca o mănușă. Totuși plec fără să mai cumpăr nimic altceva și mă supără veselia vânzătorului. — Sun, țipă el strident, foarte bun, treizeci de penny. Asta mă dezgustă, căci nu sunt ca ceilalți gherțoi purulenți care citesc ziarul Sun. Sunt mai curând ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]