6,722 matches
-
DA Nr. DA Bunicii din partea tatălui 172 34% 112 19% 44 14% 335 26% Bunicii din partea mamei 173 51% 112 34% 44 18% 336 40% Fratele sau sora mai mare 171 5,9% 112 68% 44 70% 334 36% Unchi/mătuși 171 30% 113 28% 44 32% 335 30% Verișori/verișoare 172 28% 113 22% 44 25% 336 25% TATA: Pe lîngă părinți și profesori, care persoane au o influență educativă importantă Rangul nașterii copilului Primul Al doilea Al treilea și
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
DA Nr. DA Bunicii din partea tatălui 160 30% 102 23% 40 15% 308 26% Bunicii din partea mamei 161 47% 102 37% 40 22% 309 40% Fratele sau sora mai mare 160 8,8% 101 64% 40 73% 307 36% Unchi/mătuși 159 31% 101 28% 40 35% 306 30% Verișori/verișoare 159 26% 101 27% 40 32% 306 27% TABELUL 3.17. Frecvența comunicării personale a mamelor cu profesorii în funcție de rangul nașterii copilului Rangul nașterii copilului MAMA Primul Al doilea Al
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
ursuleț panda”, el pare a degaja în jurul său drăgăOășenie, blândețe, sensibilitate, dorințe și discreție. Poate de aceea și colega lui, Rita, se lipește de el cu „dantelată tandrețe”. Nimic inofensiv, nimic fariseic... în ceea ce-l privește. Se lasă dirijat de mătușa Frida, executând, cu docilitate, fiecare mișcare impusă: „se ridică automat în picioare, executând ordinul ca un soldat conștiincios care nu gândește...” Toate aceste experiențe de natură psihofiziologice, de sexterapie sau de psihoterapie sunt în așa mod descrise, ca și cum anormalul n-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
PR cal. neg. un coteț (Pensiunea de familie) (nu este nici măcar) (nici măcar) o groapă de gunoi o magherniță PR. cal. mizeria decentă (este) transformată în casă Semantizarea temei-titlu și deci construirea macrostructurii semantice sînt aici dependente direct de asimilare. Portretul mătușii Agnès, din L'Enfant de J. Vallès, se fondează pe același principiu al asimilării comparative: (35) Are mai bine de șaptezeci de ani și trebuie să aibă părul alb; nu știu sigur și nimeni nu știe, pentru că poartă mereu o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fața ei. Mai bine spus, capul său amintește, în partea de sus, din cauza plasei, de un cartof ars și în partea de jos, de un cartof încolțit; chiar am găsit ieri dimineață, sub cuptor unul, umflat, vinețiu, ce semăna cu mătușa Agnès ca două picături de apă. În Germinal, mina primește prin asimilare trăsături animate, sub forma miticului monstru dornic să înfulece oameni: (36) Această gură de mină, ghemuită în fundul unei gropi, cu construcțiile-i scunde de cărămizi, înălțîndu-și coșul de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe urmă se va căsători cu Marcia 335, fiica consulului din anul 716 = 38 î.H., L. Marcius Philippus. Prin această căsătorie Paulus Fabius Maximus se înrudea cu casa lui Augustus, pentru că mama Marciei era Atia (minor), matertera Caesaris, adică mătușa lui Augustus, după cum ne informează Ovidiu: prin urmare, lui Augustus, Marcia îi era "verișoară" άνεψιά Καίσαρος θεου` Σεβαστου`, cum este denumită într-o inscripție din Paphos. Rezultă, așadar, că Paulus Fabius Maximus 336 era împărțit între sentimentele de prietenie față de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la schimbul reciproc de impresii asupra propriilor scrieri, și în sfârșit la înrudirea adevărată prin Fabia. Fabia este stimată de Marcia, soția lui Fabius; aceasta a iubit-o dintotdeauna, încă din copilărie și a primit-o printre tovarășele ei (comites); mătușa lui Augustus (matertera Caesaris) o avusese înainte printre damele sale de companie. Ovidiu a trăit fără pată, cu excepția ultimei părți a vieții sale (Proxima pars vitae transilienda meae: v. 146); dar, pentru a nu vorbi de el însuși, spune ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dispusă, de unde a ei trăsătură și nobilă figură. Cu sufletul ei bun și sângele-i de seamă Se poartă grațios și-nțelepciune emană. Nu e deloc nedemn să lăudăm a ei frumusețe, Pentru care venerăm și premăritele zeițe. Soție lui, mătușă lui Cezar: o, glorie ție, O, doamnă demnă de sacra casă imperială!"427 Trebuie să remarcăm că poetul o numește femina princeps (Tristele, I, VI, 25), așa cum o face și cu Paulus Fabius Maximus: quorum tu princeps 428, singurul titlu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
După el pleca, Cu smoatec de lînă, Cu brău de cămilă, Din drugă-ndrugînd, Din gură strigînd. Alecsandri reduce șablonul la distihul: “Măicuță bătrînă,/ Cu brîul de lînă”. La Ovid Densusianu și la Mihai Costăchescu, se adaugă elemente contrastante. La primul: “Mătușă bătrînă,/ Cu brîul de lînă,/Albă la cosiță,/ Neagră la străiță”. Pasajul este identic și într-o colecție, și în cealaltă. El amintește de mama lui Dobrișean, din balada citată, în momentul cînd apare ca o furtună la curtea lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
3,200 kg. Dinspre satul Dorobanț venea spre oraș o femeie bătrână cu un coș. Țuți a întrebat-o ce are de vânzare. - Tulburel de vin negru, de care vă trebuie dumneavoastră acum, pe vremea asta câinoasă, ne-a răspuns mătușa pe un ton șugubeț. L-am cumpărat pe tot și am băut din el. Într-adevăr, era bun al naibii și destul de tare. Vinul ne-a mai încălzit un pic. Mie, după prinderea acelui șalău, nu-mi mai era frig
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în când se întorceau de pe o parte pe alta, de frig. Cel cu gaura în fund mai gemea din când în când, implorând milă, dar eu mă făceam că nu-l văd. Am uitat să vă spun că rugasem pe mătușa aceea cu vinul să anunțe vreun milițian și să-l îndrepte cu o mașină spre noi. Pe la ora prânzului a sosit și mașina cu doi milițieni. Le-am povestit totul cum s-a întâmplat, am dat niște scurte declarații, ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dădeam mâna cu ultimul, cred că n-o mai spălam două săptămâni. Și știți de ce? Pentru că, hai să fim serioși, a fi prim secretar la județ nu-i chiar de toată mâna. Vorba tatei: a tunat și i-a adunat! „Mătușa” Vera Era o zi nespus de călduroasă, șuroaiele de sudori mi se revărsau pe șira spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
i-am cerut mărunțiș și m-am îndreptat spre telefonul din perete. - Alo, Niki, salut. Alo. Te-am căutat dimineață pe la ora 10 pe-acasă dar nu erai. Ah, da, uitasem. Da, uitasem că aveai întâlnire la ora aceea cu mătușa ta, parcă Vera o cheamă. Da? Te-ai întâlnit cu ea? Bine, mă bucur. Ah, am uitat să-ți spun, dacă desfaci capacul brelocului, poți vedea cât e ora. Da, da, are o mică baterie. Nu-l mai ai? I
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o cheamă. Da? Te-ai întâlnit cu ea? Bine, mă bucur. Ah, am uitat să-ți spun, dacă desfaci capacul brelocului, poți vedea cât e ora. Da, da, are o mică baterie. Nu-l mai ai? I l-ai dăruit mătușii tale? Să-ți fie rușine... pe la nas, băi, darurile nu se fac cadouri! Da, l-a văzut, l-a plăcut și n-ai putut s-o refuzi? Bine, am glumit, dă-l în mă-sa, nu era decât un breloc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acela, căci nu-i crescuse decât ceva pene pe aripi și niște tuleie pe corp. Dar era alb și voinic, promitea să devină un gâscan de prestigiu printre neamurile sale. Mult în spatele lui, se auzeau glasurile suratelor, mamei, fraților și mătușilor lui, care se așezaseră cam la o sută de metri în stânga moșului, probabil, locul lor preferat. Bobocul, șuierat încetișor de moș Bâcu, veni în grabă la el, acesta îl luă în brațe și scoase din buzunarul hainei ceva, îi dădu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ascunsă pe undeva, pe aproape, după trei ore de vorbăraie, ai putea extrage ceva despre cum se fac cozonacii, care nuanță de ruj de buze te prinde mai bine, cum se scot petele de pe o rufă, ce a mai făcut mătușa Catinca, că soacra lui Axinte nu se împacă cu nora deloc, că o linguriță de miere de allbine luată pe inima goală face piciorul mic, că un măr se mănâncă numai la ora 5 după amiază, că o cură de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să-i spună să meargă în piață, unde sunt niște magazine mici cu tot felul de articole de menaj. Merge băbuța vreun sfert de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în X, pline de catastife și volume legate în piele. — Mă iertați, răspunse ea la salutul celor doi bărbați. Treburile antrepozitului mă rețin aici toată săptămâna. Aici lucrez, aici dorm și mănânc. Sâmbăta merg acasă, iar duminica îmi conduc mama, mătușa și bunica, împreună cu toți copiii, la biserică. De când au murit bărbații, eu trebuie să le fac pe toate. Mihai nu mai auzea ce spune femeia, făcu trei pași și se apropie de icoană. Pe peretele dinspre răsărit, singurul ornament din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ea, că au fost frați. Un gând îl străfulgeră. Oare de ce doamna Maria n-a întrebat ce scrisori erau acelea? Pe loc își schimbă hotărârea: trebuia să știe cum vor reacționa și unchii săi. Atent, își sprijini verișoara și mătușa să urce scările. În încăpere erau doar cei doi Cantacuzini, speriați. Doamna se uită spre mort și începu să se vaite că vodă a lăsat-o cu copii mici, apoi ceru voie să se retragă peste drum, în casa beizadelelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genul: "Aceasta mi-a amintit de ziua cînd am intrat...") și apoi se dezvoltă într-o asemenea măsură încît se termină ca un pasaj durativ, aproape descriptiv. Se întîmplă deseori și opusul în același roman: o retroversie durativă ("Îmi vizitam mătușa în fiecare duminică") izbucnește cu atîtea amănunte încît devine inevitabil punctuală. Relatarea amănunțită face pur și simplu prea greu de crezut că asemenea evenimente ar avea loc în fiecare duminică. În acest joc riscant cu timpul, Proust anunță romanul postmodern
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
vizibilitate. Exemplele din urmă pot fi acum extinse. Ofer doar un exemplu pentru numeroasele posibilități. În a), de exemplu, tatăl lui Mary poate fi un opozant dacă se opune căsătoriei; slujba bună a lui John, voința lui Mary și o mătușă care să medieze ar putea fi adjuvanți. În b), cîțiva dintre prietenii Annei, prejudecățile societății și angajatorul ei ar putea fi opozanți; prietenul ei cel mai bun încearcă să ajute, ceea ce nu este suficient pentru ca aceasta să-și atingă țelul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu tot felul de gâlme la gât... Mama zicea că sunt "păcate de la nouă neamuri" care loveau muierea care îi năștea. Eu însumi eram astfel marcat, o mătușă, soră mai mică a mamei, se uita așa ca mine la lucruri fără să le vadă. Dintr-un clasor cu lentile doamna lua ceva și vâra într-o ramă de metal pe care mi-o pusese pe nas. Ce, văd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am vrut ca În final să rămâneți cu un zâmbet pe buze, să vă binedispuneți.Vă mulțumesc! Era În preajma sărbătorilor de Paști, când toată lumea se pregătea de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Trebuia să-i facem parastas de un an mătușii mele Anica, sora mai mică a mamei, iar soțul ei, unchiul Zaharia m-a rugat pe mine să pregătesc cele trebuincioase. - Fetițo (Îi plăcea lui să-mi spună, deși aveam niște ani totuși), dacă se poate, am o rugăminte la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pregătim, mai cu seamă că suntem În Post și trebuie să respectăm și tradițiile noastre, ortodoxe. Zis și făcut. M-am dus la el, am făcut lista cu cele necesare pentru acest parastas și, fiindcă o iubisem foarte mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința În Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an În urmă, după Sfintele Paști, În Săptămâna Luminată. Unchiul și mătușa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]