4,819 matches
-
istoricii o numesc "Prima bătălie de la Brașov - 1603", pentru a o deosebi de "A doua bătălie de la Brașov - 1611" în care Radu Șerban l-a învins pe principele transilvănean Gabriel Báthory): atacul impetuos al românilor a reușit să străpungă apărarea maghiarilor și să-i pună pe fugă. Cavaleria lui Radu Șerban i-a urmărit pe fugari făcând prăpăd în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca să scape cu fuga. Generalul imperial Giorgio Basta, care se afla tocmai
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
limba maghiară, cu patru facultăți: Litere și filosofie, Drept și economie politică, Științe, Medicină umană. Această măsură a fost adoptată pentru a convinge Comisia Aliată de Control asupra Transilvaniei de Nord cu privire la intenția României de a asigura buna conviețuire a maghiarilor din România. Guvernul Sănătescu a înființat în acest context un minister al naționalităților, iar la 6 februarie 1945 guvernul Rădescu a adoptat un statut al minorităților, confirmat de guvernul Groza. Statutul minorităților garanta libera folosire a limbii materne în învățământ
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
minorităților garanta libera folosire a limbii materne în învățământ, în administrație și în instanțele judecătorești acolo unde minoritatea respectivă avea o pondere de peste 30%. După Tratatul de Pace din 1947 chestiunea Transilvaniei a fost considerată rezolvată. Retragerea treptată a drepturilor maghiarilor din România a dus la reaprinderea naționalismului de ambele părți, fapt speculat de Uniunea Sovietică. Prin decretul regal nr. 406/1945 universitatea română a revenit de la Sibiu la Cluj, și ulterior a fost numită "Universitatea Victor Babeș". Cu toate că Universitatea Bolyai
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
Anastasie), așa încât populația locală și autoritățile religioase au fost șocate. Henric s-a folosit de degenerarea situației pentru a relua ostilitățile. El a obținut sprijinul unor episcopi, al feudalilor mai mici și al burghezilor. În vreme ce Henric conducea o campanie împotriva maghiarilor, legații papali căutau să creeze o bază de susținere a rebelilor saxoni. În 1075, Otto de Nordheim, alături de contele palatin din Saxonia și episcopul Burchard al II-lea de Halberstadt și-au declarat în mod deschis ostilitatea, folosindu-se de
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
eliberat după penitența din ziua de Crăciun a aceluiași an. În 948, el a primit Ducatul de Bavaria, în virtutea căsătoriei cu nobila bavareză Judith de Bavaria. Henric a apărat, după care a extins hotarele Ducatului de Bavaria prin războaie împotriva maghiarilor și prin achiziționarea Mărcii de Verona (Friuli în 952. Ca pețitor al fratelui său, regele, Henric a adus-o pe regina Adelaida la Pavia în 951. În 953-954, el a reprimat o revoltă condusă de ducii Liudolf de Suabia de
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
reprezintă o confruntare militară desfășurată în ziua de 4 iulie 907, în care armata bavareză a fost înfrântă de către maghiarii invadatori. Markgraful Luitpold de Bavaria și-a constituit o puternică armată, cu scopul de a obține o victorie decisivă asupra maghiarilor care invadau Germania de sud, după ce își constituiseră un stat în centrul Europei. Armata germană se presupune că includea peste 100.000 de soldați, detaliu care constituuie în mod cert o exagerare. Armata maghiară a regelui Árpád se cifra la
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
Brezalauspurc" și actuala capitală a Slovaciei, Bratislava sau situează confruntatea ca având loc la răsărit de Vienna, în vreme ce alte opinii fac trimitere la "Urbs Paludarum" - burg-ul lui Brazlavo din apropiere de Lacul Balaton din Pannonia. După bătălia de la Pressburg, maghiarii au reocupat cu fermitate teritoriul răsăritean al Austriei de astăzi până la râul Enns și au început să devasteze regiunile înconjurătoare. Amenințarea maghiară s-a menținut până când, în 955, regele Otto I "cel Mare" a dobândit o victorie decisivă asupra lor
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
rudele sale de dincolo de Alpi. În jur de 913, Burchard a revenit din exil și a reluat controlul asupra proprietății tatălui său. În 915, el s-a raliat fostului dușman, Erchanger și ducelui Arnulf de Bavaria, pentru a lupta împotriva maghiarilor. În continuare, Burchard și Erchanger s-au îndreptat împpotriva regelui Conrad I al Germaniei, pe care l-au înfrânt în bătălia de la Wahlwies, în Hegau. Ca rezultat, Erchanger a fost proclamat duce de Suabia. După ce Erchanger a fost asasinat în
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
lui Burchard, în cadrul conciliului general de la Arnstadt. Burchard a fost un apropiat intim al lui Otto și al reginei acestuia, Adelaida de Italia. El se afla adeseori la curtea regală și l-a însoțit pe Otto în campania acestuia împotriva maghiarilor, fiind prezent la bătălia de la Lechfeld din 10 august 955. În 965, el a condus cea de a treia campanie din Italia, împotriva regelui Berengar al II-lea al Italiei. Într-o confruntare de pe valea Padului din 25 iunie, Burchard
Burchard al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325288_a_326617]
-
9 noiembrie 1918 consiliul ia decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
stilistice atestă prezența aceluiași zugrav român de la Crișcior, crescut și format în ambianța culturală bizantino-gotică din Transilvania. Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior. În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari - Ștefan, Ladislau și Emeric - și a conținutului textului celei de-a doua inscripții pierdute, transmisă de Ödön Nemes, lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
în 1443. După doar un an, imperiul a suferit o înfrângere de proporții în bătălia de la Jalowaz. Pe 12 iulie 1444, Murat a fost obligat să accepte în mod oficial dominația ungară în Valahia și cedarea provinciei Varna către aceiași maghiari, cedarea vulgariei apusene (inclusiv a Sofiei) în favoarea Serbiei. În plus, Murat a fost obligat să abdice în favoarea fiului său minor, Mahomed al II-lea. În toamna aceluiași an, creștinii au violat tratatul de pace și au repornit războiul. Pe 11
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a extinderii controlului asupra coastei Adriatice, Veneția l-a încurajat pe Skanderbeg în 142 să rupă armistițiul cu Mahomed. Regele Bosniei Ștefan Tomeșevici (1461 - 1465), încurajat de reluarea luptei de către albanezi, a renunțat la suzeranitatea otomană și a acceptat protecția maghiarilor. Voievodul Herțegovinei, Ștefan Vucovici (1455 - 1466), ale cărui teritoriu se separase de Bosnia în deceniul al cincilea al secolului al XV-lea, s-a alăturat luptei antiotomane. Formarea acestui front balcanic a provocat răpsunsul rapid al lui Mahomed. El a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Camerino, după care a succedat ca duce de Spoleto după asasinarea ducelui Guy al IV-lea. Alberic a fost recunoscut imediat de către regele Berengar I de Italia, cu care luptase alături în 899 sau 900 pentru respingerea unei invazii a maghiarilor. Alberic s-a aliat cu vecinul său, markgraful Adalbert al II-lea de Toscana, împotriva papei Sergiu al III-lea. Cu această ocazie, cei doi aliați au blocat drumul către Roma, pentru a preveni încoronarea imperială a lui Berengar din
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
este o clădire impozantă construită în stil brâncovenesc construită la începutul secolului al XX-lea. ICRAL-ul a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente. Printre cei care au locuit aici a fost familia pictorului maghiar Ștefan Szönyi. Fiica acestuia, Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul "Felix și Otilia". Filmul "Felix și Otilia" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 3.312.855 de spectatori la cinematografele din România, după cum
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
în loc de foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei. Au existat cinci clase de distincții: Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fot 73 de străini: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
lor. În loc să poarte războaie religioase sau să-i persecute pe nonconformiști, un principat a adoptat o modalitate cu totul diferită de a rezolva lucrurile. Acesta a fost Transilvania, pe atunci un principat autonom, care actualmente face parte din România. Istoricul maghiar Katalin Péter a explicat că regina-mamă Isabella a Transilvaniei „a făcut tot posibilul să nu se implice în conflicte religioase, luându-și rolul de apărătoare a tuturor confesiunilor”. Între 1544 și 1574, Parlamentul Transilvaniei, numit Dietă, a emis 22 de
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mileniului au fost concentrate în partea de nord a Mureșului, printre acestea aflându-se cea de la Vladimirescu - "Schanzen", datată în perioda secolele al VIII-lea și al IX-lea, conform examinărilor din timpul descoperirilor arheologice. În secolul al X-lea, maghiarii au început expansiunea lor în Transilvania, una dintre principalele căi de acces fiind valea Mureșului. Acest moment istoric fiind confirmat de descoperirea arheologică a mormântului unui luptător maghiar la Pădurea Ceala. Românii aflați în subordinea lui Glad, sub amenințarea invaziilor
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
și germană. După aceea, primarul a fost desemnat, funcție de conjunctura politică, dintre germani, unguri, evrei și români. În 1871 Aradul a devenit municipalitate, încât administrația și justiția s-au separat. După instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867) autoritățile erau dominate de maghiari și sârbi. Evoluția demografică din secolul XIX a fost spectaculoasă. În 1804 Aradul avea 8.476 locuitori, în 1850 erau 22.398 locuitori, iar în anul 1900 numărul a crescut la 56.260 locuitori. Principalele curente politice, conservator și liberal
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
16 linii. Viața politică depindea de fluctuațiile de pe scena bucureșteană. Până la fuziunea cu partidul Național Țărănist din vechiul regat (1926), Partidul Național Român reprezenta interesele ardelenilor. După aceea, cetățenii Aradului au votat pentru partidul nou creat și Partidul Liberal. Partidul Maghiarilor avea un electorat constant. Partidele social-democrate aveau, oarecum paradoxal, o prezență redusă în Arad. La alegerile din 1937, cumva ultimele alegeri democratice din perioada interbelică, preferințele locuitorilor din Arad s-au îndreptat spre partidul de extremă dreapta “Totul pentru Țară
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
aveau, oarecum paradoxal, o prezență redusă în Arad. La alegerile din 1937, cumva ultimele alegeri democratice din perioada interbelică, preferințele locuitorilor din Arad s-au îndreptat spre partidul de extremă dreapta “Totul pentru Țară”, urmat de Liberali și de Partidul Maghiarilor. În pofida alianței cu Germania, guvernul român nu a fost capabil să împiedice pierderea unor provincii, inclusiv a unei mari părți a Transilvaniei (30 august 1940). Protestele românilor, inclusiv a celor din Arad, nu au avut succes. Războiul a afectat și
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
unor critici precum Iulia Blaga, Laurențiu Brătan, Andreea Chiriac, Andrei Crețulescu, Alin Ludu Dumbravă, Mihai Fulger, Anca Grădinariu). Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„La hotarul dinspre Apus, unde grănicerii români și maghiari își trăiesc în frăție partidele de table, Păcală, fiul lui Păcală, se întoarce acasă, de undeva „de afară”. Sătul de hoinărit prin cea lume și chinuit de dorul a lor lui, aduce cu sine, în autocamioneta proprie, un măgar și
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
Moldovenesc, iar Spiringer a câștigat cățărările de la Sucevița și Koev pe cea de la Sadova, toate de categoria A. Miercuri, 8 iunie: Târgu Neamț - Toplița - Reghin - Târgu Mureș, 164 km A cincea etapă a turului a fost câștigată la sprint de maghiarul Kristian Lovassy, care i-a devansat pe podium pe Florin Saveliu de la Mazicon București și pe Piergiacomo Marcolina de la Cycling Team Friuli. Restul plutonului a sosit cu același timp, iar purtătorii tricourilor nu s-au schimbat după această etapă. Germanul
Turul României 2011 () [Corola-website/Science/322832_a_324161]
-
11 iunie: Brașov - Vălenii de Munte - Ploiești - București, 169 km Ultima etapă a turului s-a terminat la Arcul de Triumf, în București, fiind decisă la sprint masiv. Câștigător a ieșit italianul Fabio Masotti de la echipa San Marco Concrete, în fața maghiarului Krisztian Lovassy și a grecului Ioannis Tamouridis. Liderul clasamentului general, Andrei Nechita, a sosit al nouălea în grupul învingătorului de etapă, apărându-și astfel avansul la general, pentru a deveni câștigătorul Turului României ediția 2011.
Turul României 2011 () [Corola-website/Science/322832_a_324161]
-
voievodatelor. În secolele IX-X Ardealul era divizat teritorial în 3 formațiuni statale, numite voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut (Turda a aparținut voievodatului lui Gelu). Între secolele X-XIII a avut loc ocuparea treptată a Ardealului, de la nord spre sud, de către maghiari. În jurul anului 900 maghiarii au cucerit voievodatul Gelu, inclusiv zona Turda. Ocuparea Ardealului a luat sfârsit în jurul anului 1200. Dupa această dată reîncepe procesul de reurbanizare a multor localități ardelene. Numele Thorda (Turda) apare pentru prima dată într-un document
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]