5,147 matches
-
1945 Vasiliu a făcut parte din grupa de foști lideri ai guvernului Antonescu care au fost arestați de Armata Roșie și duși la Moscova pentru a fi anchetați. Aflat în detenție în URSS, Vasiliu a descoperit tentativa de sinucidere a mareșalului Antonescu și l-a salvat de la moarte. Retrimis în România, Vasiliu a fost dat în judecata Tribunalului Poporului din București pentru crime de război și alte capete de acuzare. În apărarea sa, Vasiliu a declarat printre altele că a avut
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]
-
nr. 42383 din 25 septembrie 1942, Vasiliu a indicat ce categorii de țigani se vor evacua în Transnistria: "„recidiviști, infractori pentru crime, pungași, borfași, hoți, nomazi și asta doar dacă sunt nemobilizabili”". În Consiliul de Miniștri din 16 noiembrie 1943, mareșalul Antonescu, referindu-se la hoți, îi reproșa generalului Vasiliu că îi ocrotește pe țigani. Pe 31 ianuarie 1944, Serviciul Special de Informații român, semnalează guvernului indignarea oficialităților germane în urma unui raport al SS-ului către von Killinger, intitulat „Dovezi inedite
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]
-
Cristescu a primit un telefon de la Palat, la celălalt capăt al firului fiind gen. Pichi Vasiliu, care i-a comunicat că Ion Antonescu cere ca acesta să vină la palat. Eugen Cristescu, la rîndul său, a cerut să vorbească cu Mareșalul, la care generalul i-a închis telefonul, de unde acesta a dedus că la palat se petrec lucruri grave. Eugen Cristescu declară în continuare: Datorită faptului că nu aveau informații concrete despre ce se petrecea la Palat, Eugen Cristescu s-a
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
acestea, foaia matricolă a gen. Tobescu, singurul document valabil privind situația sa militară, la cap.6, Servicii și diverse pozițiuni precizează clar: La 12 octombrie 1944, Constantin Tobescu a fost preluat de sovietici, împreună cu generalii Pichi Vasiliu și Constantin Pantazi, mareșalul Ion Antonescu și soția sa Maria, profesorii Mihai Antonescu și Gheorghe Alexianu, și în fine, Radu Lecca și duși la Moscova, unde au fost anchetați și au dat diverse declarații, rămânând până pe la mijlocul lunii aprilie 1946, când au fost readuși
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
sau a celorlalți membri ai “lotului”, prin confruntarea declarațiilor acestora. Întrebările au privit organizarea forțelor de jandarmi, activitatea generalului pe durata războiului, activitatea contraspionaj a jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat și trebuie să mergem cu mareșalul Antonescu, pentru că nemții sunt puternici și altfel ne vor distruge țara". În ceea ce-l privește strict pe gen
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
activitatea contraspionaj a jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat și trebuie să mergem cu mareșalul Antonescu, pentru că nemții sunt puternici și altfel ne vor distruge țara". În ceea ce-l privește strict pe gen. Constantin Tobescu, un proces similar s-a derulat în perioada 17-19 ianuarie 1949: Urmează o trecere în revistă a activității gen. Tobescu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
prestația sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, luând parte la campaniile militare din Africa de Nord, Sicilia, Franța și Germania între anii 1943 și 1945. A participat și la Primul Război Mondial, comandând tancurile nou introduse în armata SUA. Un mareșal german, vorbind cu un reporter american îl numea pe Patton „generalul vostru cel mai bun”. El este autorul faimosului citat din timpul eliberării Parisului, în care se referă voalat la ambiția francezilor de a participa, măcar printr-o divizie blindată
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
lui Speer au reușit să-l deposedeze de responsabilitatea asupra construcțiilor iar Speer i-a trimis cu amarăciune imediat o scrisoare lui Hitler, încheind-o cu oferta sa de demisie. Apreciind că Speer era de neînlocuit pentru efortul de război mareșalul de armată Erhard Milch l-a convins pe Hitler să îl reconsidere pe Speer ca ministru. Hitler l-a trimis pe Milch la Speer asigurîndu-l pe acesta de înalta sa apreciere. În conformitate cu cele expuse de Milch, Speer la auzul acestora
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
pentru lărgirea dreptului la "votul universal masculin", proclamând dreptul la vot al tuturor cetățenilor care împliniseră vârsta de 21 de ani, inclusiv al militarilor activi, cu limitarea sus-numitului drept al persoanelor care deținuseră funcții importante pe vremea dictaturii "Conducătorului Statului", mareșalului Ion Antonescu. Ultima prevedere dat naștere la multe abuzuri, administrația luând decizii arbitrare, eliminând din viața politica numeroase personalități politice supuse judecății "comisiilor de epurare", (toate controlate de PCR), sau a Tribunalelor Poporului (împuternicite să investigheze crimele de război și
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
rămăseseră sub controlul OKH. OKW conducea operațiunile militare pe frontul de vest, Africa și Italia. În vest operațiunile erau bifurcate mai departe între OKW și "Oberbefehlshaber West" (OBW, Comandantul suprem în vest), care era "Generalfeldmarschall" Gerd von Rundstedt (mai târziu mareșalul Gunther von Kluge). Cu timpul fragmentarea s-a mărit, deoarece operațiuni navale și aeriene aveau propriile lor comandamente ("Oberkommando der Marine", OKM, și "Oberkommando der Luftwaffe", OKL, în frunte cu Hermann Goering) care, teoretic subordonate, erau totuși destul de independente de
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
Vânătorul de tancuri Mareșal este un concept de tun antitanc mobil dezvoltat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din punct de vedere constructiv este asemănător vânătorului de tancuri german Hetzer. Au fost construite 6 prototipuri (M-00, M-01, M-02
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai și Veres. Primul prototip - botezat Mareșal - a avut indicativul M-00 și a fost testat în poligonul Sudiți lângă Slobozia pe 30 iulie 1943. Temerile că șasiul se va răsturna la primul recul al puternicului tun de 121,9 mm nu s-au adeverit, însă au
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
alte probleme, majoritatea legate de modul de fixare a tunului. Oricum, testul a fost un succes pentru micuțul "vânător de care" (blindate) încurajând astfel dezvoltarea ulterioară a proiectului. Având în vedere complexitatea relațiilor între Armată și Industrie, la nivelul cabinetului Mareșalului Ion Antonescu s-a decis înființarea în august 1943 a unui comitet pentru supravegherea proiectului. Prototipurile îmbunătățite M-01, M-02, M-03 au fost construite la uzinele Rogifer unde echipei de proiectanți i-au fost puse la dispoziție câteva
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
și ochitor și stătea în partea dreaptă, iar încărcătorul stătea în partea stângă către centru. Tunul folosea o lovitură cumulativă de tip Hohllandung special dezvoltată pentru lupta antitanc. La 23 octombrie 1943, cele trei prototipuri au fost testate în prezența Mareșalului Antonescu în poligonul Sudiți. Cu această ocazie a fost testat și tunul antitanc de 75 mm, model Reșița 1943, care a dovedit calități excepționale. Datorită comportării foarte bune a tunului antitanc, la sugestia col. Paul Drăghiescu, s-a dispus ca
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Sudiți. Cu această ocazie a fost testat și tunul antitanc de 75 mm, model Reșița 1943, care a dovedit calități excepționale. Datorită comportării foarte bune a tunului antitanc, la sugestia col. Paul Drăghiescu, s-a dispus ca următoarele modele de Mareșal să nu mai folosească tunuri rusești de captură ci tunul antitanc românesc Reșița 1943. Această modificare a fost încorporată începând cu prototipul M-04. Imediat după încheierea testelor șeful echipei de proiectanți, mr. Nicolae Anghel precum și directorii uzinelor Rogifer au
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-o competiție cu Sturmgeschütz III și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri Mareșal a fost foarte bună, acesta intrând între 24 iulie și 21 august 1944 într-o serie de teste foarte dure - comparabile
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-o competiție cu Sturmgeschütz III și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri Mareșal a fost foarte bună, acesta intrând între 24 iulie și 21 august 1944 într-o serie de teste foarte dure - comparabile cu condițiile de front. În timpul acestor teste, afetul tunului a cedat, ducând la întreruperea sesiunii de testare până la 31
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
sesiunii de testare până la 31 august. La 21 septembrie, prototipul M-05 își termină sesiunea de teste, inclusiv testele de anduranță. La 26 octombrie 1944, invocând condițiile armistițiului, sovieticii confiscă prototipurile rămase precum și toate materialele legate de vânătorul de tancuri Mareșal. Dintre tunurile antitanc calibrul 75 mm model 1943 Reșița au mai rămas câteva exemplare la Școala Militară de Ofițeri de Artilerie din Sibiu și la câteva unități militare din țară, cu care s-au făcut trageri și instrucție până prin anii
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Dobrovăț, Hîrcești - Erbiceni, Buciumeni - Grozești, Cetireni - Lespezi, Teșcureni - Mogoșești-Siret, Unțești - Moșna, Costuleni - Movileni, Florițoaia Veche - Plugari, Măgurele - Răchiteni, Rădenii Vechi - Șirețel, Condrătești - Sinești, Valea Mare - Tutora, Mănoilești - Victoria, Petrești - Voinești. După un an de la anexarea vremelnica a Basarabiei, vine ordinul mareșalului Ion Antonescu. Răfuiala dintre armatele române și cele sovietice se încheie cu alungarea ultimelor rămășițe a trupelor bolșevice dincolo de Nistru și reântregirea graniței estice a României. Euforia eliberării este umbrită din ce in ce mai mult de veștile venite de pe front. După aproape un
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
6 iunie 1939, Sihlea, Vrancea - d. 20 mai 2013, Iași) a fost un istoric român, cu preocupări referitoare la istoria contemporană a României. În activitatea de istoric, a fost un istoric apropiat al regimului comunist și unul dintre preopinenții reabilitării mareșalului Antonescu. După revoluție a susținut teze controversate (că evreii ar fi fost de vină pentru Holocast, că evreii ar fi instaurat comunismul în România) și a prezentat într-o lumină pozitivă Mișcarea legionară. Înainte de Revoluția din 1989 a fost membru
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
membru P.R.M. A îndeplinit funcții de secretar �n Biroul Executiv al P.R.M., Filiala Iași. La alegerile locale din 2004 a iesit consilier local, dar a cedat locul unei doamne, care era următoarea pe lista respectivă. Activitate socială: Membru al Ligii �Mareșal Antonescu� și al Ligii Non Tocchi Cain� (Romă, Italia). Este decan al Colegiului Consilierilor Juridici Iași. Este președintele Comisiei permanente de examinare a consilierilor juridici stagiari.
Vasile Diacon () [Corola-website/Science/305465_a_306794]
-
(15 mai, 1633 - 30 martie, 1707), numit și Vauban, a fost un mareșal al Franței și cel mai important inginer militar din perioada să, faimos pentru inovațiile aduse în domeniul construcției de fortificații. Folosind tehnicile care-i poartă numele, au fost fortificate numeroase cetăți din Europa. Executate din cărămidă, cu ziduri scunde înconjurate
Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban () [Corola-website/Science/301495_a_302824]
-
În vara anului 1941, când Basarabia a revenit sub administrație românească, Nina Ștefănucă a adresat un demers Guvernământului Basarabiei cu scop de constatare a faptului că Petre Ștefănucă a fost supus represiunilor politice de către sovietici. Printr-un decret-lege dat de mareșalul Ion Antonescu la 25 noiembrie 1941, urmașilor lui Petre Ștefănucă li s-a prevăzut anumite sume bănești. După destrămarea Uniunii Sovietice, savanții-folcloriști Andrei Hîncu și Grigore Botezatu au editat opera lui Petre Ștefănucă în două volume. Petre Ștefănucă este inclus
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
au rămas în teritoriul ocupat, pentru a-i acuza pe aceștia de colaborare cu ocupanții germani. Acest lucru a fost vizibil în special în timpul campaniei electorale din noiembrie 1919, prin articolele publicate în ziarul "Îndreptarea", oficiosul Partidului Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu. Familia s-a reîntregit în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
însă, odată desființat Statul Național-Legionar care fusese instaurat în octombrie 1940, prigoana s-a atenuat, în mica parte și mulțumită prieteniei din tinerețe dintre dictatorul Ion Antonescu și președintele federației comunităților evreiești din România, Willy Filderman, dar în special politicii mareșalului cu privire la evrei și statutul lor. Mulțumită acestor circumstanțe, mareșalul Antonescu a tolerat că forurile conducătoare ale unor municipalități (bunăoară primarul Cernăuților, Traian Popovici) sau ale unor organizații (de pildă Serviciul Maritim Român) să nu aplice politică de eliminare a evreilor
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]