4,850 matches
-
fiind îi vizitam adesea. În timpul războiului din 1916-1918 au murit atât bunicul meu Giuseppe Baroli, cât și soțul mătușii mele, Vincențiu Mauder. Am fost martor, cu destule amintiri, ale vicisitudinilor celui dintâi război mondial. Armatele române și rusești, puținele avioane micuțe cu aripile de șindrilă și doar câteva zboruri ale dușmanilor, cele două bombe aruncate la întâmplare asupra orașului, câteva lupte aeriene, camuflajul și un singur tun antiaerian improvizat în centrul orașului, care n-a reușit să doboare nici un avion, pământul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și acela sunt eu!“ Însemnări 9 octombrie 1949 Crin - floare împărătească! Dragostea o gust din plin, fără prejudecăți și fără reticențe. 15 octombrie 1949 Este o senzație poate prea complexă pentru a încerca să o descriu: Liniște... Afară e ceață. Micuțul squar s-a schimbat în chip feeric: mici crăcuțe, subțiri și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal în frumusețea și azurul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă. Când a murit tatăl meu, spitalul mi-a predat proteza lui dentară și ochelarii. Acasă, într-un sertar de bucătărie, printre tacâmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cât timp mai trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele au mai zăcut acolo câțiva ani. Mama nu mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
căi ocolite. Astfel, nu proteza dentară sau ochelarii exprimau absența tatei, ci șurubelnițele și caișii. Ochii îmi umblau atât de irațional prin rămurișul acestor copaci încât, privindu-i îndelung, crenguțele lor scurte, încă golașe, începeau să semene leit cu șurubelnițele micuțe ale tatei. Ajunsesem deja la vârsta maturității, și totuși lucrurile continuau săse amestece între ele la fel de viclean ca odinioară. Berlinul nu-i un ținut al caișilor, prea e rece aici. Nu am simțit lipsa caișilor la Berlin, dar apoi am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acum acestei amplificări împuținarea necesară pentru a te împăca cu soarta și a putea insera cele acum întâmplate în cele precedente. Dalia îmi arăta că trebuie să văd într-un interogatoriu sarcina deserviciu a anchetatorului, și că numeroasele crestături de pe micuța masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați înaintea mea și după mine - cu alte cuvinte, că sunt un caz printre multe altele, dar, cu toate astea, un caz individual. Ce mă tulbură pe mine, pentru anchetator nu-i decât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sta aici chiar atât de rău ca în școli; că în acest stat până la urmă tot o mai fi existând undeva măcar un dram de copilărie, că distrugerea seacă, sistematică, prin ideologie nu le putea fi aplicată unor copii așa micuți și că într-o grădiniță mai există, totuși, și cuburi de construit, păpuși și jocuri. Pe deasupra, rămăsesem fără un ban, având în schimb datorii și ratele de la casă ce trebuiau plătite lună de lună. știam bine că în situația mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și m-a întrebat: „Tovarășa, dumneavoastră de ce n-ați cântat? Cealaltă tovarășă cântă totdeauna cu noi“. Am zâmbit și i-am spus: „Dacă eu cânt cu voi, nu mai aud cum cântați, dacă bine sau rău“. Am avut noroc, căci micuțul gardian nu se așteptase defel la acest răspuns. Cum, de altfel, nu mă așteptasem nici eu. Drept care a fugit înapoi la locul lui. Nu se număra printre cei patru aleși ai grupei. Pe moment am fost chiar mândră de minciuna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trăit peste treizeci de ani într-o dictatură, în România. Unde fiecare individ forma o insulă în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă imobilă care era țara, micuța insulă rătăcitoare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură. și în familia mea fiecare era o insulă. Erau anii ’50, o copilărie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o dată în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist, a unui întreg grup de oameni. Se socoteau a fi o micuță ceată ce nu renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu limba e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește“. și ce se vorbește când îmi întâlnesc vecina jos, la cutia de scrisori? În timp ce urcăm amândouă scara, începe să-mi spună că nu mai apucă să doarmă cum trebuie din cauza micuțului ei de trei ani, care noapte de noapte, între orele două și trei, vine la patul ei cu un miel de cârpă și vrea să se joace. „Curată teroare“, zice ea, „securitatea română n-ar fi putut născoci ceva mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cheia face fel de fel de mișmașuri cu oamenii adulți din sat, pentru că satul e al lor. Totul, de la praful din ulițe și până sus, în vârful copacilor, le aparține lor, așa ziceam în sinea mea. Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l duci la centrul de fier vechi!". Încă odată, Caragiale Ion Luca a triumfat. Toți încep să râdă în hohote, eliberându-se de imaginea grea ce se lipește pe retină. Omul cu crucea s-a oprit brusc chiar lângă ei. Micuții piloți zdrențăroși s-au repliat cuminți în spatele său. Crucea este aruncată dintr-o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de realizări "naționale"... Fotbal 1. Selecție pe stadionul Universitătii Laval. O mulțime de omuleți supradimensionați de costumele lor de protecție se agită pe gazon după reguli doar de ei știute. Părinții par să aparțină clasei medii superioare. Îi mănâncă pe micuți din priviri. O mămică platinată și mult fitnisată, pe lângă care am trecut în fugă (fac jogging, la rândul meu) îl sfătuia profesional-drăgăstos pe un omuleț să aibă "mentalul puternic". Fotbal 2. Studenții camerunezi discută despre fotbal cu cei din Coasta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încercări; erau gata, dintr-un fel de pudoare, doar să asculte Cehov - cu totul altceva decât zumzăiala nonșalantă din Sala Congreselor - vibra o anumită intimidare în fața subiectului care îmi dădu, brusc, o siguranță fizică și o încordare emoțională. Un om micuț, bătrâior, dar foarte luminos, intră pe scenă unde trona un pian; omul - se numea Kaminska, fără prenume, știam vag de unde să-l iau, din familia de actori evrei galițieni Kaminska - nu deschidea pianul, rămânea în picioare și începea să zică
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi, împlinind cercul acela al vieții de care avea să afle mult mai târziu, când îi vor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
altul, cu zgomotul acela de gol și de ușor în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua aceea, când mama era aplecată asupra unei crătiți aburinde în bucătărie, iar patul fetiței, care mergea de-acum în picioare, era plasat pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Cortázar, Șotron 33. Haruki Murakami, în căutarea oii fantastice 34. Mika Waltari, Amanții din Bizanț 35. Dan Lungu, Sînt o babă comunistă! 36. Mihail Bulgakov, Inimă de cîine. Însemnări pe manșete 37. John Fowles, Colecționarul 38. Dai Sijie, Balzac și Micuța Croitoreasă chineză 39. Cecilia ștefănescu, Legături bolnăvicioase 40. Giovanni Papini, Un om sfîrșit 41. Edgar Allan Poe, Cărăbușul de aur și alte povestiri 42. Ismail Kadare, Generalul armatei moarte 43. Daniela Zeca, Istoria romanțată a unui safari 44. John Fowles
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
familiilor din care proveneau, sărace și ele. După absolvirea studiilor superioare au venit și cei doi copii, o fetiță și un băiețel, care le au sporit grijile și le-au luminat și îmbogățit viața. Întreaga lor strădanie se concentra asupra micuților care creșteau și se dezvoltau ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi ocrotea, îi îngrijea și iubea cu dăruire totală, le satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tristă și indiferentă. Mișcările sale nu mai aveau vioiciunea de odinioară. Mi s-a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă simt prea mult preocupat de ele, zgomotul și discuțiile din jurul meu. Dar iată în fața mea o siluetă, pe care n-o observasem. La doi pași de mine, dincolo în stradă. Așa de aproape și totuși așa de departe. Grațioasă. Micuță. Cochetă. Gândurile mele își schimbă cursul. Atențiunea mea își schimbă și ea obiectul. Întrerup articolul, firește; iar în locul lui, când șeful de atelier sosește să-și ceară drepturile, îi întind foaia pe care am scris "medalionul" acesta: Necunoscuta care trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pictura naivă rurală sunt bisericile, ca un simbol puternic în viața satului românesc. Eu personal aș putea fi un exemplu aici, cel puțin într-o anume perioadă a vieții mele am pictat frecvent biserici în tablourile mele fie că erau micuțe pe un vârf de deal în depărtare, fie că le pictam fiind în prim planul tabloului, atunci când pictam sate, intersecții de ulițe, cu țărani și țărance care se plimbau după slujba de duminică. Dar oricum, biserica este un element central
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mutăm la Oradea, unde trăiesc și în prezent părinții și sora lui Carmen, Cici. Nu a fost deloc ușor, pentru că a trebuit să vindem apartamentul din Reșița la un preț foarte mic, și să luăm alt apartament la Oradea mai micuț dar mult mai scump. După o perioadă de 6 luni în care am stat și la socrii mei, și alte 6 luni cu chirie, am reușit să cumpărăm apartamentul în care stau și acuma cu familia, bineînțeles cu un credit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ceva, bilete nu aveam scoase nici unul dintre noi, iar distanța spre gară era destul de mare. Așa că am stat doar două ore în cameră pălăvrăgind vrute și nevrute, după care am pornit pe străzile Reșiței cu noaptea în cap să găsim micuța gară a orașului. Pe drum ne-am oprit într-o mică piață unde cei doi colegi ai mei au servit o bere de la o dugheană ce puțea a țuică, fiind și puțin cam mizerabilă. Era nevoie de un gât de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
spune, fiind transmise la știrile referitoare la Festival, fiind și singurul dintre artiști care a avut onoarea asta de a da un interviu. În toată foiala asta în preajma mea era o persoană de sex feminin, trecută de a doua tinerețe, micuță de statură, slăbuță, ce mă tot încurca în micul meu spațiu pe care îl aveam la dispoziție; i-am spus puțin cam răspicat decât spun de obicei moldovenii, că-mi ia aerul, să mă scutească un pic de prezența ei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]