4,790 matches
-
Kuchenheim, Kreuzweingarten, Niederkastenholz, Palmersheim, Rheder, Roitzheim, Schweinheim, Stotzheim, Wißkirchen (în orașul Euskirchen), municipalitățile Blankenheim, Dahlem, Hellenthal, Kall și Nettersheim; (f) în districtul Rhein-Sieg: orașele Meckenheim și Rheinbach, municipalitatea Wachtberg, localitățile Witterschlick, Volmershofen, Heidgen (în municipalitatea Alfter) și localitățile Buschhoven, Morenhoven, Miel și Odendorf (în municipalitatea Swisttal). 2. Franța Teritoriul departamentelor Bas-Rhin și Moselle situat la vest de Rhin și de canalul Rhin-Marne, la nord de autostrada A 4, la est de Sarre (râu) și la sud de frontiera cu Germania și
32006D0284-ro () [Corola-website/Law/294776_a_296105]
-
de cormofite, aparținând unui număr de 224 genuri, încadrate în 64 de familii. În ceea ce privește originea fitogeografică a taxonilor, regăsim mai ales specii continentale: a) specii eurasiatice: piciorul cocoșului - Ranunculus polyanthemos, pleșcăiță - Cucubalus baccifer, steluță - Stellaria graminea, turiță - Agrimonia eupatoria, coada mielului - Filipendula vulgaris, Filipendula ulmaria și cebărea - Sanguisorba officinalis; ... b) specii europene: rutișor - Thalictrum aquilegiifolium, mutătoare - Anthyllis vulneraria și crin de pădure - Lilium martagon; ... c) specii care definesc caracterul sudic pontico-mediteraneean: cosaci - Astragalus cicer, ineață - Linum flavum, răsură - Rosa gallica, trifoi
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
Brașovul are 15 cartiere, după cum urmează: Aceste cartiere se împart, la rândul lor, în zone mai mici, subcartiere, cu denumire consacrată, cele mai mici diviziuni ale orașului fiind însă intersecțiile sau zonele cu denumiri celebre (Onix, Ceasu' Rău, Gemenii, Făget, Mielul Alb, Modarom etc.). </td></tr> </table> Orașe înfrățite Orașe partenere Consulate Altele Asociații sau Rețele europene în care municipiul Brașov este membru: Începând cu 1992, Primăria municipiului Brașov a acordat titlul de cetățean de onoare al municipiului, uneori post-mortem, acelor
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Costumul femeiesc se compune din năframa în diferite culori, zgărdan din mărgele, cămașă dreapta cu motive ornamentale prin cusătura în motive mărunte, fie geometrice, fie de stilizări vegetale în colorit policrom, pieptar în formă de vestă confecționat din blană de miel, ornamentat cu broderie din lână policroma, predominând roșul, iarna rocul, apoi zadii în dungi lațe, dispuse orizontal și fără bordura la capătul de jos, baierele cu care se înfășoară în talie de mai multe ori și arareori cu brâie. De
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
cușma. Cămașă este scurtă cu mânecă largă, fără guler și cu mânecări frumos ornamentate, gătii, pentru vară, care sunt largi, pana deasupra gleznei; cioarecii, un fel de pantaloni groși din lână, se poartă iarnă. Pieptarul este confecționat din piele de miel, asemănător cu al femeii și este cea mai deosebită piesă din portul popular al borșenilor. Traista, din fir de lâna, frumos ornamentata și baiere împletite în multe șuvițe, este purtată de femei și bărbați. Copiii poartă costum popular asemănător cu
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
înclinată. Ceea ce face această lucrare extrem de originală, este că cele două personaje înclinate par să se suprapună. Maria este așezată pe genunchii mamei sale, Sf. Ana. Ea este aplecată puțin în față, spre pruncul Isus care se joacă cu un miel. Compoziția a fost copiată de multe ori și a influențat mulți artiști, printre care Michelangelo, Rafael, Andrea del Sarto, Pontormo și Correggio. Această schemă compozițională a fost de asemenea adoptată de pictorii venețieni Tintoretto și Paolo Veronese. Leonardo da Vinci
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
yahoo". De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie. Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din "Lilliput", care modifică decizia judecătorilor.
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
disponibilă integral pe pagina de internet a comunei: http://www.luncavita.com/Romaneste/Monografia 1.htm. Stema comunei Luncavița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, retezat și tăiat, în căprior. În șef, în câmp verde, se află trei miei de aur, trecând spre dreapta. În prima partiție, în câmp albastru, se află o rindea de argint. În a doua partiție, în câmp roșu, se află un cap de urs văzut din față, de aur. În a treia partiție, în
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]
-
din față, de aur. În a treia partiție, în câmp albastru, se află trei prune așezate pe o crenguță cu trei frunze de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Mieii amintesc faptul că localitatea a fost întemeiată de coloniști aduși de împărăteasa Maria Tereza din Oltenia, și anume din localitatea Calea Oii. Rindeaua este simbolul ocupației tradiționale a locuitorilor, respectiv tâmplăria și prelucrarea lemnului. Capul de urs face referire la
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]
-
în Moscopole, locul de obârșie al familiei Valaori, unde existau 40 de biserici ridicate prin donații particulare.2 Invitații la această ceremonie au participat apoi la o masă festivă organizată într-un salon de clasă unde s-au servit 12 miei pregătiți la proțapul din curtea școlii, după specialitatea macedonenilor 3. Parte din această tradiție se păstrează și astăzi. Dl. Prof. Univ. Dr. Gh. Dumitrașcu povestea că, în anii în care domnia sa a urmat școala primară (1946-1953), încă mai era scris
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
aceeia care au câștigat primele târguri din Sălciua, fiind în Deputăție la Budapesta și mult trudindu-se.” „Deputațiunea” a fost la Budapesta pentru a obtine dreptul de a ține târguri în 20 octombrie (târgul oilor) și în 4 aprilie (târgul mieilor); pe urmă, numărul târgurilor a crescut la 6 pe an, în prezent desfășurându-se câte unul în fiecare lună a anului. Faptul că Sălciua are „un potențial agricol ce rivalizează cu multe localități de câmpie este dovedit și acum de
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
Sancti Leonardi Abbatis 1784”", plasat într-un câmp argintiu. Pe cele două laturi ale picturii sunt plasate două coloane, între care se pot vedea două statui. Cea din partea stângă îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, arătând cu mâna dreaptă spre mielul din dreptul piciorului său, iar în mâna stângă ține un drapel cu inscripția „Ecce Agnus Dei” (). Statuia din partea dreaptă îl reprezintă pe Sfântul Mucenic Sebastian, cu mâinile legate de copac, cu corpul străpuns de săgeți, având fața schimonosită de durere
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
supravegherea desfășurării petrecerii. În fiecare casă se fac pregătiri pentru nedeie. Femeile, cu o săptămână — două înainte, fac curățenie în case iar în ultimele zile dinaintea nedeii pregătesc mâncărurile cu care vor fi serviți oaspeții. Bărbații se îngrijesc să procure mielul și băutură și fac curățenie generală. Cei din același sat nu se invită unii la alții. De regulă, pregătirile se fac pentru rude, prieteni și alți cunoscuți, din satele vecine. Rudele, de obicei, vin neinvitate iar ceilalți sunt poftiți cu
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
în sat, unde participă activ la aceste evenimente, atât în plan laic, cât în plan și religios. Costumul popular al idicenilor era compus din „cioareci” din pănură albă, cămașă de pânză albă, lungă până aproape de genunchi, pieptar din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau șerpar din piele, iar pe cap căciulă din blană neagră de miel
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau șerpar din piele, iar pe cap căciulă din blană neagră de miel sau pălărie cu boruri largi. Încălțămintea erau opincile la marea majoritate, iar cei mai înstăriți purtau cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură, prinsă în brâu cu o „lorineață” țesută, cămașă din pânză albă cu șire cusute sau țesute, pieptar din blană de miel cu „zăgărea”, suman din pănură neagră sau cojoc. Pe cap purtau năfrămi groase de lână țesute sau croșetate, iar cele mai tinere „ceaptă”, un fel de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare opinci sau ghete înalte
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
care se obișnuiește până la sărbătoarea „Înălțării”, iar de atunci până la Rusalii se salută cu „Hristos s-a înălțat”. Dacă la sărbătorile de iarnă mâncărurile sunt bazate pe carnea de porc, la cele de primăvară acestea se fac din carne de miel, urdă și caș. Anotimpul verii este marcat de mai multe sărbători religioase: Sînpetru, Sîntilie, Sîntămărie, când se organizează petreceri precum cele descrise mai sus. Așa cum am mai arătat, unul din principalele evenimente din viața omului este căsătoria, care în spațiul
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
91%). Pentru 3,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Râpile", făcea parte din plasa Tazlăul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Slobozia Mielului, Râpile, Pătrășcani, Motocești și Păltinata, având în total 2774 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 46 de elevi și șase biserici ortodoxe (două în Râpile și câte una în Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Pătrășcani și Slobozia Mielului), iar principalii
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
Borzești-Răzeși, Slobozia Mielului, Râpile, Pătrășcani, Motocești și Păltinata, având în total 2774 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 46 de elevi și șase biserici ortodoxe (două în Râpile și câte una în Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Pătrășcani și Slobozia Mielului), iar principalii proprietari de pământ erau Dumitru Paraschiv, Alex. D. Paraschiv și G.E. Bogdan. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Gropile, formată din satele Gropile, Capota, Păltinata și Pochița, cu 1577
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
mixtă cu 16 elevi la Gropile, două biserici ortodoxe la Gropile și una catolică la Capota. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ; comuna Râpile avea 3012 locuitori în satele Motocești, Pătrășcani, Râpile și Slobozia Mielului, în vreme ce comuna Gropile avea 1820 de locuitori în satele Capota, Gropile, Păltinița de Jos și Păltinița de Sus. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, comuna și satul Râpile a primit
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
împărțindu-se între familii, ne existând mijloace de păstrare a cărnii proaspete în cantități mari. În sat, în special în secolul XIX și primele decenii ale secolului XX, existau două măcelării unde se vindea carne: de vită tot anul, de miel primăvara și de oaie toamna. Datorită credinței creștine vechii locuitori țineau cu rigurozitate posturile (Crăciun, Paște, Sânpetru, Sfânta Maria Mare), precum și în zilele de vineri ale săptămânii, când nu erau consumate produse pe bază de carne sau lapte, unt, brânză
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
o marcă distinctivă”.(Referință) Portul este un semn de distingere între popoare și o comoară artistică constituind mândria națională a unui popor. Locuitorii satului Cașin au portul mocănesc, deosebit de al sătenilor din satele înconjurătoare. Bărbații de altădată purtau: căciulă de miel cu fundul rotund, plete lungi lăsate pe spate, ițari de lână mai subțiri pentru vară și mai groși pentru iarnă, se încingeau cu chimir lat de piele, uneori împodobit cu nasturi de cositor. Purtau cămașă de cânepă pe deasupra ițarilor, și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
o astfel de afirmație, un obicei ce își pierde amintirea în negura timpurilor : Coroana. În Sâmbăta Mare, în timp ce tații rămân să vadă de gospodărie, iar mamele și surorile rămân să pregătească bucatele tradiționale de Paști (cozonac, pască, ouă roșii, friptură de miel, drob ș.a.) flăcăii din sat, cu mic cu mare, urcă pe Dealul Boiștea pentru a ridica coroana. Mai corect spus pentru a ridica coroanele. La început era o singură coroană ce se ridica pe culmea dealului, dar de prin anii
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
Elena Damian într-o lucrare pentru avansarea în grad didactic. Ea arată că acestea s-au păstrat mai bine decât altele din zona Buzăului, din cauza izolării comunei. Înainte de industrializarea prelucrării lemnului, localnicii purtau pe cap iarna căciuli din blană de miel cu fundul drept și marginile răsfrânte puțin, în care își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
documentară a localității datează din anul 1552, când apare sub numele de „Ponthuselew” ca proprietate episcopală, în conscrierea preoților comitatului Bihor. În 1698 apare din nou menționată în registrul de dijmă, împreună cu alte localități. Locuitorii dădeau dijmă din grâu, pabulus, miei și iezi și plăteau bani creștinătății. Între 1710-1712, localitatea este cunoscută sub numele de Petrany- Vallany având doar două familii G. Vanko și S. Szillagy. În 1719 numărul capilor de familie ajunge la 8, având jude pe Petru Racz. În
Petrani, Bihor () [Corola-website/Science/300859_a_302188]