5,217 matches
-
dischis o gurî șî l-anghițât pi Ionel. L-a-nghițât șî l-a dat înapoi afarî. L-a făcut așa di frumos!” (IzvoareSoroca). Maternitatea rămâne un reper inițiatic, mama ființei salvate de erou fiind cel mai frecvent cea care-l înghite, reconfigurând mitic nașterea. Absorbția în pântecul matern de pe celălalt tărâm este atât de puternică, încât poate transforma și metamorfozele punitive ale eroilor: „- Măi pasăre, ’ci, eu le-am rupt florile, da’ eu nu pot să-l învii. Cum ț-am făcut eu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă în scenariile inițiatice precedente, „htonian la origine, dar devine treptat solar și uranian” Colinda citată exprimă sugestiv îmbinarea celor patru elemente fundamentale în natura animalului năzdrăvan: apă (este un transportor acvatic mitic), aer (suflă vânt), foc (emană căldură pe nări), pământ (stă în pântecele terestru). În alte texte, calul traversează marea de trei ori, asemeni unui botez: „Și eu te-am trecut/ Mara de trei ori/ Și nu te-ai udat,/ Oleacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să o protejeze magic. Prezența calului în ritualul marin al inițierii devine o garanție a depășirii probei, căci calul cunoaște „drumurile” spre lumea acherontică și supune stihia acvatică. Șarpele care înghite călărețul cu tot cu cal reprezintă un alt argument al ființei mitice comune ce amintește de Centaurii antici și de imaginea autohtonă a Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale de „flăcău de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru Căciulă din balada omonimă I (29) înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului indicativ face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță, cele două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintr-o apartenență mistică la ele. Fata conține în ființa sa datele necesare unei întrepătrunderi cu Întunericul, de aceea vom găsi fecioara plutind în mijlocul diluviului iar flăcăul, ca expresie a naturii dinamice, solare, înfruntând animalul totem, fapt ce înscrie gândirea mitică românească în tiparul oriental al lui yin și yang. În două colinde din Dobrogea apare și o comparație frecventă în imaginarul folcloric: „Ochi-și negri ca și mura”; dincolo de conotația telurică, imaginea câștigă și o sugestie a vegetalului și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
casei în care a crescut viitoarea mireasă. Legătura dintre fetele mari și lumea florală este foarte strânsă, grădina cu flori reprezintă o marcă a condiției maritale, iar culesul plantelor de leac se încarcă în acest timp de trecere cu valențe mitice. Structura aproape identică a celor două colinde se mai remarcă prin prezența dativului etic care face să se audă vocea instanței - reflector între lumi: colindătorul. Mai mult decât atât, pronumele miimplică lumea profană în totalitatea ei, la nivel afectiv, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie, fata însemnată la nivel epidermic are puteri asupra mersului planetelor prin consubstanțialitatea ei cu nocturnul. Motivul emblemei astrale este frecvent în basme, mireasa fabuloasă putând chiar prolifera statutul divin printr-o creație
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Lumea-n lung și-n lat,/ Țara Românească/ Și Moldovenească/ Lungiș,/ Curmeziș,/ Măre, nouă ai,/ Tot pe nouă cai;/ Patru-a ciumpăvit,/ Cinci a omorât/ Și tot n-a găsit/ Potrivă să-i fie/ Vro dalbă soție” (Lacul SăratBrăila). Potrivirea mitică între lună și soare vine din statutul lor superior, iar echivalența în planul uman face din perechea de tineri o alăturare fără alternativă, recunoscută și în textul colindelor: „De frumoasă’n lume/ Ea soață nu are,/ Numa sfântu soare”. Deși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic, se face prin permutarea faptei de la perfectul compus la acțiuni săvârșite hic et hunc. Falia spre evenimentele arhetipale s-a deschis și, sub ochii auditoriului, se dezlănțuie potopul purificator din care o nouă lume va fi creată. Plăvioarele (viitură din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume. Opoziția prezentului indicativ, prin care existența apelor eterne este instaurată, cu imperfectul situării ostrovului, implică raportul modificabil dintre amorf și creație. Insula a fost ridicată în timpuri mitice în centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care omul nu poate zăbovi în afara contextului ritual. Apele germinatoare sunt, creația trebuie regăsită și reiterată. Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Șegea gios șî hoginea,/ Flori alege, flori culege,/ Flori vânăce, mohorce” (Dobra). Timpul imperfect al relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori, marcate de culoarea spectrală a trecerii (albul), construiesc clar un ceremonial mitic, care nu este cuprins în durată. Schimbarea perspectivei temporale, de la imperfectul durativ la prezentul mitic, marchează cu precizie ruptura de nivel ontologic, provocată de gestul ritual al culegerii. Metafora florală pentru fata de măritat, întâlnită în orațiile de nuntă integrează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori, marcate de culoarea spectrală a trecerii (albul), construiesc clar un ceremonial mitic, care nu este cuprins în durată. Schimbarea perspectivei temporale, de la imperfectul durativ la prezentul mitic, marchează cu precizie ruptura de nivel ontologic, provocată de gestul ritual al culegerii. Metafora florală pentru fata de măritat, întâlnită în orațiile de nuntă integrează tânăra până la identitate în lumea inflorescențelor: „Grele ploi că mi-or ploiatu/ Rouriță romaniță/ Lunci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a dat ploaie-n vânt/ Și le-a rătăcit” (Priboieni - Argeș), „Verde dă trei flori,/ Joi, în sârbători,/ Trei surori la flori,/ Joi dă dimineață,/ Pă rouă, pă ceață,/ Iele mi-au plecat// Șî mi-au mânecat/” (CorabiaOlt). Trăsăturile contextului mitic se păstrează, planul teluric și cel ceresc nu se diferențiază, fiind unite de diferitele forme de consistență ale apei începuturilor: rouă, ceață. Culesul florilor în spațiul sacru, „departe de sat”, va avea o corespondență în microcosmosul vegetal îngrijit de fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumi, căci în imaginarul uman noaptea are drept corespondent onto¬logic moartea. Izomorfismul mormânt - leagăn, cu multe implicații inițiatice emergente din simbolistica funerară, a fost semnalat de Gilbert Durand. Accentul în descrierea bourului cade pe coarnele sale, suport cu încărcătură mitică pentru leagănul feminin. „Coarnele bovinelor sunt simbolul direct al «coarnelor» semilunii, morfologie semantică ce se consolidează prin izomorfismul cu coasa sau secera Timpului Cronos, instrument de mutilare, simbol al mutilării lunii care e semiluna, «pătrarul» de lună”. Atributul selenar al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se scuturară/ Ș-apucară cam la vale,/ Cam la vale, cam la deal./ Rupse malu, rupse dealuri,/ Rupsei grădini îngrădite/ Cu flori dalbempodobite” (Rucăr - Argeș). S-a observat despre acest text că surprinde trezirea din starea de non-manifestare a cornutei mitice, fapt ce instaurează starea precosmo- gonică. Regresul materiei sub puterea bourului este însă în directă legătură cu feminitatea supusă procesului inițiatic. Traseul viiturii, construit printr-o acumulare hiperbolică a descrierii, are ca destinație tocmai grădina cu flori a fecioareisemnal al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deci, într-un moment decisiv al vieții, al căror rol este de a captura animalul pentru a dovedi îndemânare și forță necesară trecerii într-o altă categorie cu o mai mare responsabilitate socială”. Colindele transferă scenariul capturării într-un plan mitic, în care țesutul și cântecul substituie forța fizică. În cadrul practicii din Gherla, fetele de măritat încercau să supună prin apucarea de coarne un bou aflat sub influență bahică, iar similitudinea nu se limitează doar la importanța coarnelor în ritual: „După ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un pat amplu la rădăcina unui copac și are în câmpul vizual domeniul marin: „Pă mare-mi privește,/ Departe-mi zărește,/ Departe pe mare,/ Neagră corăbioară,/ Neagră și smolită,/ De prunturi trântită,/ De valuri bătută” (Grădiștea - Ialomița). Ocupația cu încărcătură mitică a cusutului se desfășoară, așadar, nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci în apropierea apelor increatului, pentru a transforma virtualitatea existenței în destine reale, de factură pozitivă. Instanțe inițiate cu ochean dublu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
masculine, dat fiind că ea va captura ipostaza piscicolă a haosului invaziv. Scena se aseamănă cu raptul fructelor din pomul vieții, de asemenea irosite în momentul lor cel mai prielnic, după cum o arată basmele fantastice. Peștele devine astfel un preopinent mitic: „La colț de grădină,/ Fetița frumoasă/ La flori nu plivește,/ Nu le poate crește/ D-un dușman de pește” (Carol I - Constanța). O acțiune similară la nivel simbolic înfăptuiesc pretendenții la mâna fecioarei, însă aici gestul se încarcă cu semnificații
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie”; pentru el există „numai vamă adică poartă de trecere”. De aici decurge complexitatea și varietatea modalităților prin care eroii tradiționali ajung Dincolo și rescriu lumea sub auspiciile pozitive ale începutului mitic. Tot o moarte a formei primare și o consacrare prin apă parcurge eroina tip Alba ca Zăpada din basmul Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a plânsului este revelată de gestul nobil al colectării lacrimilor: „Dar nu știu, coase ori descoase,/ Dar la lacrimi știu că varsă/ Și le varsă’ntr’un stacan,/ Le stropește sub divan” (Lazo - Orhei). Aruncarea lacrimilor pe pământul de sub patul mitic al fecioarei este de natură să contamineze o dată în plus universul cu fecunditate. Gestul stropirii amintește de ritualul botezului, similar la nivel simbolic cu potopul. Consubstanțială cu luna, apele și vegetația, fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebuie capturată și sacrificată de fata aflată sub zodia acvaticului. Moment final al procesiunii inițiatice, nunta devine triumful forțelor ordonatoare puse în mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este jertfit insistă pe momentul ospățului ritual pentru că el justifică întregul efort al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magică a obiectelor simbolice. Cornul, osul frontal cu coarnele bovideului sau cervidului constituie trofeu, adică exaltare și însușire a forței”. Sacrificarea bourului are o funcție cosmogonică în mithraicism, o transsubstanțializare a acestei viziuni fiind tocmai convertirea cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]