6,924 matches
-
polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a face răul prin instigare și farse până la tentația de a castra bunele intenții. Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și frumuseți nemuritoare, supuse corupției și caducității este Péter Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
realiștilor. Experta în afinități elective, are o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă în utopia socializantă și în prozelitismul limbajului electoral de sectă. Descinderea în bordel îi oferă comisarului reversul medaliei, o realitate ce ține de coșmar, sclavie umană, dopaj, mizerie sordidă, blestem. Ce anticipa coridorul infernal subteran, încare este atras de Soprosina, și salvat pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
indefectibil soldat al imaginarului, prezentul are relevanța actualizărilor unor vechi obsesii ce pot deveni la rigoare povești defensive în contra cursului epuizant al istoriei. Profesionist al imaginarului cu rădăcini în dimensiunea suprafirească, Petru Cimpoeșu este la fel de eficient în abordarea realistă a mizeriei, a urâtului, a sordidului, a malformațiilor, în general, a stărilor de agregare indecise. Este un excelent portretist (p. 287, p. 308), în stare să contureze dinamica psihologică a trăsăturilor. Performant aproape la fiecare pagină, ca să nu mai vorbim de climatul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
interpretare transeontică. da sunt flacără,oricînd”. „Nemuritor și rece” mai poate Însemna În traducerea noastră și sentimentul de adînc dispreț nietzschean al Luceafărului față de condiția umană: „Uite-i pe ei, cei mediocri, cîtă frunză, cîtă iarbă, săraci cu duhul În mizeria lor. Si eu mă strecor printre ei Încercînd să-i strivesc cît mai puțin posibil, dar dezgustul Îmi roade inima” Also sprach Zarathustra -. „nu e nimic și totuși e o sete care-1 soarbe” Ce este acest „nimic”? Cum poate fi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ale unor corelații obiective. Anumite practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel inima către Dumnezeu, într-o mărturisire plină de căință, o deschide și pentru ceilalți. Făcând aceasta își pierde demnitatea de om eminent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel inima către Dumnezeu, într-o mărturisire plină de căință, o deschide și pentru ceilalți. Făcând aceasta își pierde demnitatea de om eminent și ajunge, prin urmare, ca un copil. Adică fără poziție, demnitate și distanță
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în special Male dicat, Texte poetice și Relatări) conține asemenea pendulări între decorul mai "larg" al străzii provinciale și cel mai strâmt al camerei sărace, între o exterioritate mizerabilă, înșirată în "cârduri de oameni străini", consumați la rându-le de mizeria proprie, și răul interior. Un fel de întâmplări în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ascunde dincolo. Acest gen de rostire de sine, practicat în mod special în La descălecatul prezentului și despre iluzie și discrepanță... convinge cu mult mai mult decât discursul nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
invizibili, dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez/ mizeria umană c-un aer virginal/ și în conformitate, adesea am schimbat/ distanțele focale la ochelari de cal". Convingerea subsecventă că singurul refugiu poetic rămâne reveria propriei supraviețuiri prin artă ("Voi supraviețui marilor cataclisme/ într-un coș de hârtii/ din biblioteca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mare avânt sub Imperiul al II-lea. Parisul modern este, consemnează Ph.Hamon [1989, p.91], un oraș remodelat de și pentru spectacol 178. Parisul are capacitatea să transforme totul în spectacol. Parisul își expune în saloanele-vitrine luxul material și mizeria morală. Orice eveniment, orice subiect, loc sau fenomen parizian poate deveni spectacol, în care fiecare își găsește rolul pe masura 179. Chiar și Consiliul de Stat poate fi perceput ca teatru, de aceea suscita un comportament pe masura a protagoniștilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
echitabile e de a distribui prosperitatea, de a face să circule valoarea. Atîta timp cît sistemul economic este conceput din abstracțiuni străine de viața reală, el conduce la alienare și nu conduce la un scop normal, cum ar fi dispariția mizeriei și promovarea prosperității. O economie sănătoasă trebuie pusă în slujba vieții, trebuie să promoveze viața prin intermediul valorilor morale. E dezolant să constatăm cît de departe suntem actualmente de aceste valori și de aseme-nea scopuri. Lumea și viața noastră sunt livrate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
societăți de consum. Totul lucrează în favoarea unei elite productiviste, ce acționează și controlează totul la scară globală. Nu se mai produce pentru a se consuma, ci se consumă pentru a produce, un consumerism ieftin și gratuit (vezi și Pascal Bruckner, Mizeria prosperității, sau René Guénon, Domnia cantității și semnele vremurilor). "Regele consumator", individul în general, este redus la o creatură cu reflexe condiționate, lipsită de creativitate, a cărui fericire constă în a repeta cotidian o serie de acte banale, fără o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ratate cu modernitatea occidentală, după un contact plin de schimburi reciproc îmbogățitoare în secolele XII-XIII, rateu care a dus la acumularea multor frustrări ce ies acum la lumină într-o manieră violentă. Alternativa la modernitate s-a dovedit a fi mizeria economică și tribalismul politic. Obișnuit cu ciclurile lungi, cu trendurile seculare de concentrare și expansiune, daoismo-confucianismul renaște acum într-o manieră debordantă, după ce a ratat și el modernizarea de tip occidental, deși în secolul al VI-lea spre pildă -, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
relelor, dar și cheia tuturor misterelor sale. Ca și Borges, Argentina evadează din lumea reală, tendință remarcabilă nu doar în viața sa literară, ci și în cea economică, socială și politică, însoțită de o respingere plină de dispreț a tuturor mizeriilor și meschinăriilor "vieții posibile". Ca și în cazul românilor, aceasta face ca, de multe ori, argentinienii să adopte politica struțului, care-și ascunde capul în nisip, așteptînd să treacă uraganul... Multă vreme argentinienii au considerat că trăiesc pe o "insulă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cît și sub peroniști și radicali, ideologul "contra-miracolului" argentinian, un soi de "neoliberalism" autist, împănat cu consiliu monetar și demantelarea puterii statale, ce a condus la prăbușirea oricărui sistem de protecție socială, bancrută, îndatorare nesustenabilă (140 miliarde dolari), șomaj masiv, mizerie generalizată. Dar, împreună cu el, o întreagă clică de demagogi corupți a fost măturată de pe scena politică. A urmat un guvern fruct al unui acord între cele două partide istorice, radical și peronist -, susținut de biserica catolică și votat de parlament
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sîngeroasă: 78 de islamiști executați în ultimii 7 ani și peste 30.000 întemnițați. Mubarak controlează totul. Societatea egipteană este astăzi una plină de tensiuni, frustrări și resentimente. Teroarea pîndește de după colț. Islamismul furnizează ideologia necesară celor care trăiesc în mizerie, mulți dintre ei tineri educați, celor care consideră puterea și averea privilegiaților drept ilegitime. Apatia și scepticismul lor aparent sunt interpretate de observatori ca fiind, de fapt, liniștea dinaintea unei furtuni sociale. Există prea mulți perdanți și prea puține posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
urcat (!) la circa 1500 RON, alegeri avem anul ăsta și pentru președinte, dar și pentru guvernatorul Băncii Naționale; greu de spus care sunt mai importante. Problema mare e că statul se delegitimează pe zi ce trece, clasa politică e o mizerie, în timp ce guvernul privat, din umbră, oferă în vînt soluții mult mai pertinente. Păcat că vîntul nu suflă și pe la guvernanți, să-i mai vînture. Orice veste, bună sau rea, poate schimba radical perspectivele, scăpînd puterii de decizie sau de control
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Tiberiu, Grădinile lui Academos, Junimea, Iași, 2005; Brăilean Tiberiu, Politici economice, Junimea, Iași, 2006; Brăilean Tiberiu. Gnoza de la Bilca, Junimea Iași 2007; Brăilean Tiberiu, Fundamente filosofice ale economiei, Junimea, Iași 2008; Bruckner Pascal, Melancolia democrației, Antet, București, 1996; Bruckner Pascal, Mizeria prosperității, Editura Trei, București, 2002; Brzezinski Zbigniew, Marea dilemă. A domina sau a conduce, Scripta, București, 2005; Buchanan James, Limitele libertății. Între anarhie și Leviathan, Institutul European Iași, 1997; Buican Denis, Revoluția evoluției, Editura Științifică, București, 1994; Chabot Raoul, Chabot
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
element ce relaționează hipertextul eminescian la hipotextul lui Leibniz, pentru ca însuși acest hipertext să se bucure de oarecare varietate intratextuală de formulare, dintr-un câmp discursiv în altul. Orice este are o rațiune de-a fi. Va să zică, dacă nedreptate și mizerie este, ele au o rațiune a lor de-a fi. Nu poate fi altfel, căci numai ceea ce este în adevăr e posibil. Ceea ce nu este și n-a fost niciodată, aceea nu e cu putință. Acesta-i un adevăr a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-o lipsă de disciplină vecină cu degringolada. Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor decît mizeria. El rămîne un filozof descins din vechiul autoritarism militar, în pofida înclinației sale structurale către o anumită îngăduință a slăbiciunilor celorlalți și, implicit, o predispoziție a sa pentru un anumit liberalism. Corabia lui Don Benito a plecat, în urmă cu 190
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
decăzute, să o contemple comprehensiv și să o descrie revelator. Prozatorul amînă totuși mult asumarea "menirii", degustînd, un timp, plăcerile colaterale ale "formării" scriitoricești propriu-zise. Efectele secundare nu-l pot distrage din beatitudinea evaziunilor existențiale. Cuplul ajunge, desigur, și în mizerie absolută, trecînd prin perioade de separare (dictate de nevoile financiare). Henry pleacă în Florida, cu cîțiva prieteni, și cunoaște degradarea ultimă: cerșește mîncarea stricată din supermarket-uri. Revine în casa părinților, unde trăiește din veniturile de croitor ale tatălui său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]