4,726 matches
-
altul să-ți semene,/ Horia!” Energice linii finale actualizează, în fapt, un simbol, fraza având un aer encomiastic vaticinar: Horia „uriaș domn”, Horia în „cămașă-nsângerată”, Horia statuie de piatră, Horia pedepsind „mișelnici tâlhari” , un Horia innumerabil, „însutit” și „înmiit”, multiplicat în suflete de iobagi, un Horia biruind pe Iosif-împăratul; iată reliefuri complementare, chipuri de inspirat poliptic narativ. Din tot ce s-a scris despre nemuritorul transilvan, nimic nu egalează poemul lui C. Cu exact aceeași instrumentație verbală, nu și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
de cel puțin nouăsprezece secole) la acceptarea accidentalului ca regulă a realului. Logica are alte coordonate odată cu Einstein și Freud, inteligența umană se eliberează de pașii mărunți pe care-i făceau curentele literare anterioare, refuză micile revolte și începe să multiplice refuzul în progresie geometrică. După Fluxul conștiinței, a doua etapă a refuzului este epoca Desperado. Refuzul intrigii este de fapt refuzul povestirii clasice. Incidentul rămâne. Literatura n-ar exista în absența narațiunii. Doar că noile romane nu se mai pot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
extinde, influențează, deschide perspective de afirmare a resurselor umane. Industria metalelor, existente și importate asigură uneltele. Industria textilă se ramifică. Scrierea pictografică este înlocuită de cea cuneiformă pe plăcile de argilă arsă. Comerțul se intensifică pe arii largi. Contactele se multiplică. Lumea circulă. Cetăți ca Sumer și Akkad, Lagaș și Umma, datorită independenței politice, au parte și de conflicte, războaie. Industria armelor funcționează. Guvernatorul, regele e în relație cu zeii și deține puteri magice, comandând armata și beneficiind de mari averi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reconciliază în perspectiva desăvârșirii lor. Acest efort nu duce la pierderea conștiinței individuale ci la salvarea ei, prin dragostea față de semeni, față de om, ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar Giordano Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ținând seamă și de teoria heliocentrică a lui Galilei, ca și de legile acestuia privind căderea corpurilor, Newton descoperă legea atracției universale și în 1682 stabilește legile gravitației. Secolul este avid de cunoaștere, spațiul geografic s-a mărit, contactele se multiplică. Trebuiesc mijloace de transport mai adecvate. Denis Papin (1647 - 1714) a realizat o oală cu vapori care-i poartă numele. El cugetă, însă la utilizarea forței aburilor și întrevede vaporul pe care-l va proba în prima decadă a secolului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
decât alții (Reeve, 2009). Filosofii au descoperit că voința este la fel de misterioasă și dificil de explicat pe cât era și motivația, pe care se presupunea că o generază. În linii mari, filosofii s-au așezat în situația proverbială în care au multiplicat numărul problemelor pe care încercau să le rezolve; prin utilizarea voinței, ei trebuiau să explice acum nu numai motivația ci și motivatorul, adică voința, ceea ce n-a făcut decât să dubleze problema. Din acest motiv, cei implicați în noua știință
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
câtorva scopuri, așteptări, tulburări, neliniști și alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu care își precede piesa Andromire, pe când tocmai se declarase de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un întreg oraș, ca în această piesă." Corneille procedează la fel și în Cidul, reprezentat la Marais în 1637. Își va explica procedeul în 1660, în Discurul despre cele trei unități, publicat în fruntea tomului III al Operelor sale: "Cidul multiplică și mai mult locurile speciale fără să părăsească Sevilla; teatrul, chiar din actul întâi, este casa Ximenei, apartamentul Infantei în palatul Regelui, și piața publică; cel de-al doilea mai adaugă și camera Regelui; și fără îndoială în această licență
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau meditând la ea, în orice circumstanță sau în orice acțiune m-aș afla, tot ce este necesar de învățat de către oricine vrea, cu laudă, să exercite profesia mea." Pentru a face acest tablou al moravurilor, Goldoni este obligat să multiplice numărul personajelor. De aceea, el critică concepția teatrului francez în care acțiunea dramatică se bazează aproape în întregime pe un erou central. "Un singur caracter ajunge, spune Orazio în Teatrul comic, pentru susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum scrie Brecht în Drumul spre un teatru contemporan. Actorul, care vede atribuindu-i-se și lui un rol diferit, nu trebuie să se identifice cu personajul său, ci să-și amintească neîncetat, în timpul reprezentației, că povestește evenimente trecute. Brecht multiplică sfaturile cu privire la el și îi sugerează diferite mijloace pentru a rămâne stăpân pe jocul său. "Comediantul care renunță la metamorfoza integrală, scrie el în Noua tehnică de artă dramatică, dispune de trei procedee care îl vor ajuta să se distanțeze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
electroliți elimină ramul ascendent, cu atât va crește osmolaritatea interstițiului, care va permite un eflux și mai mare de apă și cu atât mai concentrat va fi lichidul ce va ajunge la nivelul ramului ascendent. Acest fenomen de feedback pozitiv multiplică astfel capacitatea de concentrare a ansei, și de aceea se numește fenomenul de multiplicare, iar deoarece direcția fluxului de lichid tubulară este opusă, se numește în contracurent (fig. 103). Pentru ca fenomenul de multiplicare să fie eficient, cea mai mare parte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
forma unui grup feminin și, chiar dacă există unele mici Îndoieli, pare legitim să ne gândim că grupurile erau formate din trei zeițe. Această pluralitate nu poate fi explicată, după părerea noastră, prin tendința amplu atestată În lumea celtică de a multiplica o zeitate individuală, deși, de exemplu, alături de zeul Lugusxe "Lugus" apare uneori la plural, ca obiect al cultului, un grup nedeterminat de Lugxe "Lug"ouesxe "Lugoues". În cazul nostru este mai curând vorba despre faptul că aceste Matronae sunt concepute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
familiaritatea propriului Sine prin descoperirea străinătății Celuilalt. Însă străinătatea Celuilalt nu o voi putea cunoaște niciodată definitiv. De ce? Pentru că nu sunt în posesia ,,imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje și bulversante combinații. Trimiterea precisă a lui Auge și Colleyn este la ,,agricultura chimică, antibioticele, organismele (vegetale
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sunt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sunt proprii, multiplică indefinit tiparul. Nu putem spune ce anume este în mai mare măsură: tiparul care se reiterează în fiecare exemplar, ori hotarul fiecărui lucru în virtutea căruia tiparul se afirmă încă o dată; pentru că, în fiecare lucru, noi sesizăm simultan hotarul și tiparul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
apelat la armată pentru reprimarea demonstrațiilor de protest din Poznañ, declanșate (asemenea celor din Berlinul de Est cu trei ani mai Înainte) de dispute asupra salariilor și normelor de lucru. Însă asta n-a făcut decât să alimenteze și să multiplice protestele care au continuat toată toamna, Într-o țară imperfect sovietizată, unde cei mai mulți comuniști de la vârf scăpaseră nevătămați din epurările postbelice. În octombrie 1956, Îngrijorat de perspectiva pierderii controlului asupra stării de spirit a populației, Partidul Muncitoresc Unit Polonez a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja deplâns ca o „prăpastie Între generații”. Concetățenii lor mai vârstnici observau și regretau tendința tinerilor europeni de pretutindeni de a condimenta conversațiile cu americanisme reale sau imaginare. Un studiu a estimat că, pe parcursul anilor ’60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René Etiemble a publicat Parlez-vous franglais?, o plăcută (și, s-ar putea spune, profetică) analiză a daunelor aduse limbii franceze de poluarea anglofonă. Antiamericanismul - neîncrederea și antipatia de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
faptul că unitatea fundamentală de structuralizare a organismelor animale este celulă într-o permanentă organizare dinamică, în funcție de calitățile nișei ecologice, mai mult sau mai putin specifice. Ca parte integrantă a ciclicității lumilor cosmice, celula animală se naște, se diferențiază, se multiplică, îmbătrânește și se dezorganizează, sau mai corect, se reintegrează în mediul cosmic din care a apărut. Desfășurarea vieții celulare este programată specific după legile care guverneaza echilibrul cosmic. Este tot mai frecvent acreditat conceptul că viul este nemuritor, numai carcasa
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
care le conțin și prin factorii stimulatori ai multiplicării celulare, participă activ la faza proliferativa a proceselor inflamatorii. Exsudatul celular, cel mai important, conține o gamă variată de celule sanguine emigrate din torentul circulator, atrase din țesuturile învecinate sau chiar multiplicate pe plan local (Fig. 2.7Ă. Fig. 2.7. Unele celule participante la exsudat (După Thomson, R.G., 1984Ă. 1. granulocite neutrofile; 2. granulocite eozinofile; 3. limfocite; 4. plasmocite; 5. plasmoblast; 6. macrofag; 7. celule epitelioide, 8. celulă giganta. Granulocitele polimorfonucleare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamatorii ale macrofagelor; INF = interferon; CSF = factorul de stimulare a formării coloniilor; GM = factorul granulocitar monocitar; HGF = factorul de creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
agresor și fagocite se intensifică, prin capilarele din zona limitrofa afluează noi fagocite (macro- si microfageă care vor spori cantitatea de puroi. În același timp țesutul mezenchimatos local se activeaza și celulele componente (monocite, histiocite și limfociteă încep să se multiplice și să se diferențieze în direcție macrofagică și plasmocitară, să sintetizeze precursori de colagen și să contribuie la formarea unei bariere celular-fibrilară, cunoscută sub numele de membrana piogena sau mai corect peretele abcesului. Denumirea de membrana piogena este improprie. Ea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
noțiunea de inflamații catarale cronice nu este prea fericit utilizată. În stadiile cronice ale inflamațiilor catarale exsudatul nu mai curge, epiteliul mucoaselor în cauză este populat în cea mai mare parte cu elemente limfomacrofagice recrutate prin capilarele din vecinătate sau multiplicate pe plan local. Inflamațiile limfomonocitare Explozia în epoca noastră a infecțiilor virale, cu apariția în țesuturi la scurt timp după infecție a unei populații de leucocite mononucleare (limfocite și monociteă și absența granulocitelor prezente în bacterioze a condus la investigații
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
condus la investigații mai ample privind originea acestor celule. S-a demonstrat astfel că atât manșoanele limfomonocitare perivasculare cât și aglomerările celulare din țesuturi provin în cea mai mare parte din circulația sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub forma „unei cascade complexe de citokine, hormoni și răspunsuri celulare diverse pentru repararea alterării tisulare și controlul agentului infecțios. Răspunsul se instalează rapid
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
intervine și apărarea umorala reprezentată prin limfocite și plasmocite, producătoare și eliminatoare de anticorpi care se dispun în număr variabil la periferia granulomului. Sub influența factorului de fuziune a macrofagelor (MFF sinonim cu ÎL-4Ă celulele epitelioide se unesc sau se multiplică fără diviziune citoplasmatica; se transformă în celule gigante. Ca efect al hipersensibilizării mediate celular, în zona centrală a granulomului apare necroza de cazeificare, iar ca urmare a eliberării factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ de către limfocitele Ț sensibilizate, în zona
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stabile își mențin capacitatea de multiplicare toată viața, dar cu un ritm mai mult sau mai putin încetinit. Exemplu tipic îl constituie ficatul, care se poate regenera plecând de la persistentă a 2030% din celule, deși în condiții normale hepatocitul se multiplică doar de 2-3 ori pe an. Organele predominant parenchimatoase sunt constituite din asemenea celule. Subliniem necesitatea menținerii pentru refacerea lor a membranelor bazale și în general a scheletului conjunctivo - vascular. Celulele permanente sau statice au o capacitate de multiplicare foarte
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
genera o celulă stem și o celulă de tranzit sau chiar stabilă, cap de clonă a unei noi linii celulare. Exemplu tipic ni-l oferă lobulul hepatic ale cărui hepatocite ovale de la periferia lobulului din canalele lui Hering se pot multiplică fie în hepatocite, fie în epitelii ale canaliculelor biliare, în raport de necesitățile organismului. Pluripotența lor este net vizibilă în eimerioza hepatică a iepurilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 151 Fig. 2.39. Distribuția schematica a diferitelor tipuri de celule ale lobulului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]