4,695 matches
-
stagnarea afacerilor, creditul devine mult mai greu de obținut, iar prăbușirea comerțului maritim lipsește manufacturile de materii prime. Mulți muncitori sînt șomeri, în timp ce numeroși comercianți sînt amenințați de faliment. Burghezia, care a profitat din plin de perioada imperială, începe să murmure împotriva regimului care nu compensează abolirea libertăților politice printr-o dezvoltare economică, în plus, recoltele slabe agravează situația. Începînd din 1812, cerealele lipsesc, provocînd o creștere a prețului pîinii și în unele regiuni chiar foamete. Această situație îi afectează mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
metrul ăla cub de dolari pe care ți l-am dat la alegeri?”. În loc să fie dat afară pe ușă, escrocul a fost dat afară din anchetă. Deci, la o adică, tot ceea ce are de făcut un asemenea ipochimen este să murmure, la urechea cui trebuie, întrebarea-romanță. „Aseară ți-am luat partid/ Și acu’ mă pui la zid?”. I se va cere scuze și i se va reînnoi imediat licența de a lua cu japca tot ce vrea mușchii lui. Mai marii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în scaunele intimei săli de proiecție de la Paseo de la Reforma. La sfârșitul filmului, părerile lui Revel și Buñuel sunt diametral opuse. Primul consideră pelicula un produs hilar, vehicul greoi al propagandei staliniste. Buñuel pare căzut într-o transă admirativă și murmură la nesfârșit: „Este foarrrte frumos; foarrrte, foarrrte frumos”. Deși asemenea lui Buñuel, „tovarăș de drum” al Uniunii Sovietice, Alvaro Custodio e mai aproape de părerea lui Revel. Povestind acest episod la un sfert de secol de la derularea lui, autorul Absolutismului ineficace
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub puterea zeilor întunericului"?" De data asta, "scos deja din fire", cuprins de o "patimă animală", Stingo cere cu un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mare icoană în viața și sufletul meu. O văd permanent. Seara la poartă, la sfat cu ve cinele, cu cunoștințele, o văd la câmp culegând cânepa, fânul, gătită ca o floare de câmp, cu șorț și năframă albă, greblează și murmură ceva, cântă, să reverse asupra copiilor ei, a noastră, lumina lui Dumnezeu. O văd așezată între flori, flori galbene, roșii , albe, de toate culorile, pe care le adună și ni le dăruiește, ca o invitație să o imităm și noi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
După care bucătarul a anunțat că mai are un premiu de adus, celei mai nule echipe, dar, totodată cea mai haioasă. Și s-a îndreptat, la fel de majestuos, spre masa noastră, cu un tort cu totul identic cu cel al cîștigătorilor. Murmure în sală... Om fi fost noi simpatice, dar chiar să fim răsplătite atît de regește pentru clovneriile noastre, parcă nu pica bine nimănui, în afară de familia Halunga, care se prăpădea de rîs, privind decepția adunării. Odată ajuns pe masa noastră, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în bătaia soarelui auriu. - Gheorghe, ia' n vezi să nu prăpădești fânul, murmura ostenita Anica, dar Gheorghe e departe. Ochii lui clipesc când și când, aprobator, dar el fluiera prin somn. Târziu, lătratul câinelui îl trezește brusc și se școala de-ndată răvășit. Prezența lui Azor în curtea lor este străveche, aproape divină
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pretinde niciodată înapoi, că acesta e un gest pe care îl face doar de dragul ei și al familiei sale, sfătuind-o că pe viitor să fie mai circumspecta. - Mă bucur foarte mult că am o prietenă adevărată, zise Irina. - „Adevărată”, murmura sarcastic Lăură, care cunoștea bine toate „dedesubturile” avortului. Cand a revenit în sânul familiei Irina, Lăură a fost mult mai distanță, simțindu-se oarecum „vinovată” de cele petrecute. El a căutat-o la telefon chiar acolo la Irina, fapt care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îl recunoscu după inflexiunile vocii Laurei, care era cât pe ce să izbucnească în lacrimi. - Numai orașul asta e de vină! Nu crezi? - Nu orașul, ci destinul, îl corectă ea grijulie. Deschise ochii mari, semn că vorbea foarte sincer și murmura: - Dacă poți suporta toate întâmplările astea atât de ciudate, atunci continuă. Dacă nu, la revedere!... - Mi-ar fi imposibil. Aș fi mutilat sufletește pentru întreaga viață. Lăură îi zise: - Perfect. Și adaugă: - Stii să skiezi? - Oarecum. Și nu prea prea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
decât ceea ce ai scris până acum. -Mă dezamăgești, Lăură!...Sperăm să-mi ceri, dimpotrivă, cărți de specialitate. -De ce? -Fiindcă românele sunt cărți “ieftine”, care proclama cultul eului. Era decisă să o înfrunte sistematic. Își aținti ochii asupra ei, apoi murmura. -Vin imediat, draga! Ea-l aștepta emoționată parcă. Îl primi adorabil cu brațele larg deschise. Gestul ei trădă același viu interes pentru persoana lui. -Vom face istorie, Lăură! Vom face istorie!... Replică i se înfipse Laurei în minte că un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din petrol vor fi dirijate către creșterea nivelului de trai, lucru ce nu s-a întâmplat. Discursul radical, de tip taliban, al președintelui împotriva Vestului a izolat Iranul tot mai mult, iar o parte însemnată a populației a început să murmure. Reformatorii și pasdaranii au devenit tot mai critici și mai activi. În aceste condiții, regimul a făcut ceea ce știe el cel mai bine să facă, adică a strâns șurubul. El are la dispoziție o multitudine de organe și organizații religioase
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lăsă la grajd calul, nu înainte de a-l înveli cu un pled, căci ploaia răcise neobișnuit de tare aerul. Întorcându-se, o întâlni pe culoar pe Nastia care se întorcea și ea, dar de la plajă, sub braț cu pătura udă. Murmură fără să se oprească, subliniind cuvintele esențiale: "Ar trebui găsită altă soluție" și dispăru în adâncimile casei cu un zâmbet complice, care nu trezi în el decât un ecou slab. În clipa aceea își dădu seama, cred eu, că iubirea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
restaurantelor private. După aia, a găsit o slujbă ca administrator." "E tot cu Panaiota?" "Nu, ea a intrat în mănăstire, după ce i-a murit băiatul, care s-a prăpădit în Grecia, în timpul războiului civil..." Învățătorul își lăsă capul în jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șeful de sală, înclinat respectuos, ia fără să clipească comanda: un ou fiert moale și o jumătate de sticlă de apă minerală. "Este singurul loc unde artiștii și intelectualii, fie ei niște proaspăt îmbogățiți sau niște bătrâni săraci, sunt respectați!" murmură el deodată! "Poftim?" "Scuză-mă, Maria-Tereza, gândeam cu voce tare." Dar nu era locul potrivit să facă rost de mărunțiș. Trec și de braseria frecventată de studenți, de o tutungerie unde ar fi putut schimba banii, ea chiar propune să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a depăși scepticismul care a invadat lumea, trebuie să revenim la sfințenia apostolică — 52. Aspirațiile preoților și ale laicilor 40. Program de viață preoțesc, rugăciunea și îngrijirea sufletelor Faptele Apostolilor ne spun că: «În zilele acelea, crescând numărul ucenicilor, eleniștii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi. Atunci, cei Doisprezece au convocat adunarea ucenicilor și au spus: „Nu este bine ca noi să lăsăm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
secole ale creștinismului, ci împotriva oamenilor de astăzi, împotriva mentalității și a prejudecăților lor. Deci, va fi foarte bine dacă vom cunoaște erorile anticilor și combaterea ideilor lor, dar vom fi păstori foarte răi de suflete dacă am ignora ceea ce murmură astăzi muncitorii prin ateliere, ori se insinuează prin orice formă de tipăritură, ziar, revistă, carte, broșură, foaie volantă, sau chiar și afișe de pe ziduri“. 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton a murmurat cu duioșie: Încă o fată în casa secretarului, Silvestru. (Trăia Oltea, care deja împlinise patru anișori). Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta calm, pe sală, vestea nașterii mele; auzind că mai are o față lăcrimând cu bucurie: Am două flori! Numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se audă nici un țipăt. O voce caldă de femeie, cea a bunicii din partea tatălui a șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la bătrânețe!". A crescut în casa părinților și a bunicii, ca un boboc de trandafir, udat de blândețea mamei și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru aromă, dar și pentru gust. Lunile anului: Precizez că la enumerarea lunilor anului... voi folosi numele vechi, dar și denumirea modernă... DECEMBRIEluna călugărilor alergători. „Shiwasu”(numele vechi) sau „Juuni gatsu”(denumirea modernă). Mi-am coborât mintea în adâncuri, Inima murmură un cântec sălbatic de iubire, Este voluptatea din sake! Decembrie este luna acumulărilor, dar și a oboselii fizice. Omul vrea să se relaxeze, să iubească, să cânte, să fie alături de prieteni și nu singur. Există flori umane ce se vor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou, grăbită, semnul crucii, sărutând un me dalion de aur care-i atârna de un lanț subțire pe piept. — Nu, nu, se grăbi să o liniștească Simeon. Nu vă temeți, stăpână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să ureze bun venit ducelui. Din fericire, părintele Anselm salvă situația, binecu vântându-l pe oaspete și urându-i bun venit În limba la tină, pe care ducele o vorbea cu deosebită plăcere. Între timp, castelana pricepu mustrarea soțului ei și murmură ruși nată cuvin tele pe care și le pregătise pe Îndelete În cursul dimineții. * * * În zilele care au urmat, bătrâna doamnă se strădui za darnic să afle mai multe amănunte de la soțul ei. Ministe rialul era Încăpățânat ca un catâr
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s mâță să văd pe Întuneric. Dar am doi ochi și cu doi ochi vezi mai bine decât cu unul singur. Oricum, v-am spus că nu cred să fie omul nostru. Ce poftești, Ambrosius? Voiai să ies
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și agil, ticălosul. — Vine un călăreț. Singur, șopti el. și pun rămășag pe mântuirea sufletului meu că e omul nostru. Se ține bine În șa, mi-e teamă că treaba noastră n-o să fie tocmai ușoară. — Cu atât mai bine, murmură bătrânul. Mi-ar fi părut rău să tăbărâm patru bărbați Înarmați pe un moșneag neputincios. Ucigașii Își dezlegară caii și săriră În șa, scoțându-și săbiile, apoi se Îndreptară, fără să facă cel mai mic zgomot, către drumeag, doi de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]