KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...177 178 179 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

-i place să se jeluiască lumii de nefericirea ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere a microfonului. Cînd o să luați Ordinul Muncii, fac eu cinste. Chef mare, precum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fluierînd încet o melodie. Nu vrea deloc să răspundă provocării mele. Spune-mi, Vlade, îl întreb, ce-ai simțit cînd ai aflat că Iordache a fost numit șef în locul lui Muraru? Normal ar fi fost să fii numit tu. Cum naiba se face că dintre toți colegii tu ai salariul cel mai mic? mă întreabă el, privind în continuare cadranele. Eu am călcat strîmb cînd am venit aici din cauza accidentului de la picior, dar tu, de ce naiba, că ești zdravăn, slavă cerului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să fii numit tu. Cum naiba se face că dintre toți colegii tu ai salariul cel mai mic? mă întreabă el, privind în continuare cadranele. Eu am călcat strîmb cînd am venit aici din cauza accidentului de la picior, dar tu, de ce naiba, că ești zdravăn, slavă cerului! Vlad întoarce fața spre mine și surîde. Ar merita să știi cum a decurs instaurarea lui Iordache în funcția de șef al instalației. A venit el și mi-a spus, cu un fel de jenă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aiurea. Caut să mi-o amintesc pe Silvia, dar în capul meu imaginea ei are contururi neclare. Acum, Chirilă e inginer la o fabrică de nasturi destul de bine față de ceea ce merită. Dacă nu ești atent la comenzi, du-te la naiba și te plimbă! îmi strigă Vlad cînd terminăm ciclul. Lasă gîndurile și fii cu ochii în patru, că imediat ne luăm zborul dacă... Am văzut că vorbeai ca de pe altă lume... Cum de poți fi atît de indiferent? îl întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Vlade... Datoria noastră, însă, e să visăm la cele frumoase. Și să luptăm pentru ele. Vlad se întinde din nou, începînd să recite: Mereu să cheamă țara de inimă visată, / Pe cîmpuri trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
propus de cîteva ori să fiu decorat nu cu Ordinul Muncii; cu decorații mai mici , dar... Prim-secretarul l-a și întrebat pe director că ce-i cu reacția celor prezenți, de ce s-a lăsat liniște... Și-apoi, dați-o naibii!, să ziceți de cabana aceea cu vînat, păstrăvi și femei... Au făcut niște ochi toți!... Dacă vă cheamă să vă ceară socoteală, spuneți-mi; merg și eu să întăresc afirmația, că la cabana aceea, construită din banii noștri, chefuiesc alții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă el, închizînd brusc ochii, scuturînd din cap ca de friguri, ce dezgust mă apucă uneori numai gîndindu-mă!... Cum naiba reușiți voi tu și Vlad să treceți atît de ușor peste...?!... Cine spune că reușim, Dinule? îl întreb eu surîzînd. Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai dreptate. Mulțumesc! îți rămîn dator... Bine. Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu cumva e la mijloc vreo femeie? Poftim?! tresar eu, făcînd ochii mari. Balaurul a fost și el implicat în scandalul acela cu camera de oaspeți și cu salariatele combinatului. El, șeful Serviciului administrativ, încă vreo doi... Îi plac al naibii fetele... Mai merge cu cîte una la cabană, ce, nu știu eu? Pe una din ele trebuie s-o țin eu în secție, laborantă. Vine la serviciu cînd vrea sau cînd poate. Seara asta, cînd i-ați zis lui Cornea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
surîd eu. Sper că, la mine acasă, n-ai găsit nimic compromițător. Culmea e că nu am găsit nimic. Poftim?! Aceea nu se poate numi locuință, Mihai! exclamă Livia. Sînt o sută de camere la fel în tot blocul. Puteai, naibii, să-ți iei măcar un minim de... Și unde să pun minimul ăsta?! Pe bloc?! mă înfurii eu. Abia mi-au încăput patul, o masă și cărțile. Un depozit de cărți... ...de cărți, nu de lucruri vechi, ori inutile! îi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a reținut la cină, cînd m-a oprit după cină..., cînd mi-a dat a înțelege că n-o deranjează dacă...?!... Ba mai mult: fiindu-mi șefă, mi-a înlesnit și unele avantaje la serviciu... I-ar fi convenit a naibii să rămînă totul așa, o aventură! Știu că ea ți-a dat telefon. Prea s-a interesat în ultimele zile de tine... Acum a apucat-o criza de conștiință! S-a certat aseară și cu soțul, se teme să nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cuvînt în plus un cuvînt prin care să încerc o reîmpăcare?!... "Livia, deci, nu a fost decît o amăgire...", îmi zic eu, vrînd să văd cum reacționez, măcar să-mi fie ciudă, dar constat că nu simt nimic. Absolut nimic! Al naibii Vlad ăsta! A intuit că undeva, în subconștientul meu, am o bănuială, că toată explozia mea de vorbe și gînduri era o mantie sub care îmi ascundeam teama de-a nu o descoperi pe Livia cea adevărată: "Un depozit de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întreb eu, tamponîndu-mi nasul cu batista. Microbuzul care m-a adus de la șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit?!... Ștefănescu..., murmură Fulvia, căzuse de pe balcon... Probabil o fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune cafeaua de pe fund, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

Imediat! Mă grăbesc la bucătărie, dau drumul la robinet și aștept să vină apa rece. Instalațiile din clădirea asta sunt un pic cam ciudate și mereu suntem pe capul doamnei Watts, proprietăreasa, să le repare. Dar ea stă la mama naibii în Florida, și nu prea pare s-o intereseze. Însă, în afară de asta, locul e complet extraordinar. Apartamentul nostru e uriaș după standardele New Yorkului, are parchet, șemineu și ferestre imense, de la podea până la tavan. (Firește, mami și tati n-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ne îndreptăm spre intrare. Câți ani are? — Habar n-am, zic nesigură. E a familiei lor de mult timp. Trag de șnurul clopoțelului să văd dacă nu cumva, prin absurd, a fost reparat - dar, evident, nu l-a reparat nici naiba. Bat de câteva ori cu mânerul greu de metal și, când nici de această dată nu primesc nici un răspuns, împing ușa și intru în holul uriaș pardosit cu lespezi, unde un labrador bătrân doarme lângă focul care trosnește. — Alo strig

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-i? Suze radiază de fericire. Trebuie să mă spăl pe dinți... Dispare în baie și eu mă duc la măsuța ei de toaletă, la oglinda căreia e prins un anunț de nuntă. Onorabila Susan Cleath-Stuart și Onorabilul Tarquin Cleath-Stuart. La naiba. Mereu uit ce tare e familia lui Suze. — Vreau și eu să am un titlu nobiliar, zic, în clipa în care Suze intră iar în cameră, cu o perie de păr în mână. Mă simt complet lăsată pe dinafară. Cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
însărcinată la nuntă? M-am gândit să zic că l-am conceput în luna de miere. Dar trebuie să fii deja în vreo trei luni. — Patru. O să se nască la începutul lui iunie. Mă uit la ea siderată. — Și cum naiba o să zici că l-ai conceput în luna de miere? — Păi... Se gândește o clipă. O să spun că s-a născut prematur. — Cu patru luni? — N-o să stea nimeni să-mi țină socoteala! Știi foarte bine ce aerieni sunt ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de-a dreptul înspăimântată. Pe bune? Dar nu sunt gata! Bex, unde-ți sunt florile? — Ăă... în camera ta, cred. Parcă acolo le-am pus... — Și ce mai stai, du-te după ele! Și tati unde s-a dus? La naiba, am chef de o țigară... — Suze, n-ai voie să fumezi! zic îngrozită. Nu e bine pentru... Mă opresc exact la timp. Că poți să dai scrum pe rochie? sugerează Luke, foarte săritor. — Da. Și... să ți-o arzi cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-mă să-mi pun haina. — Serios? Îl privesc cu spaimă. Cum arată? — Foarte bine. La colțul gurii i se formează un surâs. Dar poate ar fi bine să faci rost de un ac de siguranță după slujbă. — Să-l ia naiba pe Danny! clatin eu din cap. Știam că trebuia să mi iau rochia de la Donna Karan. Pornim pe pietriș, spre drumul acoperit cu foaie de cort, în aerul nemișcat și liniștit, și un soare apos se chinuie să iasă printre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot mă prefac instinctiv că nu mă interesează absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț pe dinafară fiecare dintre revistele astea, din scoarță-n scoarță. Mă trântesc fericită într-un scaun și iau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
e. Se mai întâmplă... Și tocmai vreau să i-l smulg dintre degete, când face ochii mici. Aici scrie cumva... Începe să curețe cu unghia foaia de hârtie și, deodată, o bobiță întărită de Tippex se desprinde și cade. La naiba. Trebuia să folosesc ketchup, ca data trecută. — Miu Miu. Așa mi s-a părut și mie. Becky, ce caută numele de Miu Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe pagină, ca fulgii de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
el la firmă și i-a spus că nu a întâlnit niciodată un bărbat care să îi stârnească atâta admirație. Admirație, auzi. Ai auzit în viața ta așa o... Se oprește în mijlocul propoziției și-și duce mâna la gură. La naiba. Nu-i nimic, zic, ca s-o consolez. Ai fost provocată. Laurel și-a jurat de Revelion să nu mai vorbească despre fostul ei soț sau despre amanta lui, pentru că Hans, psihiatrul ei, i-a spus că nu-i face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de salahor, întregul stres al situației... A, uite și șampania! Poate că are și ea dreptate, mă gândesc, în timp ce chelnerul toarnă șampanie în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu... — Becky, am să devin cea mai bună prietenă a ta, zice Robyn, radioasă. În ziua nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trepte duc spre o platformă ușor mai înălțată. Oriunde mă uit, mișună o groază de oameni, aranjând florile, drapând șifonul și punând scaunele aurite în șiruri pe covorul cu model bogat. Uau. Ce să zic, e... chiar drăguț. Of, la naiba. E uluitor. — Ai mare noroc! spune domnul Ferguson, cu un zâmbet larg. Sâmbăta asta avem o nuntă, așa că ai posibilitatea de a vedea încăperea “în acțiune“, cum s-ar spune. — Frumoase flori, spune Robyn amabilă, după care se apleacă spre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
înnebunit. — Și poate ne ajută și Elinor... îi dau eu mai departe. Sunt sigură că vrea să contribuie și ea... adică, dacă e mai scump... La celălalt capăt al firului, mami trage adânc aer în piept, și mă crispez. La naiba. N-ar fi trebuit să aduc vorba de Elinor. — Mă rog. Mulțumim frumos, dar nu avem nevoie de contribuția ei. Ne descurcăm foarte bine și singuri. Și ideea asta cu hotelul e a ei, înțeleg? Înțeleg că ea nu ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Cel puțin a fost distractiv. Cel puțin, ne cunoșteam între noi. Cunoșteam mai mulți oameni la petrecerea aia decât cunosc aici... — Becky! De ce te ascunzi? Ridic ochii și mă cuprinde un sentiment plăcut de ușurare. Uite-l pe Luke. Unde naiba o fi fost până acum? — Luke! În sfârșit! zic înaintând spre el, apoi inspir adânc, fericită, în clipa în care văd lângă el un bărbat cu chip familiar și chelie, între două vârste, care îmi surâde din toată inima. Michael

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]