5,767 matches
-
noaptea de iubire din ajunul accidentului, atât de specială pe care au petrecut-o cu o intensă dragoste. Cecilia ar fi în măsură să spună, dar acum nu putea. Tot presimțire să fi fost și cearta dinaintea plecării pe drumul nenorocirii. Se învinovățea pentru că preferase meciul transmis la televizor. Reconstituia întreaga discuție enervantă dintre ei. Nu-și amintea ce cuvinte i-a adresat Cecilia, dar pe—ale lui și le aminte perfect, mai ales atunci când îi spusese că-l cicălește. Cât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el ca avocat care lucra cu Cecilia nu-și găsea liniștea sufletească știind-o în comă. Nici nu-i venea să creadă că era în această situație. Regreta că a făcut acel drum, deși, dacă era să se întâmple această nenorocire s-ar fi întâmplat oricum. În discuțiile lor, Leontina și Gelu aduceau vorba despre Cecilia și Matei la care țineau foarte mult. Cât de tare m-a afectat când am văzut-o pe Cecilia sub toate aparatele alea. —Vezi, Leontino
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cât de tare m-a afectat când am văzut-o pe Cecilia sub toate aparatele alea. —Vezi, Leontino, cum este viața? — Parcă dormea. — Ah! săraca, parcă era moartă. — Cât de mult se iubeau oamenii ăștia și-acum a dat marea nenorocire peste ei. Măcar să nu-i despartă Dumnezeu pentru totdeauna, că au cam avut parte de asemenea despărțiri. —Ai dreptate, Gelule. Parcă a fost un făcut. După ce s-au cunoscut au stat multă vreme despărțiți până când tot dintr-o întâmplare s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tribunal. Au fost cât au fost împreună, apoi iar s-au despărțit când Cecilia a plecat în Germania pentru doctorat. După atâția ani s-au căsătorit și acum când erau împreună și se înțelegeau nemaipomenit de bine, a venit această nenorocire peste ei. — Oare copiii știu că mamă-sa este în comă? a întrebat-o Gelu pe Leontina. —Nu știu. M-am întâlnit cu doamna Silvia. Am mai povestit despre cele întâmplate și printre altele mi a spus că ai mici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ne fac să ne simțim exact în modul în care gândim. Dacă nu putem gândi mai bine decât ne simțim, nu ne vom schimba niciodată. Dar despre puterea gândului voi reveni pe parcursul acestei cărți. Se spune că orice boală sau nenorocire sunt cauzate de încălcarea LEGII IUBIRII. Iubirea, este o stare de pace și echilibru interior, cu aspect matematic, o acceptare a tot și orice, exact cum ele par să fie. Iubirea este cea mai bună protecție și produce o aură
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la perfecțiune și că avem nevoie de multă Lumină și Ajutor Divin până să ne putem permite să „cercetăm” ce nu putem stăpâni, de aceea aduceți-vă aminte de porunca Crede și nu cerceta ! și nu mai aduceți răul și nenorocirile pe capul oamenilor nevinovați, pentru că există un echilibru universal pe care nimeni nu are voie să-l atingă fără să plătească. Vă rog, deci, pe toți cei care vreți să auziți, lăsați răutățile și faptele și gândurile rele, pentru că toate
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pe primul loc și iubirea pentru cel de alături, întotdeauna, veți realiza foarte curând câte satisfacții vă poate aduce viața aceasta și ce ușor este, de fapt. Veți descoperi singuri că nu barurile, discotecile și strada, nici hoția și alte nenorociri nu sunt cele care aduc satisfacții și mulțumire, ci numai lacrimi și durere. Distracții, da! Fiecare om are nevoie de relaxare după muncă. și, dacă se uită bine în jur, o găsește: în natură, la iarbă verde, la pădure sau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo, nu mai văd decât romanul cu posomorâtă zidire de casă tătară al domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire hibride, ca genul însuși al poemului în proză... Ultima oră, 28 septembrie 1929 NOTE PENTRU O MĂRTURISIRE LITERARĂ Întrebarea prealabilă: Poetul trebuie și poate să-și explice opera? Răspunsul: nu trebuie neapărat, dar poate foarte bine să și-o explice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și Weierstrass. Galois era sigur în posesia noțiunii de gen al unui corp de funcțiuni algebrice, cunoștea legătura între acest număr p și cele 2 p, perioade ale integralelor abeliene de prima speță, cât și relațiile bilineare între perioade. Din nenorocire, din aceste strălucite lucrări, nu rămân decât puținele rânduri, care termină scrisoarea-testament. Ultimul pasagiu, destul de obscur, ar autoriza părerea că Galois dusese cercetările până la hotarele calculului funcțional. Acea misterioasă "théorie de l'ambiguité" și aplicațiile ei la "analiza transcendentă", despre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ți înșir tâmpeniile astea profund adevărate pe care sunt sigur că nu le crezi sau, dacă le crezi, că nu le dai prea mare importanță pentru că ai și tu punctul tău de vedere, de ce să n ai, ca orice om ? Nenorocirea e că punctul ăsta de vedere te face să plângi, uite că tac și treaba ta...“. Ca un cadavru cu aripi de înger era Maria, ținându-mă de mână, acolo, în stradă, unde o întâlnisem pe când, de fapt, pornisem să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă place, mă uit la voi ca să vă imit, să-i fac impresie; în plus, cheltuiesc tot ce am pe haine; din când în când strâng două-trei lefuri, nu mă întreba cum, îi fac o vizită, mă crede cu bani, nenorocirea e că de fiecare dată mă întorc cu boli de la ea și trebuie să aștept până mă vindec, atunci mă duc iar, altfel aș muri“. „Îmi place de tine“, i-am spus, „și acum cară-te. Treci pe la mine diseară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bucuroși că ei aud, scăpasem, n-aveau decât să se distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă autoamuțesc, dar mi se părea aiurea, ar fi fost necinstit și apoi, oricât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
N-am iubit !... Părerea lui e că singura constantă, singurul punct comun al pseudoiubirii omenești la ora actuală, zămislit și susținut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliție spirituală, este credința că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire. Aici, n-am încotro, nu pot să-l contrazic, are și exemple...“ și Constantin a început să-mi înșire pomelnicul marilor victime ale iubirii, de la Orfeu și Euridice la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi membri ai autorității cînd se Înfățișă În pomenitul local Kiko Calabuig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hotărâre? Cum să nu fiu împotriva hotărârii, când nu se ia în seamă un ispisoc al lui Toader Vârnav „din vălet 7142 (1634), dat de „Moisei Movila vodă”, prin care „i au rămas pe călugări pentru acel loc de casă”. Nenorocirea lui Toader Vârnav și a neamurilor lui, care au venit în fața lui vodă, a fost că „le-au perit alte drese din mîna părinților lor la dzilele lui Gheorgi Ștefan vodă. Și neavînd cu ce răspunde, să fie împresurat călugării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
loc de parcă ar curge, tata urăște schimbarea, el nu este leneș, el se teme de viață, de mișcare, de surpriză, el poate trăi foarte bine sub un borcan de sticlă sau într-un coteț, numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera să fie o confuzie, la capătul puterilor i-a telefonat lui Alex, i-a spus în trei cuvinte prin ce trece
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și carnea, apa și setea, lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voie. Iar doi la mână, fiindcă salariații prinseseră năravul ademenirii, la Sans-Souci, a otrepelor, dar nu pe câțiva cartofi, ca mai înainte, ci dându-le sume de bani și continuând să ignore riscurile sporite ale demersurilor lor iresponsabile: în pofida atâtor nenorociri, ce le puteau servi ca învățătură de minte, nu se gândeau la posibile boli, cu incubație lentă și insidioasă, atâta timp cât nu apăreau simptomele lor fără leac! Scârbelor, oameni fără căpătâi! le striga ea subalternilor. Poponari nenorociți, voi n-ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unde-i înconjuraseră tancurile T 34. Victimele copii, femei, bătrâni care au murit, fie în incandescența exploziilor de torpilă, fie înecându-se în apa înghețată a Mării Baltice, au marcat o catastrofă de zece, de douăzeci de ori mai mare decât nenorocirea faimosului Titanic, care a numărat pierderea doar a peste o mie de vieți pierdute... Doar o mie de vieți!... Împreună cu nava Wilhelm Gustlof s-au dus în fundul mării Baltice peste două zeci de mii de persoane mari și mici... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și războaie, vieți tinere năruite, averi nenumărate risipite, dispariția unor cărți și a unor opere de artă de neînlocuit... Iar Universul o fi pierdut și alte valori dincolo de închipuirea noastră!... Temându-se de un alt dezastru încă nemărturisit, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
jos, nu de frică, domn’e. Și, dacă atâta am văzut că ei nu se liniștesc: „Da’ ce vreți, băieți, până la urma urmelor? Eu, unu’, îmi țin amicii mei din scurt, să nu facă probleme, să nu se ajungă la nenorociri, și voi căutați să dați lucru, peste cap. Hai să terminăm odată, să punem capăt la asta, să ajungem undeva, la o înțelegere bună“. Și-abia după câteva luni de zile bune noi am demonstrat că nu suntem dușmănoși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
92, cu femeia asta, ea avea apartament. Femeia era liniștită; murise bărbatu-su, avea doi copii. Avea fata, care avea trei ani, și-un băiat, mai mare. Dar băiatul îl ținea socrul lui maică-sa. Dar eram pornit numai pe nenorociri d-astea, adică nu făceam ceva serios... Și cu însurătoarea! Eu mă însuram în fiecare gară. Unde-ajungeam - mă însuram. Nu conta. Femeie să fie și asta era! Parașute? Cine era în gară? (Râde.) Și-acuma, când am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]