5,003 matches
-
ești în Șheherezada... Deodată, cineva branșează un casetofon cu Enrique Iglesias... A doua: e aproape ora 23.00. Întreb un bărbat - obiceiul meu de a întreba în orice împrejurare - dacă ceea ce văd în fața mea este chiar Plaza España. Da, am nimerit bine, îmi răspunde. Numai că - mă previne - va trebui să fiu foarte atent. Este un loc unde turiștii străini sunt atacați. De pildă, poate să mi se smulgă geanta de pe umăr. Să țin actele și banii în altă parte. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc de reculegere pentru artiști, mult mai domestic, mai familiar pentru oamenii din zonă decât Catedrala Sacré-Coeur, acaparată mai ales de turiști. Afișele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și nenumărați pictori: vezi aici enorme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
versuri - traduceri în engleză - și ne promitem să discutăm, cât de curând, despre valențele poeziei române și suedeze. VITALIE CIOBANU: În grădina cochetă a hotelului SGDL, poți să stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar tachina Andrei Bodiu dacă ar fi aici!), dar se rezolvă repede. Colegilor din România le-a revenit un hotel mai „periferic”. La Hanovra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește cu turiștii, împarte autografe. VASILE GÂRNEȚ: O secvență confuză, amuzant-reconfortantă până la urmă, în care am fost implicați, fără voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de întâlnire, și ne lasă în pace. Kaliningrad. O aberație pe traseul Literatur Express-ului. Nu singura, din păcate. Suntem cazați în mai multe hoteluri - de fapt, în trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la intrare. Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să facă lucrul acesta. După o altă versiune, mai credibilă, Lujkov s-ar fi supărat pe scriitori după ce a aflat de protestul acestora față de războiul din Cecenia. Textul protestului urma să-l primească la întâlnirea cu noi. Lujkov, așadar, a nimerit de două ori într-o situație delicată: 1. Este politicianul de cel mai înalt rang căruia i s-ar fi înmânat un astfel de protest, pe care el ar fi trebuit să-l aducă la cunoștință celor de la vârf - la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foarte atașată valorilor europene. Noi am trecut prin Malbork (fostul Marienburg), un orășel foarte cochet, cu o anume patină medievală, în care vechiul Castel al Ordinului Teuton este punctul principal de atracție pentru turiști. - Așa este, însă după Malbork am nimerit la Kaliningrad. Și acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice urmă din ce a fost înainte, de a inventa o altă identitate, artificială. Și n-a ieșit nimic. Kaliningradul, așa cum arată astăzi, este un loc profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
texte ale companionilor noștri din Literatur Express 2000 și - cum nu sunt din cale afară de comunicativ - nici să stau de vorbă cu ei despre altceva decât călătoria în sine, hotelul sau altele de felul ăsta. Dar pe alocuri m-am nimerit la recitaluri sau mese rotunde împreună cu ei și am reușit să înțeleg câte ceva din cele ce se afirmau. Pe urmă, au mai fost cele două turnesoluri: apelul contra războiului din Cecenia și așa-zisa declarație finală a călătoriei. Pe primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în fața piramidei lui Kheops? Ca să se adreseze cui? În ce limbă? Ca amintire despre ce? În așteptarea a ce? Dacă natura adevărului transpare din grija manifestă de a-și arăta cât mai puțin din măreția lui, atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără a insista prea mult. Chateaubriand n-a stat mai mult de o săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma unei crize imobiliare locale, compunând o elegie pe tema sa preferată, ruinele. Norocul lui a fost că a nimerit într-o perioadă de acalmie. Cruciații erau deja departe, iar pelerinii și consulii încă nu-și făcuseră apariția în zonă. Nemusulmanilor le era în continuare interzis să cumpere terenuri și să clădească ceva interdicția nu va fi ridicată decât în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu se tem s-o afișeze. * * * Kafr Kana, un sat cu case tip, răspândite pe două sau trei coline, de două ori victimă a războiului: o sută doi civili omorâți, pe 18 aprilie 1996, de o rachetă israeliană care a nimerit într-un refugiu ONU, și alți douăzeci și nouă din care douăzeci și trei de copii morți în cursul bombardamentului din iulie 2006. Mă reculeg o clipă în fața careului de pământ bătătorit unde au fost înmormântate victimele. Doar câte o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
valoare); iar ecoul de care se bucură, reluările care-l amplifică sau nu în săptămânile următoare, depind de greutatea intereselor care pot fi satisfăcute sau nu prin respectivul enunț. Cu o diferență, totuși: o Casandră mireană care o mai și nimerește câteodată, continuă după aceea să îmbătrânească în anonimat, pe când profetul religios, cu infuzie lentă, rezistă mai bine desuetudinii, pentru că el răspunde unor interese mai viscerale și mai perene decât programul unei legislaturi: acelea de a vindeca de neant și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Ștefan cel Mare, logofătul Tăutu și vistierul Isac. În Acta expeditionum bellicalium nu este menționat satul Coțmani, pentru simplul motiv că oastea din Polonia Mare nu a trecut prin această localitate. Din care cauză, Rezachevici a socotit că este nimerit să mute întâlnirea dintre solii lui Ștefan cel Mare și regele polon la Sniatin, unde nu era regele, dar se afla palatinul de Kalisz și Poznan cu oamenii săi. De la Coțmani, regele a pornit spre Șipinți, unde a staționat între
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca soarele-i poleită/ Și lui Gheorghe [i] dăruită.” (Stâlpu - Buzău). Singularizarea flăcăului cu puteri fabuloase se face, odată cu desăvârșirea în plan arhetipal, prin intermediul fecioarei cu descendență astrală: „Nimeri-n lume nu s-or d-aflat,/ Numai Gheorghe, Făt-Frumos,/ El în lume s-or d-aflat,/ S-or d-aflat, s-or devărat/ Să-mi ia sora soarelui.” (CiocăneștiIalomița). Alăturarea perfectului compus în formă populară cu conjunctivul prezent deschide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a venit poftă să-i aduc căpșuni cât oul de vrabie, acum la-nceputul iernii”. Inițierea ei reușește prin valorificarea calităților morale și intrarea în sacrul roadelor mirifice este simplă. Maestrul inițiator însuși sugerează reușita ei excepțională: „... cum d-ai nimerit calea, că prin părțile locului nu calcă nici pasăre măiastră”. Culesul constituie, așadar, scenariul inițiatic acordat puterilor feminine prin care neofitul pătrunde pe tărâmul fertilității nestăvilite. Promisiunea maritală ce conține conștientizarea capacităților intime este făcută de fete la tors sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți de cârnați și chișcă, care înotau în tigae în multă untura și înghițeam cât puteam eu și ei se băteau de eșia fum. Și eu am nimerit-o bine în acea zi. Într-o vară tata descarcă niște fân. Și pe mine m-a pus să păzesc boii, pe coasta din fața casei. Și cum era cald ei au fugit în grajd. Eu aveam o nueluță de mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din viața mea întreagă a fost și jocul. Tare mi-a mai plăcut să joc, și vals, mai ales acele făcute de Johann Strauss [35]. Aș fi dansat fără oprire, așa de tare mi-a plăcut. Și mai ales când nimeream câte o doamnă sau domnișoară, care putea să danseze și ea foarte bine. Pot să zic că am fost pătimaș. Și-i spuneam soției mele că mi-a fost drag să dansez și ea zicea "Foarte bine că ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Tare am mai vrut să dau pe Aglaia după Dta, dar așa se duce după bețivul și dizertorul ista. Cum o mai trăi știe Dumnezeu". Și biata Aglaia a trăit foarte greu cu el, că din școală când eșia nu nimerea acasă ci la crâșmă. Și am văzut-o cu copii mulți și foarte necăjită. Și la 1 Noiembrie 1906 m-am prezentat la regiment, și am fost repartizat la Compania a VII-a cea mai severă companie din Regiment. Comandatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mers lent și legănat, șchiopătând ușor? O ajung din urmă. Ea este! îmi permit să o salut cu arhicunoscutul „ola”. îmi răspunde zâmbind scoțându-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea fi din Germania și chiar că am nimerit. îmi zice că este din Hamburg, și a pornit în pelerinaj de la Saint Jean Pied au Port iar aceasta este a șaptea zi. Șchioapătă de câteva zile dar este - hotărâtă ca pe 20 august să fie la Santiago. Nu este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
apărut deja pe cer; sub ea se vede o urmă lungă, albă a unui avion; păsările nu mai ciripesc, nu mai zboară în văzduh, așa cum am admirat în multe seri zborul rândunelelor. Este calmă și plăcută această seară, chiar daca am nimerit într-o așa- zisă localitate, toată o ruină. Simt atâta pace și liniște în suflet. îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că voi dormi din nou într-un dormitor plin cu persoane în pelerinaj, sau călătorie, turism, fiecare cu scopul lui, toți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
obligat să-mi deschidă volumul. Asta se poate întâmpla doar dacă i-am făcut cartea cadou, bineînțeles, cu autograf. Sunt convins că după câteva pagini n-o mai lasă din mână, mai ales dacă individul e puțin aghesmuit și dacă nimerește peste vreo scenă erotică. E știut faptul că scriitorii se citesc între ei. Fiul tău, Andrei Alecsa, este traducător anglofil, poet el însuși... Spune-i, te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici mediul literar de acolo, mediul în care ești pus să exiști zilnic, nu e tocmai prielnic pentru un ins de oarece vocație. Cu o metaforă nu știu cât de reușită, e ceva de genul: undeva, într-o lume a rațelor, dacă nimerește o lebădă, nu se simte în largul ei e de așteptat că rațele în cârd/ în cor cășună pe biata lebădă și râd de ea și caută s-o dea de-o parte căci ea, nesemănându-le, li pe pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rămânea nimic de treierat, meiul nu lega bob, păsatul nu se muia, terciul de ovăz nu se-ndulcea și lipia nu creștea, au murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]