7,150 matches
-
căutând soluția, ieșirea. Dar te și bucuri să vezi, în sfârșit, în detaliu, cum a fost realizat decorul, fără stresul că s-ar putea să te împuște cineva, sau să înfigă cuțitul în tine, sau să ți arunce o bombă. Nostalgie și liniște, multă liniște, un vag sentiment de așteptare, lipsit însă de angoasa aferentă, și binecuvântata senzație că nu te grăbește nimeni să faci ce ai de făcut.
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
că le văd invitații. La fel și fericirile. Eu nu sunt ordonată și trebuie să împing cu șoldul în ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se deschide de prea mult îndesat. Nu miroase a naftalină, dar a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa mea cu prispele de lut.
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
și construcțiile de aici, ne arată că suntem un popor cu o veche istorie care poate spera la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24 august 1985 O regăsesc mereu aceeași și parcă schimbată, plină de nostalgie și parcă îngândurată și impasibilă de trecerea timpului. Fie ca timpul să-i aducă mai mulți vizitatori și poate și lor să le îmbălsămeze sufletul cu sfințenie și credință. Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sfâșietor, ea este și dorul său plin de încredere și de ar-doare. Preotului i se impun anumite obligații ascetice: remușcarea trădării sfințeniei trebuie eliminată în totalitate; regretul sfințeniei dezamăgite trebuie răscumpărat prin multe merite; deplângerea sfințeniei înșelate trebuie compensată total; nostalgia după sfințenia dorită trebuie să fie, în sfârșit, realizată. 2. „Partea de foc” a vieții unui preot. Preotul poet Clemente Rèbora (1885-1957), admirând foarte mult pe mare-le preot Antonio Rosmini (1797-1855), care a fost maestrul său spiritual ideal, a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lume, se deschide spațiul tăcerii. - O trezire religioasă. Se constată o largă trezire religioasă: există o înviere religioasă în fosta Uniune Sovietică și în alte țări europene. S-a clarificat și, într-o anumită măsură, a găsit o ieșire pozitivă nostalgia profundă a demnității persoanei și a necesităților sale spirituale, care de mult timp fermenta în sufletul tinerilor din acele țări. În Occident, cu modalități și ritmuri diferite, se simte o nouă atenție față de sacru și față de anumite valori transcendentale, chiar dacă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
studiam chiar apa care era cît se poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îmi îndeplineam îndatoririle, urmam același drum, în direcție opusă. Răcoarea făcuse acum loc unei complet saturate splendori de culori, ca și cum nu mai era vîntul cel care stăpînea apa, ci umiditatea care o evaporase de-a lungul zilei. Și simțeam aceeași nostalgie, chiar mai dureros acum, ca și cum chemarea apei ținea de trecut și își pierduse valabilitatea. Fiecare zi care trecea era de neînlocuit. Acesta era mesajul pe care mi-l transmitea rîul. Actele de pe biroul meu cu conținutul lor neschimbat încercau să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
decât în poeziile lui Grigore Alecsandrescu. Despre astea de pe urmă ar fi de povestit multe, numai că nu mai interesează pe nimeni, le las și eu în deplina lor uitare, în burnița toamnei, vă îndemn doar să ne amintim cu nostalgie despre cum anume se chinuie să supraviețuiască buruienile și frunzele de arțar printre fierătanii fără rost aruncate la o margine de cale ferată în curtea uzinei gospodărită de directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și doamne pe străzile Timișoarei și cum strigă lozinca: "Luptăm, murim, pentru carnea din COMTIM". Atunci mi-a venit să strig și eu ceva de felul " Subvenționăm, subvenționăm, furateria apărăm", numai că n-am zis nimic, m-au năpădit amintirile, nostalgiile, melancoliile, mi s-au arătat mașini din acelea speciale pentru nutrețuri combinate cum rătăceau ele când se lăsa Sara pe deal pe la gospodăriile satelor bănățene, cum erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească ajunge boul de azi. Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu mitingul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
României", cânta songuri populare pe ritmurile urbane ale unor ghitări mânuite de ghitariști, doi la număr. Ar mai fi de arătat cum anume ceva ca o melancolie plutea în ochii actanților și eu, pe dată privindu-i, m-a năpădit nostalgia și mi s-a arătat, ca într-o reverie din departe, felul în care se agitau responsabil pe la Festivalul Artei și Creației Studențești responsabili politici de la cece al uasecere, cum vorbeau tinerește despre conducătorul țării noastre, puțin altfel vorbeau decât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unor criterii estetice omogene, nicidecum altfel. De aceea, orice întâmpinare a prezentei dezbateri din această perspectivă mută obiectul discuției dincolo de intențiile noastre. Dacă cutare ardelean care trăiește în Capitală îmi spune râzând, pe bună dreptate, că nu îl încearcă nicidecum nostalgia aceea din versurile "De ce m-ați dat de lângă voi/ De ce m-ați dat de-acasă", i-aș spun, cu umorul de care sunt capabil, că postura mea de fecior la plug și la boi nu mă tulbură câtuși de puțin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Urne“), una dintre ele, modelată și ea de cine știe ce mână putrezită cu milenii în urmă, avea gaura denumită „fereastra sufletului“ pe care și astăzi unii locuitori ai câmpiei o fac în coșciuge ca să li se poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul despre inscripții pe torți de amfore grecești ca descoperitor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi putut foarte ușor să mă ridic, să-i salut cu toată stima și s-o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul trăit mă încerca nostalgia unui paradis posibil. Îl regăseam în două ipostaze, pierdute amândouă în cețurile nu prea depărtate ale copilăriei. (Vorbesc despre o stare, și nu despre peisaje sau fapte existențiale...) În prima, mă aflam la moară, pe Teleajen, la nenea Vitu, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
compensarea conștiinței încărcate difuze de a fi recuperat străzile și locuințele unde au trăit alții înainte de a fi expulzați într-o manieră mai mult sau mai puțin discretă. Există în aceste grupuri sociale o adeziune hotărîtă la modernitate și o nostalgie, transmisă poate de părinții care au trăit zvîcnirile din 1968. Nu putem exclude faptul că asupra acestor tineri adulți, mai mult sau mai puțin familiarizați cu istoria luptelor sociale pariziene, poate să se exercite un efect de memorie și că
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Poulain locuiește la jumătatea urcușului Colinei Montmartre, între bulevardul Clichy și Sacré-Cœur. Grație succesului filmului realizat de Jean-Pierre Jeunet 26, cartierul pieței Abbesses a devenit un mit. Cu atît mai mult cu cît aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zi cu zi. Nu e o scriere ideologică, nu activează pe nici un front, nu pretinde că deține nici un adevăr indiscutabil. Este doar ceea ce ne place să numim a thing of beauty, aflat în afara zgomotului cacofonic al tuturor bătăliilor. Cartea unei nostalgii delicate după vremuri mai puțin brutale decât cele de azi, ca și a unei desăvârșite competențe în reconstrucția, cu infinite detalii și cu infinită răbdare, a unei epoci de care ne desparte mai bine de-un secol. Asemenea anumitor cărți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau hugoliană: Costache, șeful poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat în descurcarea (și încurcarea) ițelor mărunte ale cărții. El are acces la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de Tabriz, de pomii de-acasă și de ce mai pierduse. — Să nu te scufunzi chiar din prima zi în butoiul cu nostalgie! îi strigase Godun, ajungându-l din urmă. Mâine mergem să pescuim o știucă la copcă, iar de poimâine o să uiți de necazuri, fiindcă benchetuim! Omar se întoarse cu ochii spre curte, unde cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scoase pachetul. — Ei, al meu ești! Mă gândeam că fumezi cine știe ce tocătură de trei parale, care o să mă ardă pe gât! Se gândea că într-o țară nouă o să facă bani, o să-mbă- trânească, o să aibă din când în când nostalgii și, probabil, câțiva prieteni, dar nu luase în calcul că ar putea fi bolnav. Era o schimbare care îi răvășea toate planurile. Fără să- și fi dat seama, legase totdeauna îmbolnăvirea de neputințele unor vârste ce erau încă departe de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în comun singura dorință e să scape de vecini. ― Exact ceea ce am afirmat ani de zile, dar numai azi sânt în măsură să-mi dau seama că m-am înșelat. De la o anumită vârstă, singurătatea devine apăsătoare. Mă gândesc cu nostalgie la serile când tricotam împreună cu Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]