13,698 matches
-
tolerant cu ea și uite, ce face! - Vorbești de parcă ar fi copil mic! - Mai rău! Beth renunțase să mai stea singură și venise lângă bunica ei. Era serioasă și nu scotea o vorba. - Nu te simți bine? o mângâie pe obraz, M.Joseph. Beth îl privi fix în ochi: - Nu vreau altă mamă! Lordul amuți o clipă, surprins. - Asta ce mai e, Beth? Ce înseamnă vorbele acestea? Alma a observat încruntarea lordului și s-a apropiat în grabă. Desigur, fetița și-
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
foarte serios! Te comporți ciudat de la o vreme. Vorbea blând și o sărută pe frunte. - Nimeni nu îți va aduce altă mamă. Ce-i cu tine? - Mai ales o mamă care vrea, să scape de noi! Lacrimi grele curgeau pe obrajii ei. - Domnișoară guvernantă, te rog să-mi explici, ce se întâmplă! Știi ceva despre toată încurcătură asta? - Sire, Beth a avut un vis urat azi noapte, mi-a povestit. Inventa. - Este tulburată. Beth, te rog! o cuprinse după umeri. - Draga
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să fie deranjată. Leon adormise cu obrazul pe umărul Almei. Cu părul desprins din legătură părea un mic indian. Capul băiatului alunecă ușor pe pieptul guvernantei. Alma îl sărută ușor pe creștet și-l ajută să pună tâmplă pe genunchii ei. Alergase și se jucase toată ziua
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
conac, îi amorțiseră picioarele. Dorea să se spele și să doarmă. *** Verifică în camerele copiilor. Dormeau liniștiți după o zi de distracții. Leon visa agitat și se dezvelise. Îl acoperi cu cuvertura. Copilul respiră profund. Soarele îi colorase nasul și obrajii. Adorabil. Ieși,închizând ușor ușa în urmă ei. Coborî în grădina să ia aer. Îi plăceau straturile de flori de diferite specii și culori. Nu știa ce decizie să ia. Își dorea să mai rămână o perioada pe domeniu. Nu
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
este o favoare pentru guvernantă. Pachețelul de la Leon conținea o emblemă cu blazonul familiei și câteva cuvinte ... o întrebare: "Vrei să o porți, te rog ?" S-a așezat împietrită pe scaun. Lacrimile îi inundau ochii și aglomerate se prelingeau pe obrazul cald. Micul Leon își dorea o mamă. O înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va sta de vorba cu el, îi va explică unele lucruri. Ușor de
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
nu v-ați răzgândit, sunt de acord să mai rămân o perioada de timp cu copiii. Lordul bătea darabana cu degetele lungi, pe lemnul lucios. - Ți-am făcut impresia unui om, care nu se ține de cuvânt? Almei îi ardeau obrajii : - În anumite situații, da. Nu are legătură cu cei mici. - Ar trebui, să mă simt ofensat pentru părerea ta despre mine? Nu știu, dacă ți-ai dat seama, odată cu cei trei copii ai mei mă ai și pe mine la
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
din dreptul ferestrei. Liniștea dintre ei era mai semnificativă decât orice vorbă. Spațiul și timpul se micșora și nemișcarea celor doi întregea tabloul. - O clipă, te rog ! îi cuprinse mâna și a privind-o în ochi. Alma se întoarse cu obrajii arzând. - Îmi porți de grijă? buzele lui îi atinseră încheietura mâinii - Sire, e târziu! Pot pleca? "Leșin, dacă nu o fac acum. - Nu mi-ai răspuns ! nu-i eliberă degetele. De cine să mă feresc ? - Era o urare, sire. De
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
întreba Antoaneta hotărâtă să-i doea o șansă tânărului de a se desfășura,simțind că sub acest calm aparent se ascunde ceva drăguț. -Nu!...nu aștept de mult zise tânărul îndrăznind să o privească și căpătând o roșeața zglobie în obraji și rușinat fiind își coborî privirea părând interesat de pavajul uzat al trotoarului. Dar Antoaneta fiind o fată inteligență,atât emoțional cât și cerebral,sesiza schimbările emoționale cei provocase roșeața din obraz și zâmbi fericită,hotărâtă fiind să se bazeze
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
o privească și căpătând o roșeața zglobie în obraji și rușinat fiind își coborî privirea părând interesat de pavajul uzat al trotoarului. Dar Antoaneta fiind o fată inteligență,atât emoțional cât și cerebral,sesiza schimbările emoționale cei provocase roșeața din obraz și zâmbi fericită,hotărâtă fiind să se bazeze pe ce-i spunea instinctul. -Dacă ești sigur că persoana așteptată va veni,mă poți însoți în florărie,înăuntru miroase frumos și linistea-i palpabila,e un loc bun pentru a aștepta
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
a crezut-o un moment, când s-a întors ochii ei străluceau de veselie în contrast evident cu glasul cumpătat și mina sobră arborată. Toate hohotele de râs reprimate de buze, și-au făcut culcuș în ochii de culoarea ambrei. Obrajii se coloraseră ușor, o șuviță de păr scăpase din conci. Eterna problemă. Părul des și rebel stătea cu greu strâns în agrafe. Îl aranja inutil. Trebuia să facă ceva cu mâinile, nu avea astâmpăr. Cei mici își dădeau coate. Chiar
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
toate, În veșnică simțire. Priviri ce poartă taine, Discret surâs pierdut, Punți vii de curcubee, Cănd glasu-ți este mut. Bobocii se deschid În primăveri de suflet, Sau dorurile-ntind Tristeți pline de urlet. Tăciuni ce renasc flăcări, Maci arzând în obraji, Roua jucând în privire, Gustul dulce de fragi. În tot și în toate exiști, În lacrima și-n bucurie Și dorurile toate le stingi, Cu-a vieții tale poezie. Referință Bibliografica: Lacrimi, zâmbet, uimire / Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LACRIMI, ZAMBET, UIMIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353568_a_354897]
-
iar de sub frunte se vedeau doi ochi mari și cafenii, umbriți de gene negre și lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase și arcuite. Mai avea un nas drept și-o gură cu două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le observai prea bine de la distanță, datorită mizeriei ce-o avea pe față și părul grizonat, puțin cârlionțat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieșeau brusc de sub chipiul cu care era atât de
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului Juvenile fapte, mulți contrariați Stau la drumul mare, ca în tribunale Consemnează-n condici toți acei jurați Și de la tribune, dau verdicte clare. Vorbele rostite, multe la întămplare Pun pe obrazul Ei, pete fară rost Astăzi veneticii strigă-n gura mare, Bunul simț..., ilogic, este condamnat !!! De e zi cu soare, sau plouă năpraznic, Toți sunt agitați ca-ntr-un carusel, Măștile purtate, multe etichete, Vlăguiește omul, ia ce-i sfănt
VERDICT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353602_a_354931]
-
ne-o face ilustrul Ammian Marcellian: „Neamul Hunilor, puțin cunoscut în vechile monumente istorice, locuiește dincolo de mlaștinile Macotrice, în preajma Oceanului Înghețat, și întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
tăgadă dar niciodată-nvins de viață doar ars de flăcări ce nu dorm sună o orgă de mesteceni pe gâtu-ți gol ca de vioară plâng și-ți cântă coapsele dulci sub luna ce-și deschide chipul mușcând sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiu se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră ascultă cum se desfac frunzele și cum se-aprind florile lasă-te pe umărul meu și-ascultă singurătățile cum
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
a scris și el îi confirmă că da, apoi adăugă și că le iubește pe amândouă, precum îi scrisese pe messenger. Vorbind cu el la telefon, zâmbind amar în același timp și simțind cum lacrimile începuseră să-i curgă pe obraji, îi ură să fie fericit cu cealaltă Mirela si îl asigură ferm că ei doi vor rămâne prieteni foarte buni în continuare, după care îi spuse că are puțină treabă și că nu mai are timp să vorbească cu el
CEALALTĂ MIRELA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353615_a_354944]
-
privind la cerul magic,/ Mi-e dor de poamele gustoase/ Și de copilul cel nostalgic.” („Mi-e dor ... ”) Se va întoarce, desigur, cu aceeași nețărmurită dragoste la „Casa cu prag de vise”... Sensibilitatea copilei cu plete negre ca abanosul, cu obrajii fini ca petalele unui crin regal și ochii de tăciune respiră prin fiecare poem închinat mamei, asemuită cu „mugur de blândețe”, „strop curat de aur”, „putere și speranță vie”, „liman la pragul nemuririi” („Mamă, îmi ești...”). Multe poeme îi sunt
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
te-ntreb ceva. Vrei ... vrei să ... fii prietena mea? Alina rămase cu ochii mari și cu gura căscată. Visase de atâtea ori la clipa asta încât, acum că această clipă devenise reală, nu-i venea să creadă. El îi mângâie obrazul și șuvița. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaștri-verzui, o mai întrebă o dată: - Vrei să fii prietena mea? - Da, răspunse ea șoptit. - N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept și
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
îi mângâie obrazul și șuvița. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaștri-verzui, o mai întrebă o dată: - Vrei să fii prietena mea? - Da, răspunse ea șoptit. - N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept și aplecându-se spre ea. - Daaaa, vreau! Spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau! Atunci el o luă în brațe, o sărută ușor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână și
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
șoptit. - N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept și aplecându-se spre ea. - Daaaa, vreau! Spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau! Atunci el o luă în brațe, o sărută ușor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână și plecară spre parc, fără să observe că toți cei din discotecă ieșiseră să-i vadă, pentru că Arabul îi anunțase că: - Băăăi! Veniți să-i vedeți pe
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
Avea o față plăcută cu frunte înaltă și ochii albaștri-verzui, umbriți de niște gene negre lungi și întoarse cu rimel. Deasupra lor tronau o pereche de sprâncene frumos pensate. Nasul drept, împreună cu buzele cărnoase și rujate ieșeau în evidență alături de obrajii rozalii, ce dădeau fizionomiei sale o strălucire aparte, datorită ochilor săi. Înaintă spre băncile și tufele de trandafiri din față și trecu pe lângă una din ele, fără să o privească. Cunoștea toate locurile din parc. Cel mai mult îi plăcea
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
subțiri - ci la etajul doi, secția Chirurgie, rezerva nr. 24. Urcară la etaj și în câteva clipe erau în fața rezervei. Ciocăniră și Gloria intră prima, urmată de Ștefan. Laurențiu Trifan era cu spatele la ușă. Umezea cu un pansament steril excoriațiile de pe obrazul bolnavei. Când se întoarse și îi văzu, fața i se lumină. Greutatea durerii de a-și vedea fiica în această stare, o împărțea acum și cu soția lui. Se bucura că nu mai era singur. Își iubea copila ca pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
cerut să facă toate cercetările posibile, indiferent de costuri. - Și ce au descoperit? - Mulțumesc lui Dumnezeu că nu are nimic grav. Doar fisurile de la coaste, ruptura maleolei la piciorul stâng, mandibula fisurată și câteva contuzii pe corp și excoriații pe obraz și mâini, poate de la cioburile de la geam. Într-o lună piciorul nu mai are nimic. Rămâne fisura coastelor care va fi mai dureros de suportat. Restul trece cu timpul, iar vânătăile vor dispărea de la sine ca și excoriațiile. Nu vor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate de oră și cum doamna Gloria a specificat că rămâne la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate de oră și cum doamna Gloria a specificat că rămâne la spital, Ștefan și-a luat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]