4,493 matches
-
În mod unitar ca „zei”; Însă, Într-un trecut Îndepărtat, cele două grupuri au ajuns să se lupte Între ele. Cea mai veche atestare a acestui mit se găsește În poemul eddic Völospá (Profeția ghicitoarei), unde, Într-o formă voit obscură (profetesa povestește o viziune pe care a avut-o), se face referire la această Întâmplare (strofa 21 sqq.): Atunci a apărut războiul pe pământ 21 când a fost Gullveigxe "Gullveig" străpunsă cu o lance și au ars-o În sala
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții, mai Îndrăzneți, Îl identifică, nici mai mult nici mai puțin, cu numele elanului. În favoarea acestei interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O astfel de Încercare antrenează o analiză multifactorială pi interferențe atât de diverse Încât punctele de vedere rezultate nu vor putea fi, probabil, exprimate printr-o formulă suficient de sugestivă. Fenomenul este uriaș ca Întindere și este mai cu seama obscur prin antrenarea profunzimilor inconștientului. În acest fir al Ariadnei, psihiatrul urmărește evoluția către morbidul rezultat din această istorie. Nu putem accepta că, În totalitatea ei, această istorie a Întinat o Întreagă populație. Omul de tip nou care se Înscrie În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
cucerirea Ierusalimului, cum o face pentru alte cetăți. Asupra acestui punct, cronica asiriană și textele biblice concordă perfect: Senaherib s-a mulțumit cu un tribut copleșitor și Ierusalimul nu a fost cucerit de armata asiriană. Rațiunea deciziei lui Senaherib rămâne obscură și istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acestea, locuitorii lumii din secolul XXI sunt diferiți. Uneori sunt chiar profund diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
presupun privirea-prealabilă către limita posibilelor opere ale oamenilor. Tragedia reprezintă tocmai imposibilitatea acestei priviri atunci când „opera“ este însuși omul. Dintre toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
iată un erou care nu voia să devină erou, fără măcar să știe că era "un simbol de valoare al țării sale". Dar prietenia sinceră nutrită de Iorga față de Statele Unite avea unele limite. Nu avea nici un pic de răbdare cu filosofi obscuri de talia senatorului Borah din statul Idaho. În 1931, ca prim-ministru, Iorga nu a considerat că ar fi sub demnitatea sa să comenteze afirmațiile despre Franța făcute de acesta lui Pierre Laval (căruia senatorul Borah îi spusese că granițele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după 1989. Deși am hotărât În decembrie 1989 să realizez o istorie a Europei postbelice, am scris cartea abia după mulți ani. Au intervenit diverse probleme. Dacă stau să mă gândesc, a fost spre norocul meu: multe lucruri pe atunci obscure au devenit Între timp mai clare. S-au deschis arhive. S-au limpezit inevitabilele confuzii care urmează transformărilor revoluționare și cel puțin o parte dintre consecințele pe termen lung ale evenimentelor din 1989 sunt acum inteligibile. Replicile la seismul din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezultat În 1945, dar până la urmă puțini au fost profund nemulțumiți. Unii politicieni germani, printre care Însuși Konrad Adenauer, Îi datorau Întreaga lor carieră: dacă Germania ar fi rămas o țară unită sau cvadrizonală, este greu de crezut că un obscur politician local din zona Rinului, catolică și apuseană, ar fi ajuns În vârful ierarhiei. Dar Adenauer nu urmărea divizarea Germaniei, oricât de utilă i-ar fi fost În plan personal. Principalul său adversar În primii ani ai Republicii Federale era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai 1945 ideea că, dacă un al treilea război mondial ar izbucni În curând, el ar Începe cu siguranță În regiunea Trieste. Dar Stalin nu voia să provoace un al treilea război mondial - și, cu siguranță, nu de dragul unui colț obscur din nord-estul Italiei. Îi mai displăcea și faptul că vecinii comuniști ai Italiei făceau de rușine, prin pretențiile lor teritoriale, Partidul Comunist Italian. Din toate aceste motive, În vara anului 1947 Stalin era deja exasperat de Iugoslavia. Nu era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum erau cu transformările notabile din propriile lor țări, Încât impermeabila barieră armată de la Marea Baltică până la Marea Adriatică a părut În scurtă vreme cât se poate de naturală. Însă pentru popoarele aflate la est de barieră, Împinse parcă Într-un colț obscur al propriului lor continent, la mila unei mari puteri seminecunoscute, mai Înapoiată decât ele și care le parazita resursele În scădere, istoria părea că s-a oprit În loc. VIItc "VII" Războaie culturaletc "Războaie culturale" Toți repudiam epoca precedentă. O știam
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acuzațiile au fost repetate și amplificate În aprilie 1948, Kravcenko i-a dat În judecată pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri; acuzații, Însă, se puteau mândri cu un florilegiu de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1956, din Gulag au fost eliberați cinci milioane de prizonieri. În democrațiile populare, epoca de după moartea lui Stalin nu a fost marcată numai de revolta de la Berlin din 1953 (vezi capitolul VI): a existat rezistență chiar și În avanposturile imperiale obscure și terorizate ca Bulgaria, unde lucrătorii din industria tutunului s-au răsculat În mai-iunie 1953. Deși dominația Moscovei nu era nicăieri pusă În pericol, autoritățile sovietice au luat În serios amploarea nemulțumirii publice. Misiunea lui Hrușciov și a colegilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
China (În luna următoare, sovieticii și-au Închis ambasada din Albania, locum european al Beijingului), iar În competiția pentru influență globală, Moscova a demarat o campanie de imagine pentru mulțimea confuză și volatilă a adepților de peste hotare. În 1962, un obscur Învățător de provincie, Aleksandr Soljenițîn, a reușit să publice un roman pesimist și implicit subversiv, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În Novîi Mir, aceeași revistă care Îl refuzase pe Pasternak cu mai puțin de șase ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca și Gomu³ka În Polonia, nu știa cum să răspundă acestor provocări. Privat de opțiunea antisemită, el i-a cerut ajutorul lui Brejnev pentru a Înfrunta opoziția locală. Sosit la Praga În decembrie 1967, liderul sovietic a dat doar recomandarea obscură ca președintele cehoslovac să facă ce crede de cuviință: „E treaba voastră”. Colegii lui Novotný au profitat de ocazie: la 5 ianuarie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac a ales un nou prim-secretar În persoana lui Alexander Dubček
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari; Formazione Comuniste Combattenti, Unione Comunisti Combattenti, Potere Proletario Armato și multe altele. Dacă această listă trădează dorința disperată a câtorva mii de foști studenți, situați la extremitățile obscure ale mișcării muncitorești, de a-și exagera importanța socială și revoluționară, impactul efortului lor de a se impune În atenția publică nu trebuie subestimat. Curcio, Mara Cagol (partenera lui) și prietenii lor trăiau, poate, un basm cu bandiți revoluționari (derivat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel mai faimos subiect de ironie. O sărbătoare comercială a noii tehnologii de transmisie TV simultană În mai multe țări, spectacolul avea, la mijlocul anilor ’70, sute de milioane de spectatori. Concursul - În care cântăreți de mâna a doua și indivizi obscuri de pe tot continentul interpretau piese insipide, Întorcându-se apoi, aproape invariabil, În anonimatul din care ieșiseră pentru o clipă - era atât de banal În concepție și execuție, Încât sfida parodia. Ar fi fost perimat și cu 15 ani mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revizuirea Codului Penal. Semnatarele erau cunoscute, unele chiar celebre: scriitoare ca Simone de Beauvoir și Françoise Sagan, actrițele Catherine Deneuve, Jeanne Moreau, Marie-France Pisier, avocate și activiste politice precum Yvette Roudy și Gisèle Halimi. Lor li s-au alăturat activiste obscure, dar militante din mișcările feministe apărute după 1968. Deși peste 300 de femei fuseseră condamnate pentru avort În anul precedent, guvernul a ales, prudent, să nu le inculpe pe semnatarele scrisorii deschise. Petiția fusese organizată de Mouvement de Libération des
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
model -, comentatorii străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan de gâlcevi obscure și antipatii străvechi. Iugoslavia era „condamnată”. Cum zice un bon mot arhicitat, ea consta În șase republici, cinci națiuni, patru limbi, trei religii și două alfabete, pe care le unea un singur partid. Nu e greu de Înțeles ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ljubljana. Mulți croați și sloveni, comuniști și necomuniști deopotrivă, considerau că ar fi de preferat să ia singuri decizii economice, fără corupția și nepotismul din cercurile puterii din capitala federală. Acest sentiment era exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era tipic pentru un lider
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pactului Nord-Atlantic, un prim grup de țări central-europene au fost admise În NATO câțiva ani mai târziu 4. Al doilea efect a fost asupra conștiinței publice europene. Tratatul de la Maastricht a stârnit un interes fără precedent pentru activitatea până atunci obscură a Uniunii Europene, cu funcționarii ei anonimi. Deși ratificat În fiecare țară În care a fost supus la vot (În Franța cu numai 50,1%), tratatul a suscitat destulă opoziție pentru a plasa chestiunea „Europei” pe ordinea de zi a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]