5,469 matches
-
de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt văruit, folosind un creion de tâmplărie, cele patru odăi sfinte: două auricule și două ventricule. Dibaci, cu migală, au scuipat încăperile, amestecând pentru totdeauna, cu saliva lor scumpă și aleasă, sângele meu ieftin și umil credincios... Tatăl meu cel din pământ, învață-mă cum să trăiesc, ajută-mă iarăși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
ieși, folosind tot ce-ți cade în mână, mai un cui desprins din perete, mai o șurubelniță găsită sub pat, ca într-un episod din MacGyver. De atunci, cu mouse-ul în dreapta, am început să mă închid singură în astfel de odăi, de fiecare dată când aveam chef să-mi bat amuzată căpșorul brunet. Escape the room. Țelul suprem. Când ai însă de a face cu 99 de încăperi, lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
scena pare desprinsă din comedia tristă semnată Corneliu Porumboiu. Un moș trecut prin multe degustări la viața lui, cu ochii uscați și părul răvășit, privește dincolo de pereții de chirpici și geamurile termopan. Șade stresat pe marginea unui colțar nou-nouț din odaie și-l ascultă pe domnu’ reporter venit de la București, special pentru el. Ține în mână un microfon, pe care-l frământă ca pe-o căciulă. „Se vede că e epuizat!“, se aude, fantomatic, o voce din studioul de la București. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și trebuia s-o rupă la fugă prin coridorul deșert, ca să-i deschidă altui musafir. Noroc că nu trebuia să aibă tot dînsa grijă și de doamne. Dar domnișoara Kate și domnișoara Julia se gîndiseră la asta și aranjaseră în odaia de baie de sus garderoba pentru doamne. Domnșoara Kate și domnișoara Julia stăteau acolo, sporovăind și rîzînd și agitîndu-se și ieșind una după alta în capul scării, ca să arunce o privire peste balustradă și s-o cheme pe Lily, să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este chiar tabloul evoluției aparatului teoretic. Valabil pentru Eminescu, pentru Caragiale... și pentru Bacovia. Opera studiată nu se metamorfozează în taină, pe rafturile bibliotecilor, cu anii. Biografismul este utilizat în favoarea descifrării "poeticii oglinzii": spațiul copilăriei explică deplin cronotopul cavoului, al odăii; se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre structurile spațiale, diurne, schizomorfe ale imaginarului poetic (în simptomatica în patru faze a autismului, Bacovia răspunde primelor două structuri). El este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă în lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un gheomotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?... dar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
stăteam de vorbă, râdeam la bancuri, cântau formații, cântăreți, cântărețe. Era seară românească. Știu că după aceea au apărut și prin București bârfe și a scris lumea prin presă că i-ar fi dedicat chiar Mirabela Dauer cântecul Fotoliul din odaie și că și-ar fi făcut vise. S. B.: A cântat și ea acolo și i-a dedicat de mai multe ori melodii? D. T.: Da, da, a cântat. Și erau frumoase serile, foarte frumoase. După aceea am auzit, mai
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de astă dată privirile, rușinați că asistau tăcuți la un act de discriminare revoltătoare care se repeta, paralizați de groază! Dacă nu ar fi fost prietenul meu Jean Moscovici, care m-a primit în locuința lui o terasă transformată în odaie -, atunci fie că ajungeam să mă tăvălesc pe străzile capitalei până ce voi fi luat o decizie definitivă, fie că plecam imediat din București, căci bani pentru închiriat o cameră la cel mai mizerabil hotel nu aveam. Pe Jean îl cunoscusem
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în plin sezon de toamnă cu multe zile de frig pișcător, cu nopți de ger lăsându-și semnătura de polei pe geamuri. Era frig pe stradă, era frig în cameră și frig în patul îngust al lui Jean, căci în odaia lui nu ardea focul niciodată, dar mai cumplit de tot era frigul înspăimântător ce mi s-a cuibărit în suflet. Amândoi eram săraci lipiți pământului și când deficiența bugetară în care ne găseam ajunsese să devină înăbușitoare, am hotărât să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
gospodari, nu glumă, cu acareturi fără număr, cu pășuni întinse prin munți și pomi fructiferi cît lumea. Dar ce, numai averea asta o aveau? Aveau animăluri, orătănii și porci. Dar ce porci! Cu slana cît un lat de palmă! Prin odăile nenumărate erau mobile, fel de fel, erau țesături măiestre și, pe deasupra, într-o cameră erau și două puști. Trei zile și trei nopți a durat nunta și trompetiștii aveau bășici pline cu apă sărată pe buze. Doru și Natașa au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privi în celule. Doar un grilaj te desparte de cei care s-au mutat temporar acolo. Ghiocel stătea pe pat și ronțăia ceva. O burtă imensă digera vitaminele. Televizorul mergea pe un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
facă pe vechilii pe moșiile mănăstirii: „Dat-am cartea domnii mele rugătorului nostru lui Iezechiil egumenul de la svânta mănăstire de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să risipească toate odăile, câte vor fi pe locul mănăstirii, să scoată toate vitele, ori boierești, ori negustorești, ori turcești...să nu calce, nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce vor fi pre locul mănăstirii, nime nemică să nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
hârtie perga mentată, destinat să protejeze ochii în zilele prea însorite. Cele trei încăperi sunt precedate de o anticameră, în care se găsesc dulapuri cu fragmente minerale și un ceas de nisip. Toate laolaltă alcătuiesc ceea ce Goethe numea „meine Stube“, „odaia mea“. În această odaie se află substanța, energia și îndreptățirea funcțiilor sale publice. Aici se stabilesc criteriile și scopurile, valorile și orizontul. Ritmul acestui spațiu are am ploa rea supra-istorică a geologicului și grația cristalină a mineralității. Pe cât de curtenitor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să protejeze ochii în zilele prea însorite. Cele trei încăperi sunt precedate de o anticameră, în care se găsesc dulapuri cu fragmente minerale și un ceas de nisip. Toate laolaltă alcătuiesc ceea ce Goethe numea „meine Stube“, „odaia mea“. În această odaie se află substanța, energia și îndreptățirea funcțiilor sale publice. Aici se stabilesc criteriile și scopurile, valorile și orizontul. Ritmul acestui spațiu are am ploa rea supra-istorică a geologicului și grația cristalină a mineralității. Pe cât de curtenitor, de ceremonios, e spațiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E vorba de casa tradițională românească, ca aceea În care te-ai născut, măi om de etajul X. Păi cele două Încăperi care Încadrează tinda nu’s egale: „casa mare“, rezervată oaspeților și evenimentelor de seamă, e mai mică decât odaia În care omul se naște, trăiește și moare. Și cât de „mare“ n’ar fi, casa mare n’are cuptor, precum odaia. Dacă n’aș fi văzut cât de evoluați sunteți, nici nu mi-aș fi lăsat traista din băț
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care Încadrează tinda nu’s egale: „casa mare“, rezervată oaspeților și evenimentelor de seamă, e mai mică decât odaia În care omul se naște, trăiește și moare. Și cât de „mare“ n’ar fi, casa mare n’are cuptor, precum odaia. Dacă n’aș fi văzut cât de evoluați sunteți, nici nu mi-aș fi lăsat traista din băț pe la voi. Mai ales că mai e o „asimetrie“ Între voi și restul lumii: În mai toate limbile Europei sunt numit doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foc acoperișului, Îi spurcă fântâna și-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane, decât dezglirea casei, lăsând odaia În dogoarea soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire, prin pesticide și nitriți. Ce Înseamnă amestecarea de-a valma a speciilor, separate până acum de mări, fluvii și munți, pe care omul a plutit, a Întins poduri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
i s-a făcut rău, și-a smuls baticul de pe cap și a plecat așa cum venise și trăise alături de toți ai noștri, în mare demnitate, credință și iubire. Doamne, a doua zi era ziua mea, am plâns înfundat în liniștea odăii mele la Pașcani și mi-am autoeducat voința așa cum văzusem în copilărie la Maia, gândindu-mă că Doamne Doamne a iubit-o prea mult de-a luat-o la zi așa de mare, lăsându-i Porțile Raiului deschise. III. Parfum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
gospodărie, propria lume creată mai cu seamă de noi, nepoții, între aceștia eu fiind singura fată alături de cinci băieți. Exista și un oarece impediment, mai cu seamă ridicat de nurori care seară de seară trebuiau să-și adune odraslele din odaia bunicii, unde totul era parfumat și mirosea a șerbet și bragă<footnote băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ivit probleme în privința noastră a copiilor, a gestionat cu maximă eleganță incidentele și nu a creat discuții sterile cu vecinii. Era ceva din ținuta bunicii Maia, dar și a bunicii Floarea, ceva ce te făcea să te retragi în liniștea odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: - Odesa, ce-a mai făcut împielițata
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
draga lui în locuri numai de ei știute, feriți de ochii lumii. Învelită cu olane, mai târziu cu tablă, era numai "casa din deal". Locuințele țăranilor de atunci se făceau din vălătuci, din stuf și lut. Prispa toată din lut. Odăile rămâneau joase, mărunte, fără cerdac, de jur împrejur despărțite de grădină sau de vecinătăți cu garduri împletite din nuiele de salcie, mai rar cu șipci sau cu sârmă, alte dăți nici cu atât. Ai casei, cu bătrâni, cu tineri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde să stea? Raluca Eminovici se plânge și ea Isprăvniciei ținutului Botoșani: eu mă găsesc bolnavă în căutare cu doftor și doftorii și neavând casă de locuință am luat de la soru me dumneaei băneasa Maria Mavrodin aice în oraș două odăi parte din bucătărie grajd și șură în chirie cu luna și cari m-am alcătuit să plătesc opt galbeni pe toată luna păr când mi s-ar da în stăpânire casele mele pe care dumneaei spătăreasa cu așa ră credință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numărat 17. Așadar, Eminovici își construiește în 1855, la Ipotești, pe fundația vechii case (în care a locuit în două rânduri), o alta nouă, sătul, probabil, atât de hărmălaia cu chiriașa din târg, dar mai cu seamă de provizoratul din odăile Mariei Mavrodin. Reiese că în intervalul dintre anii 1848, când Eminovici vine în Botoșani de la Dumbrăveni, și 1855, când vinde casele din oraș lui Iosip Munteanu, familia a avut două tentative de a locui la Ipotești: prima, între 23 aprilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]