5,945 matches
-
avea să fie prima care să audă din gura lui relatarea evenimentului. Era conștient de risc, dar stabilise dinainte cu Fenimore cu sentimentul că, dacă spectacolul avea să fie un eșec, ea era cea mai În măsură să Îi oblojească orgoliul rănit. Din fericire, nu avea să fie nevoie de astfel de servicii, dar acum avea În minte altceva. Fenimore ocupa un apartament plăcut pe o terasă cu clădiri stil Regency, cu privire spre promenada cu magazinele ei, de după două șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vechii camarazi ca Du Maurier și Gosse erau, desigur, inestimabil de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tragedia mea germană Plebeii fac repetiții pentru o răscoală, în care muncitorii revoltați sunt lipsiți de orice plan și aleargă fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul îi ajută întotdeauna să găsească cuvintele potrivite, eșuează în propriul lor orgoliu. Atunci n-am făcut decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stâng, el refuza jucăuș să spună cât e ceasul. Deși de o generozitate perfect dovedită, nu achita notele de plată, nici nu dădea vreo patacă la cerșetori. În schimb, tusea Îl scutura frecvent. Sociabil, dacă există așa ceva, menținea, cu lăudabil orgoliu, o distanță prudentă. Dictonul său preferat: Noli me tangere. Era prieten cu toți, dar nu trecea pragul nimănui și, până la fatidicul 3 februarie 1931, Întreaga crème din Necochea nici n-a bănuit care Îi era autenticul domiciliu. Câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța noastră viață călîie care cam pute dar, în care se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe el. Își face bagajele și mă infior că vrea să plece tîrîndu-mă în spatele lui ca pe un rucsac. Nu-i drumul meu. „-Unde pleci, nebunule?”-îl întreb. Se scarpină în cap tot căutînd și-mi răspunde abia disimulîndu-și nemăsuratul orgoliu: „-Iaca, și eu , spre Teba.” V. din spital, scăldat de valurile din ce în ce mai înalte ale mării vitraliului, îi pierd pentru o vreme din privire pe cei doi. Dacă fluxul ăsta, mai mare decît toate de obicei, mai continuă așa va trebui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri îmi dictează calm fără orgolii o arhitectură a RAȚIUNII UNIVERSALE Dar în iubire, nu poate fi vorba decât de regula sufocantă a iubirii, care oricât de bine ar fi Ea concepută, suferințele par fără prejudecăți și vin de dincolo de ESENȚĂ, unde aparențele ne mai înșeală
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
storc informații de la George și o făceam pe față. Practic, îl încurajam să-și toarne prietenul. Nu fi prostuță, a râs George. Sigur că nu-l călcai pe nervi. Într-adevăr, uneori îi era greu. Dar de vină erau numai orgoliul și nesiguranța lui. Nu poate să fie tocmai ușor să trăiești cu cineva care e mult mai popular decât tine. A, am zis fără prea multă energie. Înțeleg. Și știți ceva? Cred că atunci chiar am înțeles. Cred că începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sau să mă controlezi. Și, mai presus de orice, dacă m-ai fi iubit, nu ți-ar fi fost frică să recunoști că ai greșit. Dacă m-ai fi iubit, te-ai fi ridicat deasupra propriei vanități și al propriului orgoliu și ți-ai fi cerut iertare. Da’ chiar te iubesc, a zis James încercând să mă prindă de mână, trebuie să mă crezi! — Nu te cred, i-am spus lepădându-mă dezgustată de mâna lui. Nu știu pe cine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ordin literar: soția lui Sorin, Rodica, o splendidă și blondă colegă de facultate, În costum de baie, prietena Mașei. Eram un autor debutant la modul platonic, În ciuda unor vise secrete, cred că ale tuturor. M-am aruncat cu teamă și orgoliu În aventură. Așa credeam pe-atunci. Că dacă scriu, și eram sigur că voi scrie ceva absolut neobișnuit, ca o săgeată-nfiptă drept În marea posteritate, voi scăpa, voi rămîne, voi fi artistul și așa mai departe, cu mult după ce anatomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri, fără ifose, Înțepeniri de azil academic și orgolii la ploscă, plosca de argint a mexicanului ce asistă la acel inubliabil jam sesion cu Vivaldi și Händel, aia da, stătea-ntr-un colț, cît despre program, dacă fusese vreodată vorba de așa ceva, atunci nu s-ar fi putut referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vadă ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu ceai din Ceylon, arahide, africani și susan. Orgoliul decrepitudinii este cea mai vizibilă particularitate arhitectonică, palpabilă, caracteristică atît a casei cît și a proprietăresei, o bătrînă cu trăsături grele venind parcă din La dolce vita, cu toate că nu numai grotescul tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică Înaltă societate, cum să existe cărți despre așa ceva? I.M. Curente literare, critici afabili, critici nemiloși, invidii, privațiuni, resentimente, orgolii, anonimat, triumf, toate pot alcătui profilul multor aventuri literare. Cum rezistăm? R.P. Pentru că, În general, scrisul este o activitate rușinoasă, cum zice Bitov. Așa rezistăm, ne place enorm să facem lucruri rușinoase. I.M. Am o Întrebare pe care am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ață albă. Trebuie să-i prindem pe violatorii ceilalți și să o facem pe Inez Soto să vorbească. PÎnă acum a refuzat. Dar Exley se ocupă de ea, iar Exley e foarte bun. — Thad, nu mă cramponez de false orgolii. Chiar dacă eu sînt căpitan, iar Dudley e doar locotenent, o să Împărțim comanda. — Mă Îngrijorează inima ta. — Un atac de cord acum cinci ani nu mă transformă Într-un handicapat. Green rîse. — Am să discut cu Parker. Dumnezeule, tu și Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si mi-aș rezervă clipe statornice în grădina Edenului.
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
o să vorbească cu Andrei Vlădescu despre dorința ei de-a dreptul stranie, nu atât de orgolioasă pe cât pare și nici chiar atât de trăsnită încât să nu fie și împlinită. S-ar putea întreba ce-a apucat-o, ce este orgoliul ăsta care seamănă prea mult cu trufia, nu știe să fi avut până acum asemenea dorințe ce izbucnesc dintr-odată în clipele despre care toți ar putea spune că sunt cele mai nepotrivite. Dar nici clipele nu sunt nepotrivite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știe să fi avut până acum asemenea dorințe ce izbucnesc dintr-odată în clipele despre care toți ar putea spune că sunt cele mai nepotrivite. Dar nici clipele nu sunt nepotrivite și nici trufie nu e, oricât de măcinată de orgoliu ar fi fost întreaga ei viață, dar și asta se poate explica. În fond, nu i s-a întâmplat nimic deosebit, s-ar putea zice. Toți oamenii au trecut prin câte ceva, mulți vor fi trăit ce vrea ea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu fuseseră numai ca să-și alunge plictiseala, închipuindu-și ce-ar face dacă ar exista vreo șansă să iasă din spital; ci pur și simplu izbucnind în mintea ei, asemenea unei lumini, ca o lămurire. Ca o lămurire lipsită de orgoliu. De aici a pornit totul, de la orgoliu. Și-a dat seama foarte limpede: avusese orgoliul de a i se povesti viața, de parcă viața ei ar fi avut vreo însemnătate sau ar putea oferi vreun exemplu cuiva. Nu i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închipuindu-și ce-ar face dacă ar exista vreo șansă să iasă din spital; ci pur și simplu izbucnind în mintea ei, asemenea unei lumini, ca o lămurire. Ca o lămurire lipsită de orgoliu. De aici a pornit totul, de la orgoliu. Și-a dat seama foarte limpede: avusese orgoliul de a i se povesti viața, de parcă viața ei ar fi avut vreo însemnătate sau ar putea oferi vreun exemplu cuiva. Nu i s-a întâmplat nimic deosebit. Iar el, Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreo șansă să iasă din spital; ci pur și simplu izbucnind în mintea ei, asemenea unei lumini, ca o lămurire. Ca o lămurire lipsită de orgoliu. De aici a pornit totul, de la orgoliu. Și-a dat seama foarte limpede: avusese orgoliul de a i se povesti viața, de parcă viața ei ar fi avut vreo însemnătate sau ar putea oferi vreun exemplu cuiva. Nu i s-a întâmplat nimic deosebit. Iar el, Andrei Vlădescu, o să spună că tocmai asta e semnificativ pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dos, adică, nefiind excepție, să poată fi o cheie pentru toți care trăiesc o viață comună și, prin urmare - „Exact, exact așa“ -, să priceapă și ei ce se întâmplă cu ei înșiși. Numai că ea insistă că a fost un orgoliu prea mare, nemăsurat, pentru că a continuat să se comporte întocmai ca înainte: greșind. Încât n-are rost. N-are rost să mai aibă orgoliul de a i se povesti viața - „Dar tocmai de aceea“ -, n-are rost și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ei ce se întâmplă cu ei înșiși. Numai că ea insistă că a fost un orgoliu prea mare, nemăsurat, pentru că a continuat să se comporte întocmai ca înainte: greșind. Încât n-are rost. N-are rost să mai aibă orgoliul de a i se povesti viața - „Dar tocmai de aceea“ -, n-are rost și nici nu vrea să mai știe - „Dar tocmai de aceea se va face“ - nimic. Spune asta pentru că acum e convinsă că a greșit în multe, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta pentru că acum e convinsă că a greșit în multe, doar încăpățânarea ei de a rezista a fost bună - când a vrut cu tot dinadinsul să dovedească lumii că poate trăi și singură. Dar n-a făcut-o tot din orgoliu? Uite, în relația cu bărbatu-său, crede că a greșit, nu trebuia să se despartă. Adică să rabde, să-l înfrângă și pe urmă să continue cum o duseseră înainte. Dar toate astea îi par dintr-odată mărunțișuri, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
visul său de a scrie cândva o carte cum nu se mai scrisese. În clipele acelea poate credea că nu este în stare sau că e imposibil să fie în stare. Gândul și planurile lui nu puteau fi decât nebunie, orgoliu, inconștiență și visuri adolescentine. Cândva trebuia să se trezească și probabil se apropia clipa trezirii. Realitatea e dură și nemiloasă, trebuie să fii în stare să duci la capăt o opțiune și să ai vârtoșenie să reziști, nu oricine realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu noi și eu zic că-i bine așa. Dar băiatul pe care îl iubește are necazul ăsta. Și i-ar povesti despre tine și i-ar zice: obține-i apartamentul.“ Vorbea liniștită, cu o ușoară umilință care-i accentua orgoliul. Cuvintele abia i se auzeau, dar erau clare. Nu se mai uita la el, urmărea mersul mașinilor pe strada cu un singur sens, mișcând fără întrerupere capul într-o parte și în cealaltă. Vorbea despre ei ca despre două persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]